Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1450/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1450
Ședința publică din data de 18 iulie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
: - - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de reclamantul domiciliat în B, Cartier Broșteni, - 3,.3, jud. B și pârâtul Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor cu sediul în B, str. -, -. 17, Latura nord, Sector 5 împotriva sentinței civile nr. 410 din 21 aprilie 2008, în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, Sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul pârât Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor prin consilier juridic a, lipsind recurentul reclamant și intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs în cuprinsul căreia a invocat excepția necompetenței materiale Curții de Apel Ploiești, solicitând de asemenea judecarea cauzei în lipsă.
Consilier juridic a depune la dosar pentru recurentul pârât Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor întâmpinare la motivele de recurs formulate de reclamantul, după care, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra excepției necompetenței materiale Curții de Apel Ploiești, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și întrucât nu mai are cereri de formulat, solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea respinge excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B privind necompetența materială Curții de Apel Ploiești în soluționarea prezentei cauze, după care luând act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic a având cuvântul în susținerea recursului formulat de pârât Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor arată că motivele de recurs formulate vizează capătul de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15% către reclamantul pentru perioada ianuarie - august 2006.
Se arată că acordarea sporului de confidențialitate este condiționat de prevederile art. 13 alin. 2 din OG nr. 36/2006 care prevăd că, cuantumul și condițiile acordării sporului de confidențialitate se stabilesc în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Raportat la art. 13 alin 2 din OG nr. 3/2006 competența acordării sporului revenea ministrului, care stabilea cuantumul și data acordării sporului conform normelor legale și previziunilor bugetare.
Față de cele susținute se solicită admiterea recursului modificarea sentinței civile nr. 410 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în sensul respingerii ca nefondat a capătului de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate în cuantum 15% pentru perioada ianuarie - august 2006.
Față de recursul formulat de reclamantul solicită respingerea acestuia ca nefondat avându-se în vedere considerentele din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău - Secția Civilă la 07.03.2008 sub nr- reclamantul încadrat in funcția de consilier de integrare europeană la Instituția Prefectului județul B, angajat al Ministerului Integrării Europene a chemat în judecată pe unitățile pârâte. a) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuințelor si b) Ministerul Economiei si Finanțelor pentru a fi obligate sa-i plătească drepturile salariale constând in următoarele sporuri prevăzute în HG nr. 4/2004: sporul de 5% din salariu de bază pentru experiență în specialitate de minim 2 ani pentru perioada aprilie 2006 -decembrie 2006, sporul de 15% din salariu de bază pentru specializarea postuniversitară in domeniul integrării europene pentru perioada august 2006 - decembrie 2006, sporul de 5% din salariu de bază pentru specializare in alt domeniu pentru perioada septembrie 2005 - decembrie 2006.
Reclamantul a mai solicitat ca unitățile pârâte sa fie obligate sa-i plătească si sporul de confidențialitate de 15% din salariu de bază prevăzut in art.13 din G nr.3/2006 pentru perioada ianuarie 2006 -august 2006.
S-a solicitat de către reclamant ca Ministerul Economiei si Finanțelor sa fie obligat sa vireze unității pârâte Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice si, fonduri necesare plătii sporurilor.
S-a precizat de reclamant că potrivit art.2 alin.1 din G nr. 361/2006 Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuințelor se substituie in toate litigiile in care Ministerul Integrării Europene este parte.
Prin întâmpinare, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat sa fie scos din cauză întrucât nu are calitate procesuală activă, cu motivarea ca nu se află in raporturi de muncă cu reclamantul.
Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice si Locuințelor a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Cu privire la sporul de confidențialitate de 15% din salariu de bază prevăzut in art. 13 din OG nr.3/2006 unitatea pârâtă a confirmat că acest spor i s-a acordat reclamantului începând cu 01.09.2006, pentru că, la 21.08.2006 s-a avizat de către Instituția Prefectului- Județul B propunerea de acordare a acestui spor.
Cu privire la celelalte sporuri prevăzute in HG nr. 4/2004 unitatea pârâtă prevalându-se de prevederile art.3 alin1 din OG nr.19/2003 a susținut că aceste sporuri se acordă direct, prin efectul legii ci revine angajatorului prerogativa de a decide dacă le aprobă sau nu.
