Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1168/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1168
Ședința publică din data de 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, -, -, HG, G, G, a, -, toți cu domiciliul ales în Târgoviște, dul -, nr.34, județul D - la sediul Tribunalului Dâmbovița, de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.106 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu de intimata-intervenientă, cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D - la sediul Tribunalului Dâmbovița, intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți, -, -, HG, G, G, a, -, recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimata-intervenientă, intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a
depus întâmpinare formulată de recurenții-reclamanți, note scrise formulate de recurenții-reclamanți la care au anexat în xerocopie înscrisuri, respectiv: sentința nr.10/7.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, certificat de grefă eliberat în dosarul - al Curții de APEL PLOIEȘTI -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, notă referitoare la materialele transmise curților de apel privind problemele de drept soluționate în mod neunitar în materie civilă, în materia dreptului familiei, precum și în materia conflictelor de muncă și asigurărilor sociale pe trimestrul IV 2008 transmisă de Consiliul Superior al Magistraturii, sentința civilă nr.20/14.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sentința civilă nr.5/28.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, decizia nr.5782/13.10.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Civilă Și De Proprietate Intelectuală, sentința civilă nr.98 din 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Civilă, sentința civilă nr.61/08.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău -Secția Civilă, Cauze Minori,Familie, Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, decizia civilă nr.211/R/05.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești -Secția Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale Și Pentru Cauze Cu Minori Și De Familie. Sentința civilă nr.2135/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj -Seția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, decizia civilă nr.1798 din 31.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova -Secția Conflicte De Muncă, sentința civilă nr.742/CM din 14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția Civilă, adresa nr.40623/2009 emisă de Ministerul Justiției și Libertăților, Ordinul nr.1165/C emis de Ministerul Justiției și Libertăților, Ordinul nr.1167/C emis de Ministerul Justiției și Libertăților, Ordinul nr.1168/C emis de Ministerul Justiției și Libertăților, certificat nr.1795,- eliberat de Curtea de Apel Bacău - Secția Civilă, Minori Și Familie, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, copia minutei deciziei civile nr.550/18.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara -Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, sentința civilă nr.1038/C din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț -Secția Civilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Dâmbovița, reclamanții, -, -, HG, G, G, a, -, au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stres (în procent de 50%) calculat la salariul de bază brut lunar începând cu 20 aprilie 2004 și până în prezent, precum și acordarea lunară a acelui spor în continuare.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că otrivit p. art. 47 din Legea 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar, ulterior art.47 din Legea 50/1996 fiind abrogat, printr-o ordonanță ordinară aspect ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.114 din Constituția în vigoare la acea dată, precum și art.72 alin 3, deoarece domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică ceea ce nu s-a realizat.
Au mai arătat reclamanții, că art.50 din Legea nr.50/1996 prevede că la data intrării în vigoare a OUG nr. 177/6.12.2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor./2006, se abrogă OUG nr.177/2002.
De asemenea au mai arătat, că dacă la prima abrogare textul prevede o abrogare indirectă și parțială a sporului de stres, cel de-al doilea act normativ abrogă in totalitate sporul de stres.
Reclamanții au considerat că dreptul prev. de art.47 din Legea 50/96 au rămas în vigoare și în prezent astfel încât, pe cale de consecință, el trebuie acordat pentru perioada solicitată, în condițiile în care personalul judecatoresc își desfășoară activitatea în condiții ce sunt caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Nu în ultimul rând, s-a arătat că aceste condiții s-au acutizat odată cu intrarea României în Uniunea Europeană și cresșterii cerințelor și exigenței actului de justiție.
Pârâtul Ministerul Justitiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii recamanților ca fiind neîntemeiată, susținând că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000, fiind neîntemeiate susținerile reclamanților că art.47 nu a fost niciodată abrogat.
De asemeni, abrogarea acestor dispoziții, reprezintă o problemă de legiferare, numai legiuitorul având dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor și adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
La abrogarea acestui spor s-a avut în vedere și majorarea considerabilă a indemnizației lunare (îndeosebi a magistraților) iar prin OG 83/2000 s-au mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială cât și coeficientul de multiplicare.
S-a mai solicitat respingerea cererii față de reclamanții și, asistenți judiciari, sporul în cauză nefiind prevăzut în favoarea acestei categorii de salariați.
Totodată, a fost invocată și prescripția dreptului material la acțiune pentru drepturile mai vechi de 3 ani de la data introducerii acțiunii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Daf ormulat întâmpinare prin care a invocat, în primul rând, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, pe motiv că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Având în vedere obiectul cererii s-a apreciat că părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, iar MEF este un terț care nu are raporturi de muncă cu aceștia.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000, fiind neîntemeiate susținerile reclamanților că art. 47 nu a fost niciodată abrogat.
În cauză a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de numita, admisă în principiu de instanță.
Ca urmare a admiterii cererii de abținere formulată de judecatorii Tribunalului Dambovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin incheierea din 11.12.2007 a trimis cauza la Tribunalul Buzău pentru soluționarea fondului.
Dosarul a fost înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău.
Prin sentința civilă nr.106 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 20.04.2004 - 05.07.2004, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei Și Finanțelor, s-a admis în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul de stres (în procent de 50% din salariul de bază brut lunar), de la data de 05.07.2004 la zi, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la acțiune până la data plății efective, s-a respins capătul de cerere privind acordarea pe viitor a acestor drepturi.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada 20.04.2004 - 05.07.2004, că sunt aplicabile prevederile Decretului nr.167/1958 referitoare la prescriptie, că acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 04.07.2007, drepturile putând fi acordate de la 04.07.2004, pe când în acțiune ele au fost solicitate începând cu 20.04.2004, motiv pentru care instanța de fond a constatat prescris dreptul la acțiune pentru perioada mai sus menționată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MEF, având în vedere că acesta nu se confundă cu bugetul de stat, ci are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete, instanța de fond a reținut că speța este un litigiu de muncă față de care MEF este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă cu acesta, astfel că a admis și această excepție.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată având în vedere disp. art.47 din Legea 50/1996 care prevede că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text a fost abrogat prin art.42 din OG 83/2000, însă abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât această ordonanță este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind intr-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției si ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Conform prevederilor art.114 alin.1 din Constituția României în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domeniul care nu fac obiectul legilor organice.
A mai reținut instanța de fond, că art.72 alin.3 din Constituție precizează în mod expres care sunt domeniile reglementate prin lege organică, iar la lit.h se regăsesc aspectele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și Curții de Conturi.
A apreciat instanța de fond că toate aceste aspecte trebuie interpretate prin prisma art.4 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă care prevede că actele normative se elaborează în funcția de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le emită.
Prevederile OG 83/2000 vis-a-vis de art.47, încalcă dispozițiile constituționale dar și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece măsura adoptată printr-o ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept s-au avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică, iar acestea există și astăzi în aceeași formă.
S-a mai reținut de instanța de fond, că situația este similară celei privind sporurile de vechime în muncă, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a respins recursul în interesul legii, stabilind că dispozițiile art.33 alin.1 din legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct. 32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000 se interpretează în sensul că " judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror, financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
De asemenea, a mai reținut de instanța de fond că, Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor, că directiva cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea, la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă.
Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie iar unele din acestea au elaborat, în completare, ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
În completare cu abordările din Directiva cadru, pentru a elimina efectele de durată ale stresului și prin stabilirea angajaților care pot fi afectați: trebuie să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
De altfel, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Instanța de fond a constatat că acțiunea este întemeiată sși în ceea ce-i privește pe reclamanții și, asistenți judiciari la Tribunalul Dâmbovița, având în vedere că de aceast dispoziție au beneficiat implicit și asistenții judiciari, cât și faptul c au fost sa1arizați cu coełicientul de salarizare corespunztor judecatorilor cu vechime de 1-2 ani, iar la acordarea sporului invocat au fost avute în vedere condițiile de munc condiții comune tuturor salariaților din sistem.
Ptrivit aceluiși raționament, aceast categorie profesională a beneficiat și de sporul de 15% - spor de condiții deosebite, vtmatoare, grele și periculoase, spor care se acord întregului personał din sistem, deoarece presupune analizarea condițiilor de muncă.
A apreciat instanța de fond, că susținerea Ministerului Justiției potrivit căreia asistenții judiciari nu au beneficiat de sporul solicitat, nu poate fi primit deoarece reglementarea acestui spor a privit întreg personalul din sistem, inclusiv instituția asistentului judiciar, instituție nou înființat în cursul anuluj 2000, crei salarizare s-a facut prin raportare la judectori.
Mai mult decât atât, în cursul anului 2002 prin OUG20 /2002 acestei categorii profesionale i-a fost recunoscut ca vechime în magistratură perioada în care au funcționat ca asistenți judiciari și magistrații consultanți, ori, potrivit art.58 din Legea 50/1996" -drepturile prevăzute în prezenta lege pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit prevederilor Legii nr.92/1992 republicată, cu modificările ulterioare."
In ceea ce privește acordarea acestui spor în continuare, instanța de fond a apreciat c pentru viitor reclamanții nu au o creanță cert, lichid și exigibil, motiv pentru care a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în acest sens disp.art.3041Cod procedură civilă și art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Recurenții-reclamanți au criticat, în esență, greșita respingere a capătului de cerere privind acordarea sporului solicitat și pe viitor în raport de decizia 21 pronunțată în dosarul nr.5/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, sens în care au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în ceea ce privește acordarea acestui spor începând cu 25.07.2004 la zi și în continuare, pe viitor.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției, a arătat, în esență, că pretențiile reclamanților nu au nicio bază legală întrucât art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres prin OG13/2000.
Mai mult decât atât, a învederat recurentul, reclamanților care au calitatea de asistenți judiciari nu li se cuvine sporul solicitat întrucât întrucât aceștia nu erau prevăzuți de art.47 din Legea 50/1996 iar OUG27/2006 privind salarizarea magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției nu prevede acest spor pentru nicio categorie profesională.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, Curtea va constata următoarele:
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea va constata că acesta este nefondat.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Jistiție în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamanților, aceaștia beneficiind de sporul de 50% pe întreaga perioadă stabilită în sentință.
În ceea ce-i privește pe reclamanții care au calitatea de asistenți judiciari, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile invocate, în raport de faptul că salarizarea acestei categorii de personal se realizează prin raportare la magistrați, cu analizarea condițiilor de muncă și a obligațiilor instituite de lege, aceștia beneficiind de toate sporurile prevăzute de actele normative pentru magistrați.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în conformitate cu disp.art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul pârâtului Ministerul Justiției ca nefondat.
În ceea ce privește recursul reclamanților, Curtea constată criticile întemeiate.
Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000, ceea ce presupune acordarea acestui spor în continuare, pe viitor până la încetarea dreptului.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamanților, va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pe pârâți să plătească reclamanților sporul acordat de prima instanță și în continuare, pe viitor.
Se va menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.106 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Admite recursul declarat de reclamanții, -, -, HG, G, G, a, -, toți cu domiciliul ales în Târgoviște, dul -, nr.34, județul D - la sediul Tribunalului Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.106 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu de intimata-intervenientă, cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D - la sediul Tribunalului Dâmbovița, intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pe pârâți să plătească reclamanților sporul acordat de prima instanță și în continuare, pentru viitor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./24.06.2009
Dosar fond - - Tribunalul Buzău
Judecători fond -
- G
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
