Drepturi salariale (banesti). Decizia 138/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.138
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în B, sector 5, nr. 17 împotriva sentinței civile nr.1107 din data de 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul împotriva încheierii de ședință din data de 1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimatul pârât Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, Județ P și cu intimații reclamanți, în propriu și reprezentant al intimaților reclamanți, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Sinaia cu sediul în S,-, Județ P.
Cereri de recurs scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justitiei, Curtea de APEL PLOIEȘTI, și Tribunalul Prahova, au solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâților să calculeze și să platească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu anul 2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecatorești și în continuare până la data plății efective, conform Deciziei nr.46/15.12.2008 a ICCJ-Secțiile Unite, actualizarea sumelor rezultate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective și plata dobânzilor legale pentru sumele restante, precum și efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin art.3 din Legea 444/2006 pentru aprobarea Ordananței Guvernului nr.19/2006 s-a prevăzut că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din soldă lunar, respectiv din salariul de bază, același spor fiind acordat și altor categorii de personal în baza art.15 alin.1 din OG nr.6/2007, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 modificată prin Legea nr.405/2002 și art.3 din OG nr.137/2000.
Deși conform disp. Din legea nr.567/2004 magistrații și grefierii sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate in curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucat nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15 % acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialități.
Reclamantii se considerau discriminați în raport de disp.art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.16 din Constituția României apreciind că potrivit art.21 alin.1 din OG nr.137/2000 au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun și procedurii prev.de.OG nr.137/2000 modificată și completată de Legea nr.324/2008.
Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că cererea este prescrisă în parte pentru perioada anterioară lunii martie 2006.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea pretențiilor, susținând că reclamanții nu au temei legal pentru a proceda la acordarea sporului de confidențialitate pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă 1107 din data de 22 mai 2009, a admis exceptia prescripției pentru perioada 01.01.2004- 25.03.2006 invocată de Ministerul Justitiei și a respins acțiunea pentru perioada 01.01.2004- 25.03.2006, ca fiind prescrisă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justitiei și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova și a obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și a obligat pârâții să efectueze mențiunile în carnetele de muncă ale reclamantilor.
A fost respinsă cererea privind plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Având în vedere disp.art.1 alin.1 și art.3 din decretul nr.167/1958 potrivit cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se prescrie în termen de 3 ani, tribunalul a constatat că acțiunea este prescrisă pentru perioada anterioară datei de 25 martie 2006, acțiunea fiind promovată la data de 25 martie 2009.
Prin urmare, a admis excepția prescripției pentru perioada 01.01.2004- 25.03.2006 invocată de Ministerul Justiției și Libertăților și aa respins acțiunea pentru perioada: 01.01.2004- 25.03.2006, ca fiind prescrisă.
Pe fond, prima instanța a reținut că pretențiile formulate de reclamanți sunt fondate, dar numai pentru o anumită perioadă așa cum se va arăta în cele ce urmează.
Astfel, prin dispozițiile art. 99 lit. d din Legea 303/2004 și art. 3 Și 4 alin. 1 din Legea 304/2004, raportat la art. 15 din Codul deontologic, personalul din unitățile de justiție are obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de această categorie de personal implică administrarea sau contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 Și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Obligația de confidențialitate și corelativ recunoașterea unui spor (drept salarial) a fost recunoscută și personalului ce lucrează în cadrul unităților bugetare (art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 147/2000, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, art. 12 din Legea 53/1991, art. 8 din nr.OUG 111/1999, art. 9 alin. 4 din nr.OG65/1998, art. 23 lit. m din Legea 319/2003, art. 10 alin. 3 din Legea 274/2004).
Așadar, toate persoanele din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamanții, sunt părți ale unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de Codul muncii, fiind supuși obligației de fidelitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 295, art. 1 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective și individuale de muncă, cât și Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Obligația și prestația de fidelitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului (a organizației) de a plăti salariaților sporul de confidențialitate.