S-a mai susținut de unitatea pârâtă că sporurile prevăzute în HG nr.4/2004 nu s-au acordat, si datorită faptului, că pentru funcția de consilier de integrare pentru afaceri europene nu a existat condiții de vechime în specialitate pentru ocuparea funcției, iar salariul de bază a fost stabilit prin echivalarea cu funcția de consilier diplomatic si consilier de evaluare - examinare grad superior, ceea ce a condus la o creștere automată a salariilor, care alături de sporurile prevăzute în anexa 2 la HG 4/2004 a reprezentat modalitatea de majorare a salariului cu până la 50%, majorare prevăzută în art.3 alin.1 din OUG nr.19/2003.
Prin sentința civilă nr. 410/21 aprilie 2008 Tribunalul Buzău - Secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei Finanțelor, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor cu și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice si Locuințelor -B la plata sporului de confidențialitate pentru perioada ianuarie - august 2006 în cuantum de 15%. A respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că din probele dosarului nu rezultă că unitatea pârâtă Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuințelor nu a prevăzut în proiectele de buget pe anul 2005 si 2006 suma de bani necesară acordării si plătii sporurilor indicate în G nr.4/2004 unitatea pârâtă Ministerul Economiei Finanțelor Publice nu se face răspunzător, pentru că reclamantului nu i s-au plătit aceste sporuri, considerent pentru care, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei Finanțelor Publice.
În legătură cu cererea reclamantului de a i se acorda sporul de confidențialitate de 15% din salariu de bază, instanța de fond constatat că acest spor este prevăzut in art.13 din G nr.3/2006 si trebuie acordat reclamantului întrucât așa cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosar acesta a fost angajatul Ministerului Integrării Europene întreg anul 2006. iar sporul de fidelitate i-a fost acordat numai începând cu luna septembrie 2006.
S-a mai susținut de prima instanță că împrejurarea invocată de unitatea pârâtă Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice si Locuințelor constând în faptul că abia la 21 august 2006 i s-a înaintat memorandumul avizat de Instituția Prefectului pentru care reclamantului să i se acorde sporul de confidențialitate de 15% prevăzut în art. 13/G nr.3/2006 începând cu 01.09.2008 nu conduce la pierdere de către reclamant a acestui spor pe perioada 01.01.2006 - 31 08.2006.
Așa fiind, instanța de fond, a admis în parte acțiunea reclamantului și pe cale de consecință a obligat unitatea pârâtă L să-i plătească acestuia sporul de confidențialitate de 15% prevăzut in art.13 din OG nr.3/2006 cuvenit pe perioada 01.01.2006 -31.08.2006.
În cererea reclamantului de obligare a unității pârâte la plata sporurilor prevăzute in art.3 alin.1 din OG nr.19/2003 privind organizarea si funcționarea Corpului Consilierilor de Integrare și în G nr.4 din 04.01.2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere si pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare instanța de fond a apreciat-o neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate in continuare.
Potrivit înscrisurilor din carnetul de muncă, depus in copie la dosar, începând cu 01.03.2004 reclamantul a fost încadrat in Ministerul Integrării Europene.
Art.3 alin.1 din nr.OG19/2003 prevede Consilierii de integrare sunt salariați cu contract individual de muncă. de bază si celelalte drepturi salariale sunt cele stabilite, potrivit legii, pentru funcția de consilier diplomatic.
de bază pot fi majorate cu până la 50% în funcție de experiență, specializări postuniversitare, titluri științifice si alte criterii a probelor prin hotărârea Guvernului.
În temeiul art.3 alin.1 din nr.OG19/2003 a fost adoptată G nr.4 din 8.01.2004 care în art.2, menționează că majorarea cu 50% a salariului de bază se poate face în condițiile G nr.19/2003 și în funcție de criteriile si cotele procentuale stabilite în anexa nr.2 la această hotărâre de guvern.
Conform art.3 alin2 din nr.OG19/2003 cuantumul drepturilor salariale se stabilește prin ordin al Ministrului Integrării fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru secretarul general din minister.
A considerat instanța de fond din aceste dispoziții legale rezultă că, acordarea sporurilor prevăzute in anexa nr.2 la HG nr.4/2004 nu se face in mod automat, prin efectul legii ci in funcție de experiență în specialitate, studiile universitare, specializările postuniversitare apreciate de conducerea Ministerului Integrării Europene, raportate la salariul pentru funcția de consilier diplomatic, aprobarea acordării sporurilor fiind dată conform art.3 alin.2 din OG nr.19 prin ordin al Ministrului Integrării Europene.
