Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1166/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1166
Ședința publică din data de 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.410 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în P,-,.2..A,.4,.13, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimatul-reclamamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA B, solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună acordarea drepturilor salariale suplimentare, respectiv prima corespunzătoare sărbătorilor de Paște și datorate conform CCM, prima de pentru anul 2005, prima de Paște și pentru anul 2006 în sumă totală de 4350 lei.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte, fapt pentru care a beneficiat pe lângă salariul de bază și de drepturile salariale suplimentare în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
A mai arătat reclamantul, că suma solicitată reprezintă drepturi salariale suplimentare restante și neacordate în anii 2005-2006 reprezentând prime de Paște și C prevăzute în art.168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2006, în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate.
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.969 și urm. cod civil și art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății renegociat și reeditat în anul 2005, 2007.
La cerere au fost anexate în copie actul de identitate și carnetul de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată, întrucât reclamantul solicită plata unor sume de bani cu caracter premial, care potrivit contractului colectiv de muncă se plăteau numai cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și care au fost incluse începând cu anul 2003 în salariul de bază al pârâtei.
Sub aspectul excepției prescrierii dreptului la acțiune, pârâta susținut că potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat în aceeași întâmpinare, că în actul adițional la contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 se prevede că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de "; aceasta formulare s-a pastrat și în CCM din anul 2004 înregistrat la DGMPS sub nr.2714/16.04.2004, textul art.168 arătând că această suplimentare a drepturilor salariale este în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
De asemenea, pârâta a mai arătat că în anul 2005 s-a încheiat un nou CCM care, spre deosebire de contractele anterioare are o nouă formulare pentru aliniatul 2 al art.168, "In anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", formulare păstrată și în următoarele CCM pentru anii 2006, 2007.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri, respectiv anexa 1,copie contract colectiv de muncă 2004-2007, anexa 5 și 6, sentința civilă nr.684/2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, certificat de grefă din dosar nr.1945/2007 eliberat de Tribunalul Tulcea, adresa nr.831/ 2008,830/2008.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.410 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a admis acțiunea, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 4350 lei reprezentând prime de C 2005 și Paște și C 2006, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței la data pății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâtă, că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art.283 alin.1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
A mai reținut instanța de fond, că în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta numește pretențiile reclamantului (prime de Paște și C) - drepturi salariale - și a arătat că acestea au fost incluse în salariul de bază al reclamantului și au fost achitate odată cu drepturile salariale aferente lunii respective.
In consecință, instanța de fond a constatat că în raport de data înregistrării acțiunii, 27.11.2008, termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea având ca obiect suplimentarea salarială de 2005 nu este prescris.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că în conformitate cu înscrierile carnetului de muncă depus la dosarul cauzei, reclamantul a fost salariatul pârâtei pentru perioada dedusă judecății.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2003 -2006 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamantului de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
In acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 dispune că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Același articol, din contractul colectiv de muncă pe anul 2005 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a apreciat de instanța de fond, că din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2005, rezultă că drepturile prevăzute de art.268 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2005-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art.168 alin. 4.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
A mai reținut instanța de fond, că potrivit dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o în cauză.
De asemenea, instanța de fond a reținut că angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2005-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art.286 alin. 1 din Codul muncii.
In consecință, tribunalul a concluzionat că din actele și lucrarile dosarului a rezultat că reclamantul, deși era îndreptățit la plata acestor drepturi salariale, nu a primit aceste sume, prima de C și Paște pe anii 2005-2006, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de aceasta prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
Susține recurenta că prin hotărârea atacată instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției invocate prin întâmpinare privind prescripția dreptului material la acțiune.
Din acest punct de vedere, consideră că dreptul la acțiune al intimaților este prescris față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Față de acest motiv de recurs, se solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca prescrisă a acțiunii reclamanților.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că instanța de fond nu a reținut apărarea sa în sensul că aceste sume de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, situație ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003, 2004, 2005, 2006,2007.
Susține recurenta că din lecturarea art.168 alin.2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat. Părțile contractului colectiv de muncă conveniseră în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art.168.
Precizează recurenta că reclamanta nu contestă că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază, însă, de rea credință fiind, și bazându-se pe această aparentă neconcordanță în textul art.168, afirmă că numai în anul 2003 primit acești bani, iar în următorii ani nu i-a primit.
În acest context, susține că trebuie remarcată pasivitatea reclamantului care, în toată această perioada 2004 - 2007 tăcut și nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în CCM și tocmai această pasivitate arată de fapt că reclamantul știa că și-a primit banii în salariul de bază.
Arată recurenta că punctul său de vedere, care exprimă realitatea, este susținut și de Comisia Paritară SA, comisie care funcționează în temeiul art.9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventuale conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă. Această Comisie, formată din reprezentanți ai SC SA și ai a emis mai întâi o informare către toate structurile teritoriale, la data de 18.06.2007, în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, apoi, în data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al SA, notă în care se expune același punct de vedere cu motivareain extensoa acesteia.
Susține recurenta că este evident că orice precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare, pentru că este dreptul părților să reglementeze sau să precizeze modalitatea de derulare a acelui contract.
