Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1307/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

completul II recurs

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.1307/2009-

Ședința publică din data de 21 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Felicia Toader

- -

- JUDECĂTOR 2: Doina Măduța

- -

- JUDECĂTOR 3: Dana Cigan

- -

- judecător

- -

- grefier

Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană, nr.1-3, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți T, și, toți cu domiciliul procedural ales în O,-, județul S M și intimata pârâtă CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 365/D din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentele recurs sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:

Instanța văzând că părțile au solicitat soluționarea litigiului și în lipsa acestora, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor de față.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 365/D din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții T, și, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL SATU MARE, CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, și în consecință:

Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.02.2007 și pe viitor, până la acordarea efectivă prin cuprinderea în indemnizația lunară a fiecăruia, prin ordin al ministrului, cu actualizarea acestor sume raportat la indicele de devalorizare a leului, începând cu data scadenței și până la plata efectivă.

Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamanți.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoare considerente:

Reclamanții sunt personal auxiliar de specialitate și conex la Judecătoria Negrești -

Sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești nu s-a mai acordat magistraților și personalului auxiliar de specialitate după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 ca urmare a abrogării textului de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI din 10 mai 2008 dată în interesul legii în interpretarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 a statuat că: "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".

Că reclamanții sunt îndreptățite la sporul ce face obiectul litigiului rezultă și din Decizia nr.45 din 9.03.2009 a Curții de Apel Oradea potrivit căreia începând cu data de 01.03.2009 personalul auxiliar de specialitate și conex beneficiază de plata sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază. Această decizie a fost dată în baza Deciziei nr.XXI/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispozițiilor art.60 din Legea nr.567/2004 și a adresei nr.24956/2009. Deși aceasta a fost anulată prin Decizia nr.55 din 13.04.2009, ea nu este de natură a nega dreptul reclamanților inclusiv a personalului conex, dispunându-se plata sporului numai pentru cei care dețin hotărâri judecătorești executorii.

Cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% în sensul admiterii cererilor personalului conex s-a pronunțat și Curtea de Apel Suceava prin sent.civ.nr.87/2008 și Tribunalul Ialomița prin sent.civ.195/2009.

Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamanților, conform dispozitivului hotărârii recurate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul Tribunalul Satu Mare; recurentul Ministerul Justiției și Libertăților și recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția HGenerală a Finanțelor Publice a Județului S M, recursurile fiind formulate în termen legal și scutit de taxă de timbru.

Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților prin recursul formulat a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamante.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a criticat hotărârea pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Acesta arată că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești (OG nr.8/24.01.2007), motiv pentru care pretențiile reclamantelor sunt nefondate, întrucât prin art. 30 din OG nr. 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996. În consecință consideră recurentul faptul că începând cu luna februarie 2007 sporul de 50% nu mai subzistă.

De asemenea, mai arată că instanța de fond s-a pronunțat în mod greșit asupra acordării pe viitor a sporului de stres, întrucât acesta reprezintă un drept eventual care nu este născut și actual.

Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa solicitat admiterea recursului în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și prin urmare respingerea acțiunii față de această instituție.

În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că acesta nu este direct plătitor al drepturilor pretinse de reclamante, că nu se află în raporturi juridice directe în temeiul cărora să fie obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale.

Potrivit art. 22 pct. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legale de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite al acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, reprezentând procedura reglementată de art. 19 și 35 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Recurentul Tribunalul Satu Mare, prin recursul formulat a solicitat modificarea în parte sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii în ce-l privește pe reclamantul, arătând în motivare că reclamantul intimat face parte din categoria personalului auxiliar conex fiind încadrat ca și șofer, astfel că cei încadrați în această funcție nu au beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în temeiul Legii nr. 50/1996, întrucât au intrat în categoria personalului de specialitate conex doar la data de 11,01.2006 ca urmare a modificării Legii nr. 567/2004 privind Statutul Personalului auxiliar de specialitate prin Legea nr. 17/2006.

În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța o apreciază ca legală și temeinică, urmând a respinge recursurile ca nefondate având în vedere următoarele considerente:

Criticile recurentului Ministerul Justiției și Libertăților sunt nefondate prin raportare la Decizia nr. XXI din 10 mai 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, decizie care este ulterioară actelor normative invocate de acest recurent și care a avut în vedere întreaga reglementare care vizează salarizarea personalului auxiliar de specialitate din justiție, deci inclusiv noua lege de salarizare a personalului auxiliar (OG nr. 8/2007).

Nici criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor nu sunt fondate.

Astfel, potrivit Legii nr. 500/2002, a HG nr. 208/2005, HG nr. 368/2007 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.

Astfel, rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat pe baza proiectelor coordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.

Ori, în aceste condiții nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar avea calitate procesuală în cauză, calitate care, de altfel, este justificată și prin prisma dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.

Constatându-se prin urmare că Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine sarcina de a vira sumele de bani necesare efectuării plăților către reclamante, nu se poate susține că nu ar avea calitate procesuală în cauză.

Cât privește recursul formulat de Tribunalul Satu Mare instanța reține următoarele:

Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, în art.3 al. 1 precizat că personalul auxiliar de specialitate este format din grefier, grefier statisticieni, documentariști, arhivari, informaticieni, registratori, însă la alin. 3 s-a precizat că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de aprod și agent procedural, dispoziție completată într-adevăr prin Legea nr. 17/2006 în sensul includerii în categoria personalului conex și a funcției de șofer.

Conform art. 4 din Legea nr. 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor este cel prevăzut de art. 3, incluzându-se astfel și această categorie a personalului conex.

În consecință,incluzându-se în categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor și personalul conex, corect s-a dispus acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și în favoarea reclamantului, Decizia nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind ulterioară actului normativ invocat de recurent avându-se astfel în vedere întreaga reglementare care vizează salarizarea personalului auxiliar de specialitate, în categoria căreia intră și personalul conex conform art. 4 din Legea nr. 567/2004, mai sus menționat.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondate recursurile formulate, menținând în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană, nr.1-3, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți T, și, toți cu domiciliul procedural ales în O,-, județul S M și intimata pârâtă CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 365/D din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 21 octombrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - - -

- judecători fond - Melita

- redactat judecător - - 11.11.2009

- dactilografiat grefier -11.11.2009- 23 ex.

-comunicat - 12.11.2009 - 21 ex.

- TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S

- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-

- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-

-prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană, nr.1-3, județul S

- T

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-, toți cu domiciliul procedural ales în O,-, județul S M

- CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul

Președinte:Felicia Toader
Judecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1307/2009. Curtea de Apel Oradea