Reclamantul a depus la dosar Diploma de în specializarea Management politic nr.142/29.09.2005 si adeverința nr.1445/20.07.2006 prin care se atestă că a absolvit masteratul cu specializarea 2 Managementul Proiectelor Învățământ online în perioada 2004-2006 însă, aceste studii postuniversitare nu conduc de drept la acordarea sporurilor prevăzute în anexa nr.2 la HG nr.4/2004 întrucât așa cum s-a reținut mai sus acordarea sporurilor se face în urma evaluării si a aprobării date de Ministerul Integrării Europene.
Prin urmare acordarea sporurilor fiind condiționată de cerințele impuse in art.3 alin2 din nr.OG19/2003 astfel încât a considerat că cererea reclamantului de obligare a unității pârâte la plata acestor sporuri este neîntemeiată si pe cale de consecință a respins-
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor precum și reclamantul.
Pârâta a criticat sentința sub aspectul greșitei aprecieri a temeiniciei acțiunii în ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate pentru perioada ianuarie - august 2006.
A arătat recurenta că acordarea acestui spor era condiționată, conform prevederilor art.13 alin.2 din OG nr.3/2006, de aprobarea Ministerului care stabilea cuantumul și data acordării sporului în funcție de previziunile bugetare.
Reclamantul a criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a capătului de cerere privind acordarea sumelor prevăzute de HG nr.4/2004 referitoare la criteriile de majorare a salariului. A precizat recurentul că deși a absolvit două cursuri de masterat și a dobândit o experiență în specialitate de doi ani, Ministerul Integrării Europene a încălcat prevederile OUG nr.19/2003 și ale HG nr.4/2004 neacordându- niciunul din drepturile salariale stipulate de cele două acte normative.
A mai arătat recurentul că dispozițiile OUG nr.19/2003, respectiv sintagma,Majorarea cu până la 50% a salariului de bază pentru consilierii de integrare se poate face" nu trebuie interpretată în sensul acordării Ministerului a unui drept discreționar în ceea ce privește recunoașterea acestor majorări salariale, formularea referindu-se numai la plafonul maxim de acordare cu atât mai mult cu cât legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei iar punerea în aplicare a acestor acte normative ar fi trebuit să fie realizată de către instanța de judecată.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei precum și de dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Referitor la recursul pârâtei Curtea constată că prima instanță în mod corect a apreciat că reclamantul este îndreptățit la plata sporului de confidențialitate și pentru perioada ianuarie 2006 - august 2006. Astfel din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că reclamantul a fost salariatul pârâtei pe tot parcursul anului 2006, exercitat în fapt aceleași atribuții sens în care acest spor i se cuvine pentru toată perioada lucrată și nu numai pentru intervalul august 2006 - decembrie 2006 așa cum a interpretat pârâta, întrucât recunoașterea și acordarea acestui spor nu este condiționată, conform legii, de aprobarea lui de către Ministrul Ministerului Integrării Europene, așa cum rezultă din analizarea disp.art. 13 din OG nr.3/2006.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că motivele invocate de către pârâtă privind netemeinicia sentinței recurate nu pot fi reținute, sens în care recursul apare ca fiind nefondat.
Referitor la recursul reclamantului, Curtea constată că este nefondat, prima instanță realizând o justă interpretare a dispozițiilor legale. Astfel, din interpretarea dispozițiilor art.3 alin.1 din OG nr.19/2003, HG nr.4/2004, art.3 alin.2 din OG nr. 19/2003 rezultă clar că acordarea sporurilor precizate în anexa nr.2 la HG nr.4/2004 nu operează automat ca efect al legii, legea prevăzând numai posibilitatea acordării lor, ele fiind supuse îndeplinirii unor condiții, respectiv experiență în specialitate, studii, specializări postuniversitare, precum și aprobarea acordării sporului prin ordin al Ministrului Integrării Europene, așa cum rezultă expres din disp.art. 3 alin.2 din OG nr.19/2003.
În această situație, în mod corect a apreciat prima instanță că numai îndeplinirea condițiilor privind experiența, studii, specializări nu este suficientă pentru acordarea acestor sporuri, în lipsa aprobării Ministrului Integrării Europene, aprobare care este prevăzută în mod expres de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, în cauză neputând fi reținute criticile aduse în recurs.
Conform disp.art. 312 Cod pr.civilă și pentru considerente ce au fost expuse anterior, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâta Ministerul Dezvoltării,Lucrărilor Publice și Locuințelor și reclamantul.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile formulate de reclamantul domiciliat în B, Cartier Broșteni, - 3,.3, jud. B și pârâtul Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor cu sediul în B, str. -, -. 17, Latura nord, Sector 5, împotriva sentinței civile nr. 410 din 21 aprilