Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 135/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.135
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 857 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P,-, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațială depusă la dosar, lipsind intimații-reclamanți, G și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în fond, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Prahova, desființarea acesteia și respingerea acțiunii.
Arată că pentru cei cinci intimați reclamanți introducerea în salariul de bază a suplimentărilor pentru aprovizionarea toamnă- iarnă s-a făcut în anii 1999 și 2000, prin egalizarea grilei de salarizare conform adreselor nr.3355, 3369/2000.
Astfel, s-au făcut mențiuni în cărțile de muncă, ale căror copii sunt depuse la dosarul de fond, după cum urmează: pentru fila 37- pozițiile 57-60, fila 30 și 30 verso - pozițiile 70-73, fila 39 și 39 verso pozițiile 68 și 71, G, fila 23, pozițiile 74 și 78, fila 11, pozițiile 66 și 69.
Depune la dosar concluzii scrise și arată că va solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamanții, G și, au chemat în judecată pârâta SC SA - Sucursala pentru a fi obligată să le plătească acestora sumele nete de câte 5000 lei pentru fiecare reprezentând indemnizația de concediere neachitate de pârâtă și prima de aprovizionare toamnă-iarnă pentru perioada 2004-2005, sume actualizate în raport de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, au susținut reclamanții că au fost salariații pârâtei până în anul 2005, având contracte individuale de muncă care au fost desfăcute pentru motive ce nu țineau de angajați, iar pârâta trebuia să le achite aceste drepturi într-un cuantum mai mare decât cel achitat prin deciziile de încetare a contractului.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii deoarece sumele respective fiind incluse în salariu le-au fost plătite.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 857 din 13 aprilie 2009 a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active ce au fost invocate de către reclamantă, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. c din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani și nu de 6 luni, iar reclamanții având dreptul la anumite suplimente salariale stabilite prin contractele colective de muncă, au calitate procesuală activă.
Pe fond, acțiunea a fost admisă deoarece reclamanții sunt îndreptățiți prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură la plata suplimentărilor salariale pentru prima de aprovizionare toamnă-iarnă în sumă de câte 425 lei conform art. 176 din acest contract, iar indemnizația de concediere trebuia calculată la nivelul salariului brut mediu de 1400 lei pentru anul 2004, iar în anii următori printr-o majorare corespunzătoare, ceea ce impune obligarea pârâtei la diferența corespunzătoare de indemnizație de concediere, față de cea încasată la data încetării raporturilor de muncă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii în totalitate și exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată la care pârâta a fost obligată la fond în sumă de câte 100 lei pentru fiecare reclamant.
Criticând sentința, pârâta a susținut că indemnizația de concediere plătită fiecărui reclamant, s-a făcut în conformitate cu art. 1 din Planul social ce constituie o anexă la contractul colectiv de muncă, modificat prin amendamentele din 9 ianuarie 2006 și 13 septembrie 2006, potrivit cărora reclamanților li s-au plătit sume compensatorii mai mari decât cele prevăzute în art. 50 din Contractul colectiv de muncă, astfel că cele două categorii de plăți compensatorii nu se pot cumula, situație în care obligarea pârâtei la plata unor astfel de sume nu are o bază legală.
În legătură cu suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă acestea au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat al pârâtei, efectiv din anul 1998, situație în care, de asemenea, în mod greșit a fost admis și capătul de cerere corespunzător.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Referitor la indemnizația de concediere este de observat faptul că într-adevăr art. 50 din Contractul colectiv de muncă prevedea acordarea unor astfel de compensații, dar ulterior cuantumul acestora a fost majorat conform prevederilor planului social prin amendamente succesive și care au fost plătite în mod efectiv reclamanților, situație în care acestea nu se pot cumula cu alte compensații prevăzute de art. 50 din același contract, care, de altfel, sunt dezavantajoase pentru reclamanți, iar prin contractul respectiv nu s-a dispus cumularea acestora.
În legătură cu primele de aprovizionare pentru toamnă-iarnă.
În art. 168 din contractul colectiv de muncă pe anul 1997 la nivel de societate s-a prevăzut în mod expres că începând cu 1 iunie 1997, suplimentarea salarială respectivă va fi introdusă în salariul de bază, sens în care a fost emis la nivel de societate pentru aplicare unitară și pentru sucursalele preluate de Regia Autonomă a, telexul nr. 2412/1998, iar prin actul nr. 2328 din 8 octombrie 1997 semnat de directorul general al regiei și președintele de sindicat, care a fost transmis tuturor unităților componente din sistem și care s-a prevăzut că toți salariații regiei vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de 441.000 lei pentru fiecare salariat, ulterior urmând a fi negociată majorarea la indexarea salariilor.
Este de observat și faptul că și în carnetele de muncă ale salariaților se menționează că la 1 iunie 1999 au fost majorare și reașezate salariile prin egalizarea grilelor și claselor de salarizare, salariații beneficiind de toate drepturile și indexările acordate până la acea dată.
În atare situație, nu au mai fost necesare negocieri ulterioare între sindicat și patronat pentru acordarea suplimentărilor salariale în litigiu, negocieri care nu au mai avut loc o lungă perioadă de timp, fapt ce explică neformularea lor până la data intentării acțiunii din 7 noiembrie 2008.
Pentru considerentele expuse, se reține că soluția instanței de fond este greșită, prin care s-au acordat reclamanților plățile compensatorii și suplimentările salariale sus-arătate, situație în care în baza art. 304 și 312 Cod pr.civilă recursul de față va fi admis, se va modifica în parte sentința și se va respinge în tot acțiunea precizată, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Totodată, așa fiind, se impune și exonerarea societății pârâte de plata cheltuielilor de judecată acordate reclamanților la fond, cu prilejul admiterii acțiunii, care nu mai au bază legală în disp.art. 274 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 857 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P,-, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată și exonerează pârâta de plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
8 ex./9.03.2010
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