In același sens se interpretează și efectele Ordinului Ministrului Justiției nr. 1833/C din data de 2.07.2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca fundament legal dispozițiile Legii nr. 97/2008, art. 122din Legea 53/1991, OG6/2007, OG10/2008 și nr.OUG 24/2000.
Ca un corolar al argumentărilor prezentate, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a recursului în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă instanța supremă a pronunțat decizia din data de 15.XII.2008, prin care s-a admis recursul și, drept efect, a recunoscut personalului care lucrează în sistemul justiției dreptul la plată a sporului de confidențialitate.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant sporul de confidentialitate de 15% din salariul de bază, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
De asemenea, a obligat pârâții să efectueze mențiunile în carnetele de muncă ale reclamanților.
Față de faptul că nu s-au depus acte justificative, tribunalul a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecataă, ca nedovedită.
Prin cererea formulată la data de 18 septembrie 2009, petenta a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1107/22.05.2009 pronuntata în dosarul nr- în sensul că s-a omis a se preciza data până la care trebuie platit sporul de confidențialitate de 15% cât și mențiunea acordării în continuare a acestuia.
de petitele actiunii introductive, prima instanță a apreciat cererea întemeiată, și în consecință, în conformitate cu disp. art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă a admis- și a dispus lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 1107/2009 în sensul că drepturile salariale reprezentând spor de confidențialitate de 15 % se acordă reclamanților începând cu data de 26.03.2006 la zi și în continuare.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 1 octombrie 2009 au declarat recurs pârâtul Ministrul Justiției și pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursurilor s-a arătat, în esență, că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, prin decizia nr.1325/04.12.2008 Curtea Constituțională statuând că înțelesul dispozițiilor OG nr.137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
De asemenea, prin decizia nr.838/27.05.2009, Curtea Constituțională a reținut că În exercitarea atribuției prevăzute de art.126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Totodată, nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze sporul de confidențialitate personalului auxiliar de specialitate, care este o categorie aparte de personal bugetar.
În ce privește acordarea pentru viitor a drepturilor solicitate, s-a arătat că cererea nu poate fi primită câtă vreme drepturile nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, iar actualizarea sumelor solicitate urmează a fi respinsă ca fiind o cerere accesorie cererii principale.
Totodată, pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa recurat și încheierea de ședință din 1 octombrie 2009 pronunțată de același tribunal prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1107/2009, în sensul că drepturile solicitate se vor acorda și în continuare.
A arătat recurenta că instanța nu poate dispune pentru un drept viitor, care nu s-a născut încă, reclamanții nejustificând un interes actual, drepturile solicitate pentru viitor nefiind creanțe certe, lichide și exigibile.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, Curtea constată că recursurile declarate sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr.27/2008, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.18 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit disp. art.329 alin.3 din Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În ceea ce privește actualizarea sumei reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % neacordat, Curtea reține că o reparație integrală a prejudiciului cauzat reclamanților prin neacordarea la timp a acestor drepturi are loc numai prin admiterea și a acestui capăt de cerere.
Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 15%, Curtea reține că această critică este întemeiată în raport de dispozițiile noii legi de salarizare, respectiv Legea nr.330/2009 care prevăd acordarea sporului de confidențialitate, însă cu luarea în considerare a faptului că de aceste dispoziții se beneficiază procentual de la date diferite, respectiv 12.11.2009 și 01.01.2010 conform art.4 din Anexa VI a legii nr.330/2009.
În raport de aceste considerente, Curtea va admite recursurile, va modifica în parte sentința și încheierea recurate în sensul că drepturile salariale solicitate se vor acorda până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009 cu precizările anterioare privind intrarea în vigoare în mod diferențiat.
Se va menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în B, sector 5, nr. 17 împotriva sentinței civile nr.1107 din data de 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul împotriva încheierii de ședință din data de 1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimatul pârât Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, Județ P și cu intimații reclamanți, în propriu și reprezentant al intimaților reclamanți, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Sinaia cu sediul în S,-, Județ P.
Modifică în parte sentința și încheierea recurată, în sensul că acordă drepturile salariale până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./25.02.2010
f- Tribunalul Prahova
; -
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
