Speta drept civil. Decizia 1375/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - alte cereri -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1375
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, prin primar, cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței nr.909 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă avocat pentru reclamantul intimat, care lipsește, lipsă fiind și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocat pentru reclamantul intimat precizează că nu are de formulat alte cereri.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele precizate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar. Precizează că reclamantul a fost reintegrat pe postul deținut anterior.
După închiderea dezbaterilor se prezintă avocat pentru recurentă și depune la dosar adeverința nr.6457/2009 și dispoziția nr.268 din 10.09.2009 cu privire la reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 2.06.2009 pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția civilă a fost înregistrată sub nr- contestația formulată de contestatorul împotriva dispoziției nr. 129 din 19.05.2009 emisă de Primăria comunei prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă.
În contestație a mai solicitat ca pârâta să fie obligată să-l reintegreze pe postul deținut anterior și respectiv să-i plătească drepturile salariale reactualizate la zi.
A invocat excepția lipsei capacității procesuale juridice a Primăriei atâta timp cât la nivelul unităților teritoriale administrative există doar instituția Primarului ca autoritate executivă și cea a consiliului local ca autoritate deliberativă.
Ca urmare, primăria nu poate fi considerată persoană juridică.
Pe fondul cauzei, a adus la cunoștință că în fapt, prin decizia contestată a fost disponibilizat cu motivarea încetării activității centralei termice pe care o deservea în calitate de fochist.
În fapt, această centrală termică există și în continuare iar pe timp de vară ea este supusă reviziilor. În plus, în statul de funcții al primăriei figurează ca angajat o altă persoană în calitate de fochist ce deservește efectiv acea centrală.
Pentru primul termen de judecată în fața instanței s-a prezentat reprezentantul primăriei, numitul, consilier personal al primarului.
Instanța a pus în vedere acestuia ca până la următorul termen să atașeze documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de concediere.
Cu toate acestea la termenul de judecată din 30.06.2009 în fața instanței s-a prezentat un alt reprezentant al primăriei care a adus la cunoștință că nu este în măsură să depună documentația care a stat la baza emiterii deciziei întrucât a fost anunțat târziu despre necesitatea depunerii acesteia. A solicitat acordarea unui nou termen de judecată în acest sens.
Instanța a respins această solicitare în considerarea dispozițiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 cât și a prevederilor art. 156 Cod procedură civilă și a pășit la soluționarea pe fond a cererii.
Prin sentința civilă nr. 909 din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a Primăriei, admisă contestația, anulată Dispoziția nr. 129 din 19 mai 2009 emisă de Primăria comunei privind pe contestator, s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior emiterii dispoziției și a fost obligată intimata să plătească numitului o despăgubire egală cu salariile indexate majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul începând cu 19 mai 2009 și până la data reintegrării efective pe post.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia contestată s-a dispus concedierea angajatului în baza art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 ca urmare a încetării activității centralei termice din unitate.
Potrivit textului menționat un angajator poate dispune disponibilizarea unui salariat numai în măsura în care a fost desființat efectiv locul de muncă ocupat de acesta. Legiuitorul mai arată că această desființare trebuie să fie reală și serioasă și să fie bazată pe restructurarea tehnologică a activității sau pe dificultățile economice pe care le întâmpină angajatorul.
În speța de față angajatorul nu a arătat că postul de muncă pe care îl ocupă ar fi fost desființat ci în actul de concediere a arătat că a încetat activitatea centralei termice. Devin astfel aplicabile alte prevederi ale Codului muncii care arată că în situația încetării temporare a activității unui angajator, raporturile de muncă dintre părți se suspendă iar salariatul trebuie să primească 75% din salariul de bază individual avut în luna anterioară intervenirii suspendării.