În speță, cele două note emise de Comisia Paritară sunt, în mod evident consecința necesității de a clarifica lucrurile în contextul litigiilor promovate de foști sau actuali angajați ai.
La momentul în care s-au negociat și s-au semnat contractele colective de muncă este evident că nimeni nu s-a gândit ca unul sau mai mulți angajați dintre cei care se bucurau de drepturile stipulate în aceste contracte nu va vedea sau nu va vrea să vadă că a primit aceste suplimentări salariale în salariul de bază, nu numai în 2003, ci și în anii care au urmat.
În altă ordine de idei, deși instanța a observat în mod corect că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP Pe4trom SA, a admis acțiunea în care se solicita sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate.
Există, fără putință de tăgadă, o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
Susține că societatea recurentă a emis o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare în an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a dispus și s-a și efectuat expertiza de salarizare care a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu, după cum a stabilit și ce sume ar trebui, eventual, să primească salariații.
Diferența dintre salariul brut și salariul de bază constă în faptul că în timp ce primul salariu cuprinde salariul de bază la care se adaugă toate sporurile de care beneficiază salariații unității, salariul de bază reprezintă salariul fără aceste sporuri, recurenta indicând și modalitatea de calcul a acestui salariu de bază mediu.
Pe de altă parte, susține recurenta, aceste sporuri salariale în cuantumul comunicat au caracterul unor sume brute, din ele urmând a se deduce taxele și impozitele cuvenite bugetului consolidat al statului, fapt ce rezultă și din expertizele efectuate în unele din aceste cauze, dar și din interpretarea normelor de drept aplicabile în speță, respectiv Legea nr.19/2000, nr.340/2001, Legea nr.95/2006, Legea nr.76/2002 și Codul fiscal, aceste sume de bani au caracter salarial, iar nu caracterul unor despăgubiri, așa cum în mod greșit se susține.
Precizează recurenta că dacă suplimentările salariale ar fi fost acordate la timp, aceste sume s-ar fi impozitat, astfel că foștii salariați nu pot primi acum mai mult decât ar fi primit dacă erau salariați.
Modalitatea aleasă de instanța de fond de soluționare a cauzei prin simpla referire la drepturi salariale pe perioada 2005 - 2008, conform art.168 Codul muncii este total eronată, este necesar să se menționeze cuantumul sumei datorate și sărbătorile pentru care se datorează acest cuantum fiind indicat prin adresa depusă la dosarul cauzei.
Pe de altă parte, urmează a se constata căpentru2008 nu datorează
nicio sumă de bani întrucât CCM pe anul 2008 fost modificat prin act adițional,
statuându-se în mod clar faptul că primele respective au fost incluse în salariile angajaților.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs invocate și a
dispozițiilor art. 304-312 Cod proced. civ. curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs privind excepția prescripției dreptului la
acțiune, în mod corect tribunalul a respins această excepție, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, nefiind aplicabil termenul de 6 luni invocat de pârâtă.
Pe fondul cauzei, art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă din
anul 2004, reluat în aceeași formă și în contractele ulterioare, menționează că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. În alin.2 al aceluiași articol, se înscrie că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Rezultă că doar la nivelul anului 2003 aceste suplimentări au fost incluse
în salariul de bază, urmând pentru anii următori salariații să beneficieze de o suplimentare într-un anumit cuantum, dovadă fiind și mențiunea la viitor că "vor beneficia ".
Potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de
muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, conflictul părților nefiind legat de altfel de sintagma includerii lor în salariu, ci a efectivității plății lor.
Tribunalul a constatat astfel în mod corect că susținerile pârâtei în
întâmpinare, în sensul că nu numai la nivelul anului 2003, ci și ulterior, bonusurile de C și de Paște, au fost incluse în salariul de bază al salariaților, sunt nefondate, iar invocarea Deciziei Comisiei Paritare nu este de natură a înlătura prevederile CCM negociate, cu atât mai mult cu cât vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 al.1 și 2 din CCM, după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
În ceea ce privește cuantumul sumei, susținerile recurentei sunt
întemeiate, întrucât tribunalul nu a avut în vedere adresa emisă de pârâtă, din care rezultă salariul de bază mediu pe societate, în anii 2005 și 2006.
Prin sentința recurată pârâta a fost obligată la plata drepturilor bănești datorate și neachitate reprezentând prime de C 2005 și Paște și C 2006 actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, în sumă de 4350 lei.
Din adresa emisă de pârâtă rezultă însă că suma salariilor de bază medii pe unitate, pentru Paște 2006 și C 2005 și 2006, este de 3134 lei, și nu de 4.350 lei.
Pentru aceste considerente, curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința și va obligă pârâta să plătească reclamantului suma totală brută de 3134 lei, reprezentând echivalentul a câte unui salariu de bază mediu pe unitate, pentru Paște 2006 și C 2005 și 2006, sumă ce va fi actualizată cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.410 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în P,-,.2.. A,.4,.13, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma totală brută de 3134 lei, reprezentând echivalentul a câte unui salariu de bază mediu pe unitate, pentru Paște 2006 și C 2005 și 2006, sumă ce va fi actualizată cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.AȚ
3 ex./25 iunie 2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
- -
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
