Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1339/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1339/
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul - reclamant reconvențional împotriva deciziei civile nr. 38/Ap din 12 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr. 9040/197/007.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 27 octombrie 2009, apoi la data de 3 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin decizia civilă nr. 38/Ap/2009, Tribunalul Brașova respins apelul declarat de apelantul pârât - reclamant reconvențional împotriva sentinței civile nr. 7016/2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care a păstrat-
Prin aceeași hotărâre apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimați.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că: în materia promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare, dacă promitentul - vânzător nu își respectă obligația și vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul -cumpărător nu poate cere predarea lucrului, întrucât nu a devenit proprietar, iar vânzarea încheiată cu o altă persoană este - cu rezerva fraudei - valabilă. Prin urmare, apelantul - pârât - reclamant reconvențional nu poate cere decât daune - interese, deoarece nu a dovedit existența fraudei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de către celelalte părți.
Apelantul a invocat mai multe motive de nulitate în sprijinul cererii de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. 838/01.08.2007 și 1030/11.10.2007(29-30 din dosarul de fond), dar în apel a criticat în primul rând soluția referitoare la existența fraudei la lege.
Încălcarea unor norme de principiu, cum sunt cele prevăzute în art.5 și 970 cod civil nu înseamnă automat fraudă la lege deoarece nu s-a demonstrat în ce mod au folosit pârâții reconvențional aceste dispoziții la încheierea actelor în scopul eludării legii.
Cum apelantul reclamant - reconvențional nu a probat o acțiune voluntară și neechivocă a pârâților în scopul de a se sustrage de la aplicarea unor norme legale imperative la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, nu s-a reținut modalitatea absolută a acestor contracte pentru fraudă la lege.
Prin cererea reconvențională formulată în 13.11.2007, apelantul pârât - reclamant - reconvențional și-a invocat indirect propria culpă în neexecutarea antecontractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 722 și 724 din 21.02.2007 de BNP. Astfel, în cele două acte autentice arătate mai sus vânzătorul s-a obligat să vândă până la data de 22.06.2007, iar cumpărătorul să cumpere terenul la prețul și în condițiile acestor contracte. Mai mult decât atât, celelalte părți au consimțit pentru cazul în care nu se încheie contractul de vânzare - cumpărare din vina lor, să achite cu titlu de daune dublul sumei încasate sau la alegerea cumpărătorului - în speță apelantul, să fie executați silit, de îndată, cu privire la obligația lor de a vinde. Or, apelantul nu a uzat de mijloacele pe care le avea la îndemână prin contract, ci a stat în pasivitate până a fost chemat în judecată de intimați.
În legătură cu motivul de apel referitor la reaua credință a intimaților - pârâți reconvențional, menționăm mai întâi că acesta nu constituie în sine un motiv de nulitate absolută, iar pe de altă parte, faptul că prezumția de bună credință prevăzută de art.1899 Cod civil nu poate fi răsturnată pe baza unor alte prezumții, ci prin probe neîndoielnice.
Prin urmare, depozițiile martorilor audiați în cauză nu au relevanță în dovedirea nulității absolute a contractelor.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul declarat și a păstra sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
Fiind partea aflată în culpă procesuală, apelantul - pârât reclamant - reconvențional, în temeiul art. 274 raportat la art. 298 Cod procedură civilă, a fost obligat la plata către celelalte părți a cheltuielilor de judecată efectuate de acestea în apel
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâtul, invocând prevederile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală întrucât instanța de apel a refuzat să analizeze probele administrate în cauză pentru dovedirea motivelor de nulitate absolută invocate ca temei al desființării contractelor.
De asemenea se arată detaliat situațiile de fapt prin care se demonstrează reaua credință a cumpărătorilor, întrucât aceștia au cunoscut existența antecontractelor de vânzare cumpărare, obligațiile promitenților vânzători, însă au folosit frauda la lege prin invocarea bunei credințe, deoarece acestea nu erau notate în cartea funciară.
Se arată că, deși nu s-a menționat expres textele de lege fraudate, acestea se deduc din motivarea cererii reconvenționale.
Cumpărătorii au eludat o serie de norme legale și principii care vizează modul de exercitare a drepturilor civile invocându-se situațiile de fapt ce denotă comportamentul acestora.
Astfel, au fost eludate prevederile art. 5 și 970 Cod civil, referitoare la faptul că dreptul subiectiv trebuie exercitat cu respectarea legii și a moralei, iar convențiile trebuie executate cu bună credință.
Aceste principii au fost dovedite prin declarațiile martorilor audiați în cauză.
Se conchide susținându-se că, atitudinea și intervenția cumpărătorilor în derularea raporturilor juridice dintre recurent și promitenții vânzători, a constituit principala cauză a neîncheierii contractului de vânzare cumpărare nici la data de 22.06.2007 și nici ulterior după ce a fost realizată întabularea.
Prin întâmpinările formulate în cauză, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport cu motivele de recurs, curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile formulate în recurs se referă în principal la modul de analiză și interpretare a probelor administrate și la netemeinicia hotărârii atacate, motive de recurs reglementate de art. 304 punctele 10 și 11 Cod procedură civilă.
Însă, prin art. I punctele 111 și 112 din nr.OUG 138/2000 au fost abrogate punctele 10 și 11 ale art. 304 Cod procedură civilă, astfel că, în prezent modificarea sau casarea unor hotărâri se poate solicita și analiza numai pentru motive de nelegalitate.
Cum în cauză, criticile nu se referă la nelegalitatea hotărârii atacate ci la netemeinicia acesteia, curtea nu le va analiza pentru considerentul mai sus reținut.
În enumerarea motivelor de recurs, recurentul nu indică ce text de lege a fost încălcat și aplicat greșit, pentru ca instanța de control să analizeze critica invocată prin prisma prevederilor art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Indicarea prevederilor art. 5 și 970 Cod civil ca norme de principiu, nu pot conduce la existența unei fraude la lege, deoarece, aceasta există numai atunci când părțile au utilizat unele manopere dolosive în momentul încheierii sau executării convenției.
De asemenea, aceste manopere dolosive trebuie să aibă ca scop încălcarea sau nerespectarea unor prevederi imperative ale legii. Pe lângă faptul că recurentul nu a probat în ce constau aceste manopere dolosive, nu a indicat în concret prevederile legale imperative încălcate pentru a putea fi analizate de instanță.
Pentru aceste considerente, curtea va respinge recursul și va menține ca legală decizia recurată.
Reținându-se culpa procesuală în sarcina recurentului, în baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat să plătească intimaților, și - suma de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 38/Ap/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata către intimații, și - a sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/02.12.2009
Dact. /16.12.2009
Jud. fond:
Jud. apel: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
