Pretentii civile. Speta. Decizia 1269/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1269/
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 118/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul de fond nr-, în litigiul intervenit în conflictul de muncă în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL B, cu sediul în B, Calea nr. 47, jud. B, reclamanții, -, cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei Însurăței, județul B, din localitatea Însurăței,-, jud. B și intervenienții, cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Brăila, din B, Calea nr. 47, jud. B, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.11.2009, fiind consemnate în încheierea din aceiași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 11.11.2009 și, ulterior, la data de 17.11.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila, reclamanții, - și - au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila, prin hotărâre judecătorească, să se constate discriminarea existentă între alte categorii profesionale și judecători prin neacordarea drepturilor salariale, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, pe o perioadă de trei ani raportată la data sesizării instanței și în continuare până la încetarea discriminării, sporul de confidențialitate de 30 % din salariul de bază brut lunar, pe o perioadă de trei ani raportată la data sesizării instanței și în continuare până la încetarea discriminării, creșterea salarială, egală cu indexările acordate în conformitate cu prevederile legale pe anul 2007 și în continuare până la încetarea discriminării și salarii egale cu procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pe o perioadă de trei ani raportată la data sesizării instanței și în continuare până la încetarea discriminării și au solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând drepturilor salariale enumerate, actualizate cu indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin neplata drepturilor pretinse s-a creat o situație discriminatorie între judecători și alte categorii de salariați și un prejudiciu efectiv pentru ei pe perioadele indicate la fiecare capăt de cerere.
La termenul din 12.12.2007, în cauză au depus cerere de intervenție în interes propriu, în temeiul art. 49 din Codul d e procedură civilă, asistenții judiciari, cu domiciliul ales la Tribunalul Brăila, cu același obiect, pentru aceleași considerente de fapt și de drept.
Poziția pârâților - întâmpinarea
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinări, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât acordarea sporurilor nu are bază legală, nefiind drepturi fundamentale recunoscute și garantate de lege, admiterea creșterii salariale egale cu indexările acordate în conformitate cu prevederile legale pe anul 2007 ar însemna o imixtiune nepermisă în sfera de atribuții a autorității legiuitoare, iar pentru acordarea de salarii egale cu procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu sunt îndeplinite condițiile, având în vedere criteriile diferite pe care le a avut în vedere legiuitorul la stabilirea sistemelor de salarizare ale celor două categorii.
S-a apreciat, totodată că reclamanții nu se află într-o situație de discriminare față de celelalte categorii.
Cu privire la cererea de intervenție, instituția pârâtă a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 49 din Codul d e procedură civilă pentru admiterea acesteia în principiu, având în vedere faptul că obiectul acțiunii este un litigiu de muncă, iar pe fond este nefondată cererea pentru considerente deja expuse pentru JUDECĂTORI: Alina Savin, Benone Fuică, Mihaela Neagu
Pârâta Curtea de APEL GALAȚI, prin întâmpinare, a apreciat că solicitările reclamanților nu sunt întemeiate, întrucât situația celorlalte categorii de salariați diferă de cea a judecătorilor și aceasta nu poate fi considerată discriminatorie în înțelesul Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
La dosar a fost depusă practică judiciară.
Sentința civilă nr. 118/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila
Prin sentința civilă nr. 118/28.02.2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată și cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamanții, - și - și intervenienții, împotriva pârâților Ministerul d e Justiție, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila.
A obligat pârâții să plătească reclamanților și intervenienților pe perioada octombrie 2004 - 28.02.2008 despăgubiri, reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariu de bază brut lunar, actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
A obligat pe pârâți să plătească reclamanților și intervenienților pe perioada octombrie 2004 - 28.02.2008 despăgubiri, reprezentând spor de confidențialitate de 30 % din salariu de bază brut lunar, actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
A obligat pe pârâți să plătească reclamanților și intervenienților pe anul 2007 despăgubiri, reprezentând indexările legale, actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
A obligat pe pârâți să plătească reclamanților și intervenienților pe perioada octombrie 2004 - 28.02.2008 despăgubiri, reprezentând diferența dintre salariile încasate și cele egale cu salariile procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond
Instanța de fond a reținut următoarele:
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Textul a fost abrogat prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2001.
Actele normative ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv Ordonanța de Urgență nr. 177/18.12.2002 și Ordonanța de Urgență nr. 27/07.04.2006 nu au reglementat sporul.
Cu privire la sporul de confidențialitate de 30 % din salariul de bază brut lunar:
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor în art. 10 stabilește că judecătorii nu-și pot exprima public opinia cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare.
Potrivit art. 91 din același act normativ, judecătorii sunt obligați să respecte secretul profesional, iar conform aliniatului 2 al aceluiași text, judecătorul este obligat să păstreze secretul deliberărilor și al voturilor la care a participat, inclusiv după încetarea exercitării funcției.
