Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1237/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1237/
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI,cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 744/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul intervenit în conflictul de muncă în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, reclamanții, -, prin reprezentant legal -, cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei Tecuci, din T,- B, jud. G, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la al doilea termen de judecată fixat în recurs, fiind legal motivată și scutită de taxă judiciară de timbru; prin cererea de recurs instituția pârâtă Curtea de APEL GALAȚIa solicitat judecarea cauzei în lipsă; angajatorul Tribunalul Galația comunicat la dosarul cauzei, la cererea instanței formulată l termenul anterior, relațiile solicitate privind funcția și perioada lucrată de fiecare intimat-reclamant în parte; a fost atașat procesul-verbal încheiat potrivit dispozițiilor art. 98 (6) din privind unui membru al completului de judecată, completul C 3R fiind format prin includerea judecătorului din planificarea de permanență, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că prin cererea de recurs instituția pârâtă Curtea de APEL GALAȚIa solicitat judecarea în lipsă, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și o reține în pronunțare.
CURTEA
Sentința civilă nr. 744/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați
Prin sentința civilă nr. 744/06.05.2009 Tribunalul Galația admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați, și a obligat pe pârâți către reclamanți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.03.2009 și până la data modificării reglementărilor legislative, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, avându-se în vedere data începerii raporturilor de muncă sau a încetării acestora pentru fiecare reclamant.
Instanța de fond a constatat și reținut următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr- din 16.04.2009 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați, Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertăților B, plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică cu 50% din salariul brut, pe perioada 01.03.2009 și în continuare, reactualizate cu indicele de inflație la data plății și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Motivându-și în fapt acțiunea, au arătat că au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Tecuci.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalului auxiliar de specialitate, beneficiau de "un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin decizia 21/2008 a ICCJ, pronunțată în recurs în interesul legii s-a constatat că acest spor se cuvine și după intrare în vigoare a OG 83/2000. potrivit art. 329 cod de procedură civilă, această decizie este obligatorie.
Prin sentința civilă pronunțată în dosarul - Tribunalul Galația obligat pârâții să plătească acest spor până la data de 01.03.2009.
Prin ordinul 1165/C al s-a dispus plata sporului pentru personalul care are hotărâri judecătorești în care se recunoaște plata pentru viitor, sau în continuare.
În drept, au invocat ordinul 768/2009 al, decizia 21/2008 a ICCJ.
Poziția pârâților - întâmpinarea
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond
Dreptul reclamanților, judecători, la acordarea sporului de risc și suprasolicitare, a fost recunoscut, cu caracter definitiv prin sentința civilă 595/2009 a Tribunalului Galați.
Instanța, față de dispozițiile art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, a avut în vedere dispozițiile Deciziei nr. 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5/2008, prin care a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Întrucât problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia pronunțată în interesul legii de ICCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, în cauză nu mai pot fi făcute interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale.
Acest drept se cuvine reclamanților până la momentul unor modificări legislative care să prevadă în mod expres situația acestui spor.
Cu privire la actualizarea prejudiciului cu indicele de inflație, s-a apreciat că au incidență prevederile art. 1082 din cod civil și art. 161 din Codul muncii.
Recursul declarat de pârâta Curtea de APEL GALAȚI
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Curtea de APEL GALAȚI criticând soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
Întrucât motivarea instanței de fond are în vedere decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, și s-a constatat că judecătorii, procurorii și magistrații asistenți au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, a învederat instanței de recurs că, în ședința sa din 27.05.2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Astfel, Curtea Constituțională a statuat că în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ulterior, salarizarea magistraților a fost stabilită prin OUG nr. 177/2002, aprobată prin Legea nr. 347/2003, abrogându-se toate dispozițiile din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea acestora rămânând în vigoare numai dispozițiile privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate, dar dispoziția art. 47 era deja abrogată prin OG nr. 83/2000, la stabilirea noii valori de referință sectorială avându-se în vedere și acest spor.
Ulterior și dispozițiile din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate au fost abrogate prin OG nr. 8/2007.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și a celor de ordine publică conform art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Dreptul reclamanților a fost stabilit anterior prin sentința civilă nr. 595/2009 a Tribunalului Galați și astfel existența dreptului nu mai poate fi rediscutată la acest moment. Corect a stabilit instanța de fond că, de altfel, problema a fost dezlegată definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea deciziei în interesul Legii nr. 21/2008 prin care s-a stabilit că se cuvine sporul de 50% de risc și suprasolicitare.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații- asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3 cod procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 încauza Beian împotriva României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93/11.05.2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza contra Regatului Unit, 1995) în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [
Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriului țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință". De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată încauza Brincat contra Italiei, 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Nu poate fi reținut motivul invocat de recurentă că prin decizia nr. 838 Curtea Constituțională a constatat un conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte. Chiar în cuprinsul deciziei amintite Curtea Constituțională arată că deciziile date în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție vor continua să își producă efecte.
De asemenea, nu este primită nici critica recurentului privind OG nr. 8/2007 conform căreia la apariția acestei ordonanțe a fost abrogată în totalitate Legea nr. 50/1996, deoarece la data pronunțării deciziei nr. 21/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere inclusiv această ordonanță care era deja apărută la data pronunțării deciziei.
Prin dispozitivul deciziei se arată că art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind sporul de 50% mai este încă în vigoare. Ca atare, o asemenea susținere contravine susținerilor Înaltei Curți, motiv pentru care ea nu poate fi primită.
Față de aceste considerente, conform dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 744/06.05.2009 a Tribunalului Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/11.12.2009
: 6 ex.//21.12.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 4 ex/08.01.2010
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Mihaela Neagu
