Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 139/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr. 139
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1495 din data de 6 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, cu sediul în P,-, județul P și cu intimatul pârât Statul Român- prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Cereri de recurs scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice pentru a fi obligați primii pârâți la plata sporului de confidențialitate de 30%, calculat la indemnizația lunară de bază brută, aferent perioadei 9 mai - 15 iulie 2006 cu plata dobânzilor legale aferente conform art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 și indexarea acestor sume în raport de coeficientul de inflație pentru perioada respectivă, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă privitoare la acest spor de confidențialitate.
În motivarea acțiunii s-a susținut că acest spor se cuvine reclamantei în temeiul art. 3 din Legea nr. 144/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind informațiile clasificate și sporul lunar de 15% care a fost acordat și altor categorii de personal, conform art. 15 din OG nr. 6/2007 și art. 20 din Legea 656/2002, în condițiile în care potrivit dispozițiilor Legii nr. 567/2004 magistrații și grefierii sunt obligați să păstreze secretul profesional și confidențialitatea informațiilor despre care iau cunoștință în exercitarea funcției.
La data de 17 iunie 2009 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, pentru ca în situația în care acțiunea reclamantei va fi admisă, să fie obligat acest minister să adopte un proiect de rectificare a bugetului pe anul 2009 care să includă și sumele pretinse prin acțiune.
Același pârât a formulat și întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, nesubzistând o dispoziție legală imperativă privind acordarea sporului de confidențialitate de 15-30% magistraților, iar dispozițiile legale invocată de reclamantă se referă la astfel de sporuri pentru cadrele militare și salariați ai Ministerului Apărării nu și pentru alte instituții publice, nefiind întemeiată nici solicitarea actualizării sumelor solicitate în raport de inflație, cheltuială care nu este inclusă în bugetul propriu.
În întâmpinarea sa, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, deoarece nu există nici un raport juridic între reclamantă și acest pârât, invocându-se totodată și excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr. OUG nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, învederând că la 16 iunie 2008 a fost adoptată decizia nr. 821 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și 27 din ordonanța sus-menționată.
Pe fond, s-a susținut de către pârâtă că pretinsa discriminare nu subzistă în speță și aceasta în condițiile în care există o diferență radicală între veniturile nete lunare ale reclamantei în calitatea sa de magistrat și cele ale altor funcționari care beneficiază de acest spor.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1495 din 6 august 2007 a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece această nu este inadmisibilă de plano, chestiunile invocate urmând a fi analizate pe fond, fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice care nu poate fi ordonator principal de credite pentru o altă instituție centrală.
Pe fond, acțiunea a fost admisă în parte și obligați pârâții să plătească reclamantei sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de bază brută pentru perioada 9 mai - 15 iulie 2006, sume actualizate în raport de inflație până la data plății efective, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei, iar capătul de cerere privind plata dobânzii legale aferentă a fost respins ca neîntemeiat, aceasta față de prevederile art. 295 din Codul muncii care instituie și pentru magistrați obligația de fidelitate, ceea ce justifică plata sporului de confidențialitate, invocându-se și cele statuate prin decizia din 15 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a recunoscut personalului care lucrează în sistemul justiției dreptul la sporul de confidențialitate.
Împotriva acestei sentințe, au declarat un recurs comun cele trei parchete, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, formulând un recurs separat și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În primul recurs, sentința a fost criticată pe greșita aplicare a dispozițiilor OUG nr. 137/2000, privind discriminarea care nu mai poate fi luată în considerare după pronunțarea deciziei nr. 821 din 3 iulie 2008 a Curții Constituționale, instanțele judecătorești neavând posibilitatea creării sau înlăturării unor norme de drept, iar decizia nr.46 din 16 iulie 2009 a Înaltei Curți de casație și Justiție își are aplicabilitate în speță.
De asemenea, s-a invocat actualizarea sumelor datorate în raport de inflație, în condițiile în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte și Justiție nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală, Legea bugetului nr. 18 din 27 februarie 2009 necuprinzând un capitol distinct de cheltuieli pentru astfel de plăți, care nu constituie credite bugetare anuale aprobate.
S-a mai susținut că tot în mod greșit s-au efectuat mențiunile în carnetul de muncă al reclamantului față de cele arătate mai sus, iar cererea de chemare în garanție pe care a formulat-o, a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice a fost greșit respinsă în raport de prevederile Legii nr. 500/2002.
În întâmpinarea sa, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua susținut că în mod greșit instanța de judecată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, care are obligații bugetare în legătură cu eventuala admitere a acțiunii reclamantei, cererea de chemare în garanție fiind, de asemenea, greșit respinsă.
S-a mai susținut că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin adăugare la legea specială de salarizare a personalului magistraților, a unor drepturi salariale nereglementate pentru aceștia, nici Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, să modifice sau să aprobe norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, așa cum a dispus cu putere obligatorie și Curtea Constuțională prin decizia pronunțată.
Și acest pârât a invocat reactualizarea greșită în raport de inflație a drepturilor bănești solicitate, în condițiile în care astfel de drepturi nu sunt aprobate prin legea bugetului de stat, iar cheltuielile respective se pot face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, astfel că această obligație a fost imposibilă și nu are o bază legală.
Ambii pârâți au solicitat modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursurile de față sunt nefondate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, aceasta a fost corect admisă prin soluția pronunțată, deoarece fiind ordonator principal de credite nu poate avea aceeași calitate pentru un alt ordonator principal de credite cum este primul pârât, conform prevederilor Legii nr. 500/2002, situație în care nu are nici calitate procesuală de chemat în garanție între reclamantă și acesta nesubzistând raporturi juridice.
Totodată, în mod legal a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei invocată de Parchetul de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție care este ordonator principal de credite, iar parchetul unde își desfășoară activitatea reclamanta face parte din sistemul ministerului public.
Pe fond, prima instanță a admis corect drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate, deoarece reclamanta în calitatea sa de magistrat operează frecvent cu date confidențiale, așa cum se prezintă situația și la alte categorii de personal vizate de OG nr. 19/2006 și de Legea nr. 182/2002, potrivit căreia beneficiază de astfel de sporuri și cei care gestionează informații clasificate.
Așadar, în speță nu au fost înlăturate sau create alte norme juridice referitoare la drepturile solicitate, ci a avut loc doar o interpretare unor dispoziții legale care sunt aplicabile în speță, astfel că nu s-au depășit atributele puterii judecătorești cum s-a invocat.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o decizie în interesul legii a statuat la 15 decembrie 2008 cu putere obligatorie că personalul care lucrează în sistemul justiției are dreptul la plata sporului de confidențialitate de 15% din indemnizația brută lunară, astfel că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor legale interpretate ca atare și a admis acțiunea așa cum a fost formulată pentru perioada în litigiu cu obligarea efectuării cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Având în vedere că prin soluția pronunțată nu subzistă cauze de nulitate ale hotărârii pronunțate în sensul disp. art. 304 și 3041Cod pr.civilă Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1495 din data de 6 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, cu sediul în P,-, județul P și cu intimatul pârât Statul Român- prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
8 ex./9.03.2010
f- Tribunalul Prahova
R -
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