Încălcarea interdicției constituie abatere disciplinară, conform art. 98 al. 2 lit. d din Legea nr. 303/2004.
Potrivit art. 1 alineatul 2 lit. e pct. j din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: dreptul la muncă, dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Obligația de a respecta clauza de confidențialitate, prin interdicția de a transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, este susținută în administrația publică, în armată, poliție și alte domenii, prin plata unui spor al cărui cuantum variază de la 15% până la 30 %, reglementat prin OG nr. 9/2001, Legea nr. 444/2006 prin care s-a aprobat OG nr. 19/2006, OG nr. 6/2007 și Legea nr. 656/2002.
Tratamentul diferențiat creat prin dispozițiile legale sus indicate confirmă discriminarea udecătorilor față de alte categorii profesionale prin neacordarea sporului de confidențialitate, în condițiile în care obligația rezultă în sarcina acestora din texte de lege cu caracter imperativ.
Cu privire la creșterea salarială, reprezentând indexările acordate în conformitate cu prevederile legale pe anul 2007:
Drepturile de salarizare ale judecătorilor a fost reglementată prin Ordonanța de urgență nr. 177/18.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, acest act normativ fiind abrogat prin Ordonanța de urgență nr. 27/07.04.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Atât în legea precedentă, prin art. 41, cât și în cea în vigoare, prin art. 35, s-a prevăzut în mod expres că repturile de salarizare prevăzute vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prin urmare, se constată ignorarea dispozițiilor legale imperative înscrise în actele normative care reglementează salarizarea în justiție.
Discriminarea creată astfel, se constituie în prejudiciu cert, actual și viitor, pentru JUDECĂTORI: Alina Savin, Benone Fuică, Mihaela Neagu
În consecință, se constată că cererea de obligare a pârâților la plata sumelor reprezentând creșterea salarială determinată de indexările acordate în conformitate cu prevederile legale pe anul 2007este fondată.
Reclamanții sunt discriminați sub aspectul remunerației diferite a muncii față de procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care beneficiază pentru cauzele instrumentate de o indemnizație superioară celei primite de judecători, în condițiile în care toate considerentele avute în vedere de către legiuitor la stabilirea acestora sunt valabile și în faza de judecată a infracțiunilor de criminalitate organizată și de terorism.
Prin urmare, este nefiresc și nelegal ca cei care îndeplinesc actele de investigare, prealabile judecății, să beneficieze de un salariu superior celui primit de către cei care judecă acele cazuri.
În ceea ce privește cererea pentru viitor:
Cererea este nefondată pentru viitor, având în vedere faptul că prejudiciul fiind eventual și incert, nu sunt îndeplinite condițiile de stabilire a răspunderii angajatorului.
Cu privire la cererile de intervenție în interes propriu:
Cererile de intervenție în interes propriu, având același obiect, sunt formulate de asistenții judiciari din cadrul Tribunalului Brăila, care, sub aspectul drepturilor salariale supuse judecății, își desfășoară activitatea în aceeași condiții cu judecătorii și sunt salarizați în baza aceluiași act normativ, respectiv în baza Ordonanței de urgență nr.27/07.04.2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Având în vedere faptul că în conformitate cu art. 291 din Codul muncii, dispozițiile privitoare la regulile speciale de procedură ale Codului se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, cererile de intervenție sunt fondate.
Tribunalul a dispus ca plata despăgubirilor să fie făcută în cuantumul ce va rezulta prin aplicarea coeficientului de inflație până la data plății, reclamanții și intervenienții fiind îndreptățiți la repararea integrală a prejudiciului suferit.
Recursurile declarate în cauză
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției și Libertăților.
Recursul declarat de Curtea de APEL GALAȚI
Curtea de APEL GALAȚIa criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
Consideră hotărârea pronunțată dată cu încălcarea legii.
Dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, pe care și-au întemeiat reclamanții acțiunea vizând acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, au fost abrogate prin dispozițiile art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, intrată în vigoare la data de 01.10.2000, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ulterior, prin nr.OUG 177/2002 - se stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților iar prin art. 50 alin. 2 sunt abrogate orice dispoziții contrare acesteia.
OUG nr. 177/2002 a fost aprobată prin Legea nr. 347/2003.
Or, acest act normativ cât și cele ulterioare nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007 nu au mai prevăzut sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % din salariul de bază.
În ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate, reclamanții nu se încadrează în categoria de funcționari publici, la care se referă dispozițiile nr.OG 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, sau nr.OG 6/2007, sau Legea nr. 656/2002. Accesul la documente secrete este permis numai pe baza unei autorizații scrise eliberată de conducătorul instituției (în speță Ministerul Justiției) după notificarea ORNISS și după semnarea angajamentului de confidențialitate.
