Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1379/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1379
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr.877 din 23 iunie2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul recurentului, ai pârâților intimați: Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor B, Tribunalul Botoșani, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B precum și reclamanții intimați: -, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 13 mai 2009 pe rolul Tribunalului Botoșani reclamantele -, -, - -, - au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților () și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți în solidar la plata actualizată unei despăgubiri egale cu sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculată la salariul brut lunar, începând cu 1 martie 2009 și pe viitor, cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni cu privire la sporul acordat, în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, au arătat că sporul pentru risc și solicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art.47 din Legea nr.50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG83 /2000 însă această ordonanță emisă de Guvern intră în categoria legilor ordinare și potrivit art. 144 din Constituția României nu ar fi putut să modifice un act normativ organic fiind încălcat principiul ierarhiei actelor juridice și prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000 atâta timp cât prin această ordonanță au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență.
Pe de altă, parte conform art. 41 alin. 2 din Constituția României salariații au dreptul la măsuri de protecție socială iar în temeiul art. 53 din același act fundamental exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite situații, respectiv apărarea securității naționale a ordinii, a sănătății ori a moralei publice etc. Prin urmare, abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut loc cu încălcarea dispozițiilor constituționale și ca urmare aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
Susținerile reclamantelor au fost întemeiate pe Decizia 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) care a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art 47 din Lg. 50/1996 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, acesta a arătat că în prezent există grefieri din cadrul aceleași instanțe care beneficiază de acest spor întrucât le-a fost recunoscut prin hotărâre irevocabilă și pentru viitor, încât se considerădiscriminatefață de aceștia întrucât au funcții identice și lucrează la același angajator.
În dovedire au depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 877/23.06.2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice B i, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea față de acest pârât.
S-a admis ac iunea în preten ii ne ti formulat de reclamantele: -, Si în contradictoriu cu pârâ ii: Ministerul Justi iei i Libert ăț ilor B, Ministerul Finan elor Publice B, Tribunalul Botoșani,Curtea de APEL SUCEAVA si cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B.
ârâ ii Ministerul Justi ei i Libert ăților B Tribunalul Botoșani i Curtea de APEL SUCEAVA au fost obligați pl teasc reclamantelor o despăgubire egala cu sporul de risc i suprasolicitare neuropsihic de 50% din salariul de baz brut lunar începând cu data de 1.03.2009 i în continuare, sume ce vor fi actualizate în func ie de indicii de infla ie începând cu data de 23.06. 2009 i pân la data plății efective.
ârâ ii Ministerul Justi iei i Libert ăților B, Tribunalul Botoșani, i Curtea de APEL SUCEAVA au fost obligați pl teasc reclamantelor pentru aceste sume i dobânda legal prev zut de OG. nr. 9/2000 de la data de 11.05.2009 pân la data pl ății efective.
ârâtul Tribunalul Botoșania fost obligat înscrie în carnetele de munc ale reclamantelor sporul de 50% sus-menționat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantele au calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Botoșani iar prin hotărâri judecătorești li s- recunoscut dreptul la acordarea sporului de risc și suprasolicitate neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru intervalul 1 octombrie 2000- 1 martie 2009.
Dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată.
Cu privire la acest spor, prin Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Or, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă dezlegarea dată de instanța supremă problemele puse în discuție este obligatorie pentru instanță.
Cu privire la cererea de acordare în continuare a acestui spor, instanța constată că cererea este admisibilă în baza art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă.
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea Deciziei nr. 21/2008 dată la recursul în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Acest fapt, de notorietate, rezultă și din modul de emitere al Ordinelor Ministrului Justiției cu privire la plata acestui spor începând cu luna martie 2009.
În acest sens, prin Decizia nr. 28 din 9 martie 2009 Președintelui Curții de APEL SUCEAVA s-a dispus că începând cu 1 martie 2009 întreg personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitate neuropsihică în baza Deciziei nr. 28/2008 a
Ulterior, însă, prin Decizia nr. 41 din 9 aprilie 2009, Președintele Curții de APEL SUCEAVAa anulat Decizia nr. 28, stabilind achitarea acestui spor de la 1 martie 2009 doar personalul auxiliar de specialitate care "deține hotărâri judecătorești prin care li se recunoaște plata pentru viitor sau în continuare a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică".
În preambulul acestei decizii se menționa că măsura a fost luată datorită dispoziției ministrului în acest sens care a fost adusă la cunoștință prin adresa 40623/2009 din 9 aprilie. În cuprinsul acestei adrese se arata că prin Ordinele 1165, 1167 și 1168 din 2009 s-a dispus începând cu 1 martie 2009 achitarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitate neuropsihică pentru judecătorii, asistenți judiciari și personalul din serviciul probațiune care dețin hotărâri judecătorești executorii prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare" a acestui spor.
De aceea, ministrul, prin adresa respectivă "a adresat rugămintea" transmisă către curțile de apel "de a se dispune măsurile ce se impun în vederea emiterii deciziilor de salarizare pentru personalul din sistemul justiției pentru care curțile au această competență", respectiv personalului auxiliar de specialitate.
În concluzie, în baza acestei decizii, în prezent beneficiază de sporul de 50% doar acel personal auxiliar care are cunoscut dreptul respectiv prin hotărâri judecătorești și pentru viitor.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții de respingere a acțiunii reclamantelor care nu se află în situația de a avea hotărâri judecătorești și pentru viitor, s-ar ajunge la menținerea unei stări de discriminare în cadrul aceleiași categorii socioprofesionale, respectiv a persoanelor care s-au încadrat în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate, care să justifice înlăturarea acestui spor.
Deci, în prezent în sistemul judiciar există pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li se recunoaște acest drept. În acest fel se încalcă prevederile dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție ale art. 5 alin 1 și 3 din Codul Muncii și ale art. 14 din Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la egalitatea de tratament și nediscriminare.
Prin urmare, prima instanță a admis cererea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani, la plata unor despăgubiri egale cu diferențele salariale rezultate prin luarea în considerare a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50%, spor calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada efectiv lucrată în intervalele 1.03.2009-23.06.2009 și în continuare.
În privința daunelor produse prin întârzierea în plată, acestea vor fi reparate prin actualizarea cu indicele de inflație, în baza art.161 pct.4 Codul Muncii cât și a principiului general arătat de art. 78 alin. 1 din același act normativ.
În baza art. 1088 cod civil cei trei pârâți au fost obligați și la plata dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000 începând cu data introducerii acțiunii.
După cum se observă, nu este vorba despre o dublă reparare a prejudiciului cum susține pârâtul, ci este vorba despre îndeplinirea exactă a obligației de plată (îndeplinire ce se poate realiza prin acordarea drepturilor salariale care să asigure aceeași putere de cumpărare în la momentul scadenței lor) și, separat, despre repararea prejudiciului cauzat prin lipsirea reclamantei de folosința acestor sume de bani (realizată prin acordarea dobânzii legale, în conformitate cu art. 1088 alin. 2 Cod civil, numai de la momentul introducerii acțiunii, iar nu așa cum a cerut reclamanta de la momentul scadenței).
Pe cale de consecință, prima instanță a obligat pârâtul Tribunalul Botoșani ca în conformitate cu art. 64 alin. 1 lit. a din Hotărârea CSM 387/2005 să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat, în esență, că instanța a depășit limitele puterii judecătorești.
De asemenea, a mai arătat că prin decizia nr. 838/27 mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art. 146 lit. e din Constituție, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională.
Față de cele reținute de instanța de control constituțional, pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat să se constate că după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale, instanțele nu mai pot aplica cele statuate de prin decizia nr. 21/10.03.2008, întrucât o asemenea conduită nu face decât să ignore dispozițiile imperative ale art. 11 al. 3 din Legea 47/1992 și să perpetueze încălcarea Constituției în ciuda celor constatate expres de Curtea Constituțională.
Pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că, la întrebarea care dintre cele două hotărâri, referindu-se la decizia nr. 21/10.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și la decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale, care se exclud reciproc, are prioritate în aplicare, nu poate exista decât un singur răspuns: Decizia 838/2009 a Curții Constituționale, răspuns motivat, simplu prin faptul că atât timp cât ambele decizii privesc chestiuni de constituționalitate, interpretarea Curții Constituționale este suverană și prin împrejurarea că această decizie a Curții este ulterioară deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De asemenea, pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că prin hotărârea judecătorească pronunțată, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu mai este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare. Acordarea pe cale judecătorească a unui drept poate fi făcută în temeiul unei norme existente, fără înfrângerea voinței legiuitorului și încălcarea separației puterilor în stat, principiu consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituția României. În acest sens sunt și prevederile art. 124 al. 3 din Constituția României, conform cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."
În consecință, pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Procedându-se în acest mod, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Aceasta, întrucât potrivit art. 108 din alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deci, cu toate că prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conform art. 1 pct. Q 3 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Astfel, Curtea apreciază că pretențiile reclamanților intimați reprezintă drepturi salariale reglementate printr-o dispoziție legală în vigoare, interesul în promovarea acțiunii fiind născut și actual, justificat de neplata acestora de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Or, câtă vreme s-a recunoscut existența dreptului, interesul realizării acestuia subzistă și pentru viitor, neputându-se aprecia, din aceleași rațiuni, că nu ar fi născut sau actual.
De asemenea, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 110 al. 2 Cod procedură civilă, care prevede că "Se poate de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații alimentare sau altei prestațiuni periodice".
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate, prin intermediul deciziilor pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanță.
Este adevărat că prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
atribuției prevăzute de art. 146 lit. e din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși Curtea Constituțională a arătat în cuprinsul deciziei mai sus menționate că această decizie pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă: "În cauza de față, sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute deart. 146lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate deart. 329din Codul d e procedură civilă."
Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 988 din 1.2008).
Atât timp cât problema de drept dedusă judecății a primit o dezlegare prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, nu se poate reține că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și, de asemenea, nu se poate reține că acțiunea formulată de reclamanți este inadmisibilă.
Față de cele reținute, Curtea nu poate reține punctul de vedere exprimat de către pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul că după pronunțarea deciziei Curții Constituționale nr. 838/27.05.2009, instanțele nu mai pot aplica cele statuate de prin decizia nr. 21/10.03.2008.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală, în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E CI DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de MINISTTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, in reprezentant legal, împotriva sentinței nr.877 din 23 iunie2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
2 ex. 30.11.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Sas
