Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1346/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie,de conflicte de muncă
și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 1346/ DOSAR NR-
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif judecător
- - - judecător
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Tribunalul Brașov împotriva sentinței civile nr.1010/M din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2009 când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2009 și apoi la 3 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 1010/2009 Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de APEL BRAȘOV.
A respins excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului Tribunalul Brașov. A respins acțiunea formulată de reclamantul Tribunalul Brașov în contradictoriu cu pârâții, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, cu sediul în B și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prima instanță a reținut următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de APEL BRAȘOV instanța a respins-o întrucât pârâta are calitatea de ordonator secundar de credite.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Tribunalul Brașov, invocată de pârâți prin întâmpinare, nu este întemeiată și a fost respinsă de către instanță, întrucât Tribunalul Brașov in calitate de angajator, ordonator terțiar de credite, dar și de plătitor al sumelor solicitate prin acțiune, justifică legitimare procesuală activă în prezenta cauză.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâților la restituirea sumelor de bani achitate acestora cu titlu de spor de vechime în muncă pe perioada 01.01.2001-25.07.2003, invocând lipsa unui titlu executoriu pentru aceasta perioadă și arătând că sunt incidente dispozițiile art.269-272 Codul muncii, referitoare la răspunderea patrimonială a salariaților pentru prejudiciul cauzat angajatorului, precum și art.404 indice 1 și art.404 indice 2 Cod procedură civilă, referitoare la întoarcerea executării silite.
Acțiunea reclamantului nu este fondata.
Astfel, nu au fost întrunite în cauză condițiile răspunderii salariaților pentru prejudiciul produs angajatorului în temeiul art.270 alin.1 Codul muncii, întrucât în speță reclamantul a achitat drepturile salariale cuvenite pârâților în baza unei hotărâri judecătorești definitive și executorii potrivit legii, astfel încât nu se poate reține nici săvârșirea vreunei fapte ilicite de către pârâți, si nici vinovăția acestora, pentru a fi în prezența angajării unei astfel de răspunderi.
Plata s-a făcut de către tribunal în urma alocării de fonduri de către pârâtul Ministerul Justiției.
Nefiind în prezența unei executări silite, instanța a constatat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile Codului d e procedură civilă referitoare la întoarcerea executării silite.
În plus, faptul că s-a executat de bunăvoie o creanță prescrisă face imposibilă recuperarea sumei plătite, în acest sens fiind și dispozițiile art.1092 din Codul Civil și art.20 alin.1 din Decretul 167/1958.
Întrucât plata s-a efectuat de bună-voie, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiata. În ceea ce privește cererea reconvențională instanța a reținut că acesta are un caracter subsidiar, ce impune analiza acesteia doar în cazul admiterii acțiunii principale.
Întrucât acțiunea principală a fost respinsă, Tribunalul a apreciat că analiza a cererii reconvenționale nu se mai impune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Tribunalul Brașov invocând prevederile art.304 ind.1 și art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Tribunalul Brașov critică sentința atacată arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 269 - 272 Codul muncii coroborate cu art. 4041și 4042Cod procedură civilă, solicitând restituirea sumelor actualizată cu dobânda legală și rata inflației.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul este nefundat.
Temeiul acțiunii promovate de către recurenta Tribunalul Brașov au constituit-o dispozițiile art. 269- 272 Codul muncii coroborate cu art. 4041și 4042Cod procedură civilă.
Art. 269 Codul muncii nu este aplicabil în speță fiind vorba de despăgubirea salariatului de către angajator, în cazul în care prin culpa angajatorului salariatul a suferit un prejudiciu.
Art. 270 Codul muncii instituie răspunderea patrimonială a salariaților în temeiul normelor și principiilor care guvernează răspunderea civilă contractuală, iar art. 271 detailează cazurile în care paguba a fost produsă de mai mulți salariați.
Nici acest articol nu este aplicabil în speță având în vedere că plata sumelor nu s-a făcut în baza unui contract civil ci în baza unei hotărâri judecătorești care nu a avut ca obiect valorificare unor drepturi izvorâte din existența unui contract.
Art. 272 Codul muncii face vorbire de obligația de restituirea a salariatului în cazul în care a încasat o sumă nedatorată acesta fiind singurul articol ce poate fi considerat a avea incidență în cauză. Însă, așa cum corect a observat și prima instanță plata sumelor s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești așa încât nu se poate susține că ne-am afla în fața unei plăți nedatorate, din perspectiva normelor ce cârmuiesc hotărârile pronunțate în dreptul muncii, sentințele fiind definitive și executorii.
În ceea ce privește incidența art. 4041și art. 4042Cod procedură civilă soluția primei instanțe este la adăpost de critică întrucât textele de lege reglementează întoarcerea executării silite în cazul în care s-a desființat titlul executoriu sau executarea silită, or în speță nu ne aflăm în nici una dintre aceste situații, hotărârea de primă instanță nefiind desființată ci doar modificată de către instanța de recurs, iar executarea silită nefiind niciodată pornită.
Faptul că debitorul a executat de bună-voie debitul, fapt invocat de către recurent în motivele de recurs nu are nici o relevanță pe planul întoarcerii executării silite, tocmai pentru că nu ne aflăm în situația reglementată de texte invocate.
Calea de urmat în situația creată este compensarea sumelor plătite cu sumele ce mai sunt de plătit. Creanțele pe care pârâții le mai au de încasat sunt certe, lichide și exigibile. Faptul că plata se face în tranșe a căror termen este mai apropiat sau mai îndepărtat nu face ca aceste creanțe să nu fie exigibile, atâta timp cât debitorul a fixat deja un termen la care urmează să le plătească.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Tribunalul Brașov prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr.1010/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - - - -
GREFIER,
Red. /20.11.2009
Dact. / 15.12.2009
- 8 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
