Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1210/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1210/
Ședința publică din 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,cu sediul în B,B-dul -, nr.12-14 împotriva sentinței civile nr.1083/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, intimatul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, intimații-reclamanți, G, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, intimatul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, intimații-reclamanți, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul - pârât a solicitat judecarea recursului în lipsă;intimata-pârâtă PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM solicită comunicarea motivelor de recurs;după care:
Curtea,având în vedere că DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM face parte din cadrul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE care a formulat recurs în cauză, iar recursul vizează același obiect ca cel de la fondul cauzei, consideră că nu mai este necesar comunicarea motivelor de recurs.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, iar recurenta-pârâtă a solicitat judecarea recursului în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
La data de 31.10.2008 reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% prev.de art.47 din Legea 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar începând cu data de 1.11.2005 și în continuare până la încetarea funcțiilor deținute de fiecare reclamant, reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că în dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996, se prevede că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Reclamanții sunt încadrați în funcția de șoferi și personal contractual în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, DIICOT și DNA iar în baza Legii 17/2006 art. 3 al.3 sunt personal contractual, aplicându-li-se aceleași dispoziții legale ca pentru personalul auxiliar.
Ulterior, prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Deși sporul este un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/9.07.2001.
Prin decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție B, pronunțată la data de 10.03.2008 în dosar nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii declarat de către Procurorul General al României, s-a constatat îndreptățirea reclamanților în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, respectiv indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Așa cum rezultă chiar din motivarea acestui recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane, atât magistrați cât și personal auxiliar de specialitate, le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pârâții, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și justiție au solicitat respingerea acțiunii având în vedere calitatea reclamanților dispozițiile art.2 alin.1 și alin.11, precum și dispozițiile art.27 din Ordonanța de Guvern nr.137/2000 sunt neconstituționale.
Astfel, Curtea Constituțională a reținut că, deși actul normativ criticat în ansamblul său nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, totuși unele dispoziții ale acestei ordonanțe - și anume prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 - lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepții sau în cauze similare, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente și care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentate de Guvern.
De altfel, chiar actele adoptate de puterea executivă - ordinele,ordonanțele și hotărârile de guvern - trebuie să fie adoptate, în cele din urmă, printr-o lege de către Parlament.
În consecință, cererea reclamanților privind recunoașterea și plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% și pe viitor este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, a precizat că într-adevăr,prin Decizia nr.XXI din 10 martie 2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Astfel, conform deciziei mai sus menționate, art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, nu a fost abrogat prin art.1 pct.42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000, acest text de lege fiind aplicabil și după data de 1 octombrie 2000,data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000.
Raportat la cele arătate mai sus, raționamentul reclamanților este corect, dar numai pentru perioada 1 octombrie 2000 - 3 februarie 2007, această din urmă dată fiind momentul intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ care prin art.30 abrogă în mod explicit întreaga Lege nr.50/1996, deci și art.47.
În condițiile în care Legea nr.50/1996 a fost abrogată prin Ordonanța Guvernului nr.8/2007 aprobată prin Legea nr.247/2007, toate dispozițiile acestui act normativ și-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de prevederile cuprinse în actul normativ de abrogare. Nu se poate susține că art.47 este singurul care își mai găsește aplicarea, în condițiile în care chiar legea din care fac parte a fost abrogată în totalitate.
Prin sentința civilă nr.1083/23.06.2009 Tribunalul Galația admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNII DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
A obligat pe pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție către reclamantul la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 1.XII.2007 și până la modificarea reglementării legislative, sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
A respins acțiunea promovată de ceilalți reclamanți, G, ca fiind nefondată.
A respins cererile de chemare în garanție formulate de către Direcția Națională Anticorupție și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca nefondate, a respins excepția inadmisibilității ca nefondată.
Instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice instanța a reținut că este fondată întrucât acest pârât nu are nici o atribuție legată de plata unor drepturi de natură salarială către reclamanți și nici de a include anumite sume în buget, așa cum rezultă din legile lor de organizare.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii instanța a constatat că nu este fondată întrucât potrivit art. 281 și 283 alin. 1 litera d) din Codul muncii orice persoană are dreptul să se adreseze instanței în vederea obținerii drepturilor salariale de care consideră că în mod nelegala fost privat.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că acțiunea este fondată numai în parte, respectiv numai în ceea ce privește pretențiile solicitate de către reclamantul, care potrivit tabelului existent la fila 27 din dosarul Tribunalului Galați începând cu data de 1.12.2007 îndeplinește funcția de grefier (personal auxiliar).