A mai reținut tribunalul că angajatorul nu a făcut nicio dovadă privind desființarea efectivă a postului deținut de atâta timp cât prin art. 287 din Legea nr. 53/2003 s-a stabilit că acesta trebuie să depună toate probele necesare soluționării cauzei până la primul termen de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Primăria, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că la data de 16.04.2009 s-a luat măsura încetării definitive a funcționării centralei din cadrul unității, deci s-a desființat locul de muncă ocupat de contestator, desființare efectivă, reală și serioasă, astfel încât se impunea emiterea dispoziției nr. 129 din 19 mai 2009, de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului.
Mai arată recurenta că a adus contestatorului la cunoștință, cu adresa nr. 1836/28.04.2008, că s-a luat măsura încetării definitive a funcționării centralei termice din unitate, urmând ca la data de 19 mai 2009, după expirarea termenului de preaviz, să înceteze activitatea.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii de recurs a depus la dosar în copie documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate (7-12).
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat intimata că centrala termică există și va fi în funcțiune din septembrie 2009, furnizând din nou căldură și apă caldă.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 129 din 19 mai 2009 emisă de intimata recurentă s-a dispus, începând cu data de 19 mai 2009, încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, ajutor de fochist, în urma încetării activității centralei termice din unitate.
Măsura a fost dispusă în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, avându-se în vedere procesul verbal cu nr. 1711/16.04.2009 privind încetarea activității centralei termice.
Art. 65 din Codul muncii reglementează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, această concediere reprezentând încetarea contractului, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Condiția de legalitate impusă este ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă (art. 65 alin. 2).
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia, ori în statul de funcții.
Or, recurenta intimată nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Afirmațiile, nesusținute în nici un fel nu au valoare probatorie în cauză.
Prin procesul verbal nr. 1711 din 16.04.2009 s-a stabilit numai încetarea funcționării centralei termice din cadrul unității (10 dosar recurs) însă nu s-a hotărât nimic în legătură cu desființarea postului ocupat de contestator.
Nu rezultă că acest post nu se mai regăsește că structura angajatorului, în organigrama acestuia ori în statul de funcție.
Desființarea nu este efectivă dacă este urmată de reînființarea după scurt timp a aceluiași loc de muncă.
Or, prin dispoziția nr. 268 din 10.09.2009 contestatorul a fost reintegrat pe postul de ajutor de fochist și a fost anulată dispoziția nr. 129/19.05.2009.
Poate fi luată în considerare, față de prevederile art. 65 din Codul muncii numai suprimarea sau desființarea postului, nu și suspendarea lui.
Desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice.
Este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Astfel, măsura concedierii se justifică dacă se face dovada că efectiv a avut loc o reorganizare și o restrângere reale, impuse de nevoile unității, dovadă care nu s-a făcut în speța de față,
Or, potrivit dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că prin Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 s-au stabilit o serie de reguli privind concedierea în discuție.
În situația în care disponibilizarea de personal nu poate fi evitată, conducerea unității va comunica în scris salariatului al cărui post urmează a fi desființat dacă i se oferă sau nu un alt loc de muncă ori cuprinderea într-o formă de recalificare profesională în vederea ocupării unui post în structura aceluiași angajator (art. 80 alin. 1)
În cazurile în care salariatului nu i se poate oferi un loc de muncă ori acesta refuză locul de muncă oferit sau cuprinderea într-o formă de recalificare, conducerea unității îi va comunica în scris termenul de preaviz (80 alin. 2).
Or, intimata recurentă nu a respectat nici această obligație.
Din adeverința nr. 3765 din 23.07.2009 (12 dosar recurs) rezultă numai că la data de 21.XI.2008 singurul post de muncitor necalificat vacant era cel de ajutor de fochist, pe care a fost trecut contestatorul însă din nici unul din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă care erau locurile de muncă vacante la data luării măsurii întemeiate pe dispozițiile art. 65 din Codul muncii, locuri care să corespundă pregătirii profesionale a contestatorului, sau dacă nu existau asemenea locuri de muncă în unitate.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. - din 7.09.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, prin primar, împotriva sentinței nr. 909 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Obligă recurenta să plătească reclamantului intimat suma de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
2 ex.26.11.2009, dact.
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Sas
