Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1212/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1212/
Ședința publică din 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în-, jud.G și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.797/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL GALAȚI, A, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții - pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, intimatul - pârât TRIBUNALUL GALAȚI, intimații - reclamanți, - și intimații-intervenienți, A,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții - pârâți au solicitat judecarea recursurilor în lipsă;după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, iar recurenții-pârâți au solicitat judecarea recursurilor în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.797/13.05.2009 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții -, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Vrancea.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și intervenienților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.02.2007 la zi și în continuare, actualizat cu rata inflației la data plății efective și în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și intervenient în parte.
Au fost obligați pârâții Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și respectiv Tribunalul Vrancea să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților și respectiv intervenienților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată inițial sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați reclamanții, - au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați plata în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și încordare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, calculat la îndemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 februarie 2007 și în continuare, actualizate în raport de rata inflației la data plății și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cărțile de muncă.
Motivându-și în fapt acțiunea reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, nemaifiind prevăzut de noua lege de salarizare a magistraților, abrogare ce a fost înlăturată însă prin art. 41 din nr.OUG 27/2006.
La data stabilirii acestui drept în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Întrucât conform legii sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod, șofer, au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La termenul din 03.11.2008, petenții, au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat aceleași drepturi salariale ca și reclamanții.
Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată a susținut că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost abrogat prin art. 42 din OG nr. 83/2000. Cu toate că prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și constatat că judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la acest spor având în vedere prevederile OG nr. 8/2007 privind noua lege de salarizare, a solicitat respingerea acțiunii întrucât acest spor nu mai este prevăzut de lege.
Pârâta Curtea de Apel Galați prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, dat fiind faptul că sporul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin Legea nr. 334/2001.
La termenul din 11 martie 2009, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați.
Prin Sentința Civilă nr. 78/11.03.2009, a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere Decizia nr. 104/2009 a Curții Constituționale prin care a constat că dispozițiile art. I și II din nr.OUG 75/2008 - care stabileau competența materială a Curții de a judeca în fond litigiile de muncă având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului salarizat potrivit nr.OUG 27/2006 și OG8/2007 - sunt neconstituționale.
Pe rolul Tribunalului Galați, cauza a fost înregistrată sub nr. 1812/01.04.2009.
În acest ciclu procesual, au fost administrat noi probe, respectiv practica judiciară.
Analizând și coroborând materialul probat administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții în calitate de șoferi, fac parte din categoria personalului conex începând cu data de 01.01.2007 și beneficiază de drepturile de care beneficiază și personalul auxiliar de specialitate, potrivit art. 1 pct. 3 și art. 7 din Legea nr. 17/2006 de modificare a Legii nr. 567/2004 și OG nr.8/2007.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii, a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Într-adevăr art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice, atâta vreme cât ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Pe de altă parte art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 reclamantele au fost lipsite de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar, există conflict între art.1 pct.42 din OG nr. 83/2000, care a abrogat art.48 din legea nr. 50/1996 și art.1 din protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
În cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Instanța față de dispozițiilor art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, a avut în vedere dispozițiile Deciziei nr. 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5/2008, prin care a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Întrucât problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia pronunțată în interesul legii de ICCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, în cauză nu mai pot fi făcute interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale, apărările pârâților fiind înlăturate.
Față de aceste considerente, s-a admite acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați, Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției și cererea de intervenție formulată de intervenienți în contradictoriu cu Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și intervenienților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu 01.02.2007 și în continuare, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și intervenient în parte.
În temeiul dispozițiilor art. 1 din DL 92/1976 au fost obligați pârâții Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și Tribunalul Vrancea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și respectiv intervenienților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Ministerul Justiției și Libertăților considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit a reținut prima instanță că reclamanții - personalul conex, respectiv conducătorii auto fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a apreciat că aceștia ar avea dreptul la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, interpretând în mod eronat disp. și neluând în considerare faptul că nu există nici un temei legal pentru acordarea acestor drepturi pentru personalul conex.
În consecință a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți, ca nefondată.
În drept a invocat disp.art.304 pct.4 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâta Curtea de Apel Galați considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În ședința din 27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Astfel Curtea Constituțională a statuat că în exercitarea atribuțiilor prev.de art.126 al.3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 al.4 din Constituția României.
Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să atragă norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
, personal conex personalului auxiliar de specialitate nu au fost beneficiarii sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică niciodată.
Mai mult, Decizia nr.21/2008 a nu face referire și la această categorie de salariați.
În consecință a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept a invocat disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurente cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă,Curtea apreciază că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii este plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică către reclamanții care au funcția de șoferi în cadrul Curții de Apel Galați și Tribunalului Brăila.
Apreciem că acțiunea este nefondată față de decizia nr.828/27.05.2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționaaplicândlegea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Mai mult, Curtea Constituțională a considerat că acordarea unor drepturi decât cele prevăzute expres de lege este depășire a puterii judecătorești.
Acordarea unor drepturi sau sporuri peste cele prevăzute de lege ar însemna ca instanța să-și depășească atribuțiile puterii judecătorești.
În speță, practic reclamanții solicită să li se aplice aceste drepturi salariale de care, potrivit legii, nu au beneficiat, ca urmare acțiunea formulată apare ca nefondată față de decizia obligatorie pronunțată de Curtea Constituțională arătată mai sus.
Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este aplicabilă personalului conex-șoferilor întrucât dispozitivul are următorul conținut,în interpretarea și aplicarea unitară disp.art.47 din Legea 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară,respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
De altfel, în considerentele deciziei se arată că efectul imediat al supraviețuirii normei juridice în discuție rezidă incontestabil din faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea 50/1996 și ale art.23 indice 1 din aceeași lege se cuvin și în continuare persoanelorcare seîncadrează în ipotezele la care se referă textele de lege. Deci șoferii nu erau beneficiarii sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în momentul intrării în vigoare a nr.OG83/2000.
Raționamentul instanței de fond cu privire la statutul personalului conex care este asimilat personalului auxiliar de specialitate nu este corect întrucât analiza trebuie să se facă prin prisma reglementărilor de la momentul instituirii sporului, așa cum s-a arătat mai sus.
Astfel, potrivit art.3 al.1 din Legea 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
Art.3 alin.3 din Legea 567/2004 prevede:,sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural și aprod.
Ulterior, acest text a fost modificat prin art.1 pct.3 al.3 din Legea 17/2006 care prevede că,sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod șișofer.
Din analizatextelorde lege invocate mai sus,rezultă indubitabil că până la data intrării învigoare a nr.OG8/2007privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea,șoferiinu aveau calitatea de personal conex.
Anterior intrării în vigoare a nr.OG8/2007 șoferii aveau calitatea de personal contractual, fiind salarizați conform nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Prin urmare, legea specială privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătoreștieste nr.OG8/2007.
Ori, nr.OG8/2007 nu prevede pentru personalul conex, beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică astfel că pretențiile reclamanților personal conex sunt neîntemeiate, neexistând nici un act normativ care să recunoască acest drept.
Mai mult, art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevede,pentru risc și suprasolicitare neuropsihicămagistrațiiprecum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut.
Textul de lege face o distincție între personalul auxiliar de specialitate și personalul conex, așa cum a fost stabilită și prin Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și prin nr.OG8/2007.
Astfel, textul de lege a avut în vedere acordarea acestui spor doar categoriilor profesionale ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Ori, conducătorii auto nu se încadrează în aceste categorii socio-profesionale, astfel că aceștia nu pot pretinde un astfel de spor.
Deci,în lipsa unui temei legal,în mod greșit s-a admis acțiunea.
Practica judiciară depusă la dosar nu este obligatorie pentru instanțe întrucât, potrivit Constituției, judecătorii se supun doar legii.
În consecință, față de considerentele arătate și de caracterul obligatoriu al deciziei nr.838/27.05.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, în baza disp.art.312 al.1,2 și 3 Cod procedură civilă acțiunea este nefondată astfel că se vor admite recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.797/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și se va modifica în tot sentința civilă nr.797/13.05.2009 a Tribunalului Galați.
În rejudecare se va respinge acțiunea formulată de reclamanții, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, A, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în-, jud.G și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.797/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.797/13.05.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, A, ca nefondate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./02.12.2009
Tehnored./18 ex./ 02 2009
Fond:-
Asistenți jud.--
Com. 16 ex.părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
