Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1345/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1345/2009 -
Ședința publică din 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană, nr. 3 - 5, în contradictoriu cu intimatele reclamante, ambele cu domiciliul ales în S M,- și intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, nr. 1 - 3, sector 1, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B și TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 426 din 30 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 426 din 30 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă exercitată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, TRIBUNALUL SATU MARE și Curtea de APEL ORADEA; s-a respins acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe lipsa calității procesuale pasive; au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL ORADEA și TRIBUNALUL SATU MARE la plata către fiecare reclamantă a drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15 %, din octombrie 2005 la zi și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății; pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamantelor și au fost obligați Curtea de APEL ORADEA și TRIBUNALUL SATU MARE să efectueze mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
eclamantele sunt încadrate la Judecătoria Satu Mare ca personal conex personalului auxiliar de specialitate, prevăzut de art. 3 din Legea nr. 567/2004.
Prin Decizia nr. XLVI din 15 decembrie 2008, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor - și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 - raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar".
Potrivit art. 90 ind. 1 din Legea nr. 567/2004, prevederile legii se aplică și personalului conex, ceea ce înseamnă că obligația de confidențialitate instituită prin art. 78 alin. 1 revine și reclamantelor, care au calitatea de aprod la Judecătoria Satu Mare.
În consecință, dreptul pretins de reclamante există în patrimoniul acestora, apărările pârâtului fundamentate pe lipsa dreptului subiectiv a cărui realizare se solicită, fiind vădit neîntemeiate.
Instanța a admis acțiunea conform dispozitivului, ținând cont de atribuțiile specifice ale fiecărui pârât ca angajator și ordonator de credite, respectiv administrator al bugetului public (art. 4 teza X pct. 2, art. 6 alin. 4, art. 7 din nr.HG 83/2005) și a respins acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe lipsa calității procesuale pasive, această instituție nefiind parte a raportului juridic izvorât din lege, în al cărui conținut se regăsește dreptul pretins prin prezenta acțiune.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând casarea hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamante.
În motivarea recursului se arată că instanța care a pronunțat hotărârea atacată, a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel, instanța de fond ar fi trebuit să constate cu intimatele reclamante sunt salarizate în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care acestea beneficiază, neputând acorda alte drepturi decât cele prevăzute expres în favoarea lor.
Ori, în prezenta cauză, obligarea recurentului la plata sporului de confidențialitate, constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Se arată totodată că hotărârea este lipsită de temei legal.
În acest sens, se invocă faptul că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 46/2008 - pe care se întemeiază hotărârea instanței de fond - contravine deciziilor Curții Constituționale nr. 818, 819, 820/3.07.2008, decizii care sunt obligatorii potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992.
Prin urmare, se apreciază că în prezent nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă sau să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul din sistemul justiției.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
Recurs a declarat și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
Se arată în motivare că recurentul nu este plătitor direct al drepturilor pretinse de reclamante, neaflându-se în raporturi juridice directe cu acestea.
În drept, invocă dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 19, 22 pct. 1, art. 35 din Legea nr. 500/2002.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul recurentul Ministerul Finanțelor Publice, aceasta este nefondată.
Astfel, potrivit Legii nr. 500/2002, legea de organizare și funcționare a recurentului pârât, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție bugetară.
Prin urmare, recurentul are obligația de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este Ministerul Justiției, resursele financiare necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, sume prevăzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificări de buget, altfel, dispozițiile hotărârilor judecătorești pronunțate în astfel de cauze nu pot fi aduse la îndeplinire.
Nefondate sunt și criticile formulate de Ministerul Justiției.
Astfel, prin decizia nr. XLVI din 15 decembrie 2008, pronunțată într-un recurs în interesul legii promovat de Procurorul General al României, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Referitor la deciziile de neconstituționalitate invocate de recurent, se impun următoarele precizări:
Este adevărat că prin deciziile nr. 818, 819, 820, 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale anumite articole din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar al muncii, dispoziții care au caracter prioritar față de dreptul intern, și anume este vorba de Directiva Consiliului nr. 200/43/CE din 19 iulie 2000 privind egalitatea de tratament între persoane, Directiva nr. 2000/78/CE din 2 decembrie 2000 de creare a unui cadrul general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Totodată, art. 2 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenești vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Din această perspectivă, acordarea sporului de confidențialitate doar pentru anumite categorii de personal ar genera o situația discriminatorie și raportat la art. 1 din Protocolul 12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale, întrucât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile.
Faptul că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate nu prevăd acordarea acestui spor, nu înseamnă că aceștia nu au dreptul la despăgubiri conform art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, despăgubiri ce trebuie stabilite prin raportare la sporul de confidențialitate de 15 % din indemnizația de bază, prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor, acordat altor categorii de personal, despăgubiri care trebuie să aibă un caracter temporar, până la încetarea stării de discriminare, nefiind vorba în cauză de o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești și nici de o adăugare la lege sau de instituirea de norme juridice noi.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1, coroborat cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondate recursurile declarate, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană, nr. 3 - 5, în contradictoriu cu intimatele reclamante, ambele cu domiciliul ales în S M,- și intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, nr. 1 - 3, sector 1, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B și TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 426 din 30 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.;în concept la 16.11.2009
jud.fond. -
dact.;10 ex./20.11.2009
- 8 com./
- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - B,-, sect. 5,
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B,-, sector 5,
- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M - S M, Romană, nr.3 - 5,
-, - - S M,-,
- CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - B,
, nr. 1 - 3, sector 1,
- CURTEA DE APEL ORADEA - O, Parcul, nr. 10, județul B,
- TRIBUNALUL SATU MARE - S M,-.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