Faptul că trebuie să respecte secretul profesional, de serviciu, să nu facă publice probleme de serviciu, este o atribuție de serviciu pentru care, pe lângă celelalte activități desfășurate, este remunerat.
Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri că violarea principiului discriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, ceea ce nu este cazul în speță.
S-a mai arătat tot de către Curtea Constituțională că funcția publică este diferită, după cum se realizează în cadrul unor structuri ale administrației publice, a Guvernului, a Președinției, a aparatului Parlamentului, etc. așa încât teza egalizării nivelelor de salarizare a personalului din aceste structuri profesionale nu se justifică.
Or, magistrații nu pot pretinde același tratament salarial cu ceilalți funcționari publici din autoritățile mai sus menționate care au atribuții și responsabilități specifice.
În mod greșit li s-a majorat valoarea de referință sectorială și indicele de multiplicare cât și coeficientul de spor de fidelitate, iar prin Legea nr. 45/2007 li s-a acordat spor de vechime.
Actele normative de indexare se referă în special la personalul contractual care este salariat nu cu indemnizație ci cu salariu și care au beneficiat de majorări minime.
Consideră că nu există discriminare nici în ceea ce privește salarizarea procurorilor DIICOT și judecătorii de la judecătorii și asistenții judiciari.
Potrivit art. 11 din nr.OUG 27/2006 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 45/2007, procurorii DIICOT sunt asimilați cu funcțiile de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - anexa A, pozițiile 6 - 13.
Întrucât gradul unității în cadrul căreia funcționează procurorii DIICOT este mai mare decât al judecătoriei și respectiv al tribunalului (pentru asistenții judiciari), consideră că nu poate exista discriminare potrivit nr.OG 137/2000.
Recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților
Ministerul Justiției și Libertăților a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
Nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru JUDECĂTORI: Alina Savin, Benone Fuică, Mihaela Neagu
În ceea ce privește reținerea discriminării reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG 137/2000.
Ministerul Justiției nu a avut posibilitatea legală de a întreprinde acte de discriminare. Admițând chiar interpretarea profund eronată a instanței de fond potrivit căreia "discriminarea poate rezulta din orice chiar și din lege" ministerului nu i se poate reține vreo culpă în ceea ce privește edictarea unor acte normative de către Parlamentul României sau Guvern. A invocat lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Asistenții judiciari nu numai că nu beneficiază în prezent de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, spor abrogat încă din anul 2000 dar nu au beneficiat niciodată de acest spor, în speță nefiind incidente nici măcar argumente de ordin istoric.
OG nr. 83/2000, față de reglementările Legii nr. 50/1996 cu modificările și completările ulterioare, a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizației magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, cât și coeficientul de multiplicare.
Din cele expuse mai sus este evident că finalitatea modificării legislației nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale ci dimpotrivă, creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizația unică de care beneficiau reclamanții la acel moment.
Totodată, a solicitat a se constata faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare și a considerat că este opțiunea legiuitorului, deoarece el are dreptul să reglementeze criticile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și, prin urmare, doar legiuitorul este acela care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați.
În cazul neacordării sporului de confidențialitate judecătorilor nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000, a dispozițiilor Constituției și Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege.
În speță nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate judecătorilor și asistenților judiciari.
Actele normative la care se referă reclamanții în cererea de chemare în judecată și instanța de fond în sentința atacată cu prezentul recurs, reglementează salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar (funcționari publici, personal militar, etc.) și nu există nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi și judecătorilor și asistenților judiciari.
Susținerile intimaților-reclamanți, reținute și de prima instanță, că ar fi singura categorie exceptată de la indexare, nu sunt reale. Astfel, așa cum a precizat și prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond, există categorii de personal care în cursul anului 2007 au beneficiat de majorări salariale considerabile, având astfel capacitatea de a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum în anul 2007, față de 2006, și cărora, în consecință, nu li s-au acordat creșteri sau majorări ale veniturilor. Pe lângă personalul din autoritatea judecătorească se află în aceeași situație și personalul cu statut special din poliție ori a celui din Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Având în vedere faptul că procurorii de la DNA și DIICOT ocupă aceste funcții pe o perioadă de timp limitată și că primesc drepturi salariale cu cele ale unui procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție numai pe perioada desfășurării activității în cadrul acestor structuri, considerăm că în mod evident criteriul esențial avut în vedere de legiuitor în acest caz este cel al nivelului instanței sau al parchetului.
Deși instanța a susținut că prin dispozițiile art. 11 alin. 1 din nr.OUG 26/2007 se instituie un alt sistem de salarizare decât cel reglementat la art. 3 alineatul 1, în mod surprinzător a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea coeficientului de multiplicare de care beneficiază procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deși nu îndeplinesc nici unul din criteriile invocate în cuprinsul sentinței (nivelul instanțelor sau parchetelor, funcția deținută, vechimea în magistratură).