Întrucât problema de drept a fost dezlegată prin Decizia pronunțată în interesul legii de ÎCCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, în cauză nu mai pot fi făcute interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale
În ceea ce privește actualizarea prejudiciului cu indicele de inflație vor fi avute în vedere prevederile articolului 161 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, criticând soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata pe viitor, până la modificarea reglementării legislative, a drepturilor salariale solicitate,adăugând la legile speciale de salarizare ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentate de Guvern.
Instanța de fond dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca instituție bugetară,nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Imposibilitatea aplicării indicelui de inflație se datorează faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice,nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea reclamantului.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că dispozițiile art.60 - 63 din Codul d e procedură civilă nu au aplicabilitate în raporturile de muncă.
Or, dispozițiile legale care reglementează drepturile izvorâte din raporturile de muncă, atât din Codul muncii cât și din legile speciale, se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă.
Cererea de chemare în garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuală, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
Astfel, interesul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este născut și actual, personal și direct, legitim, juridic.
Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice așa cum a fost formulată.
Față de cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința anterior menționată în carnetele de muncă, solicită respingerea acesteia ca nefondată deoarece în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 - privind carnetul de muncă,Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată,vor cuprinde:denumirea unității și perioada în care s-a lucrat,cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă,precum și precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinată,prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea,modificarea sau încetarea contractului de muncă; de asemenea,în acte se vor menționa și funcția,meseria sau specialitatea exercitată,retribuția tarifară de încadrare,precum și alte drepturi ce se includ în acesta și,după caz locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de muncă la pensie.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și a celor de ordine publică conform art.304 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele aspecte:
Nu poate fi reținută susținerea că Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece se solicită plata unor drepturi bănești care izvorăsc din raporturile de muncă, iar Ministerul justiției are calitatea de ordonator principal de credite, bugetele pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii fiind gestionate de către acesta.
Aspectele de drept discutate în prezenta cauză sunt în parte lămurite de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin pronunțarea recursului în interesul legii nr 21 din 2008, decizie obligatorie pentru instanțele de judecată.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
În mod corect a respins cererea de chemare în judecată în raport de reclamanții, G, ,deoarece aceștia, conform tabelului de la fila 27 din dosarul de fond, nu au calitatea de magistrați sau personal auxiliar de specialitate,fiind personal contractual, personal la care nu se refera decizia în interesul legii, aceștia nebeneficiind vreodată de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
De asemenea, apreciem ca nu este întemeiată teza propusa de recurent, aceea că Legea 50 /1996 a fost abrogata în întregime de OG8 /2007 și deci, decizia ICCJ are efecte doar până la apariția acestei ordonanțe deoarece la data pronunțării deciziei în interesul legii de către ICCJ era deja în vigoare aceasta ordonanță, astfel că ea a fost luata în considerare de instanța supremă, motiv pentru care nu intrăm pe analiza acestei teorii, ea fiind practic rezolvata de ICCJ.
Corect a fost respinsa cererea de chemare în garanție având în vedere că Ministerul Finanțelor trebuie să execute eventualele pretenții izvorâte din hotărâri judecătorești fără a fi necesar a fi chemat în judecată în fiecare proces având ca obiect drepturi bănești, această obligație rezultând din lege. Statul român este întotdeauna obligat să-și execute hotărârile judecătorești nefiind necesară chemarea Ministerului Finanțelor în garanție pentru a putea garanta executarea hotărârilor judecătorești.
Corect s-a dispus actualizarea sumelor acordate pentru a se restitui reclamanților întocmai drepturile cuvenite, nediminuate de scăderea monedei naționale, și în acest sens nu poate fi reținut argumentul că nu au fost prevăzuți bani în buget pentru acest lucru.
Față de aceste aspecte, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția instanței de fond, conf. art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.1083/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,cu sediul în B,--14 împotriva sentinței civile nr.1083/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/04.12.2009
Tehnored./10 ex./ 10 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Com.8 ex.părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