Prin această soluție instanța eludează dispozițiile pe care le invocă în argumentarea sa juridică, instituind un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor, ceea ce nu poate fi permis, deoarece în mod evident, solicitarea reclamanților de a li se acorda, prin hotărâri judecătorești indemnizațiile de încadrare brute lunare corespunzătoare procurorilor DNA și DIICOT determină o răsturnare a sistemului de salarizare instituit prin nr.OUG 27/2006.
Se ajunge în acest fel ca toți magistrații să primească drepturi salariale corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără îndeplinirea cerințelor imperative ale legii speciale de salarizare.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Examinând sentința recurată prin prisma tuturor motivelor invocate și a celor de ordine publică conform art. 304 Cod procedură civilă Curtea reține următoarele:
În cauză se solicită două drepturi bănești, de către reclamanți, invocându-se instituirea unui regim discriminatoriu de către legiuitor, respectarea acordării indexărilor pe anul 2007 și coeficientul de multiplicare egal cu cel al procurorilor DIICOT.
Fără a cerceta temeinicia și justețea acordării acestor drepturi instanța constată că prin decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a tranșat definitiv soluția în astfel de litigii, respectiv nu pot fi invocate discriminări izvorâte din lege și nu se poate solicita instanțelor judecătorești constatarea acestor discriminări și acordarea de despăgubiri rezultate din aceste discriminări. Chiar dacă legiuitorul a creat regimuri preferențiale și discriminatorii ele nu pot fi cenzurate de puterea judecătorească. La data pronunțării acestei decizii Curtea Constituțională a avut în vedere întreaga jurisprudență comunitară atât a Curții Europene a Drepturilor Omului cât și a Curții Europene de Justiție astfel că nu pot fi aplicate norme comunitare peste decizia Curții Constituționale.
Curtea Constituțională a stabilit că instanța poate acorda doar drepturi prevăzute expres de lege și nu să constate că anumite dispoziții legale sunt discriminatorii.
Instanța nu poate să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispozițiile prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată. Doar Parlamentul și Guvernul, în anumite condiții, cu competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Cum în cauza de față nu se solicită aplicarea unor drepturi prevăzute de lege ci se solicită a se constata discriminări rezultate din modul de reglementare a drepturilor salariale de legiuitor rezultă că cererile reclamanților privind acordarea indexărilor corespunzătoare anului 2007 și coeficienții DIICOT sunt nefondate.
Cu privire la capetele de cerere privind sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate de 30 % Curtea constată că aceste două sporuri se cuvin, conform deciziilor date în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv decizia nr. 21/2008 și decizia nr. 46/2008, astfel că temeinicia acestor drepturi nu va mai fi analizată de instanța de recurs, dat fiind că deciziile date în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție sunt obligatorii.
Sporul de confidențialitate este de 15 % și nu de 30 % cum greșit a stabilit instanța de fond.
Prin decizia nr. 21/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu a fost abrogat și a rămas în vigoare dat fiind că nu au fost respectate limitele abilitării date Guvernului de către Parlament.
Prin decizia nr. 46/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că s-a creat un regim defavorizant și discriminatoriu prin lege și de aceea se cuvin despăgubiri egale cu sporul de confidențialitate de 15 %.
Orice critică adusă de recurenți privind temeinicia acestor drepturi este înlăturată pe acest motiv. Ceea ce s-a stabilit prin decizia în interesul legii nu poate fi contrazis, deciziile fiind definitive și obligatorii.
De altfel, în chiar cuprinsul deciziei nr. 838/2009 Curtea Constituțională arată că deciziile date în interesul legii, chiar dacă, Curtea nu e de acord cu ele, rămânând în continuare obligatorii și continuă să producă efecte juridice.
Față de aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, urmează să admită recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul justiției și Libertăților.
Va modifica în parte sentința civilă nr. 118/28.02.2008 a Tribunalului Brăila și în rejudecare va respinge capetele de cerere privind indexările aferente anului 2007 și coeficientul de multiplicare DIICOT ca nefondate.
Va fi acordat sporul de confidențialitate în cuantum de 15 %, în loc de 30 %, cu menținerea celorlalte dispoziții referitoare la acest spor.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 118/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul de fond nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 118/28.02.2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:
RESPINGE capetele de cerere privind indexările aferente anului 2007 și coeficientul de multiplicare DIICOT ca nefondate.
Sporul de confidențialitate va fi acordat în cuantum de 15 %, în loc de 30 %, cu menținerea celorlalte dispoziții referitoare la acest spor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -/18.12.2009
: 12 ex.//18.01.2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 10 ex.//_____________
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Mihaela Neagu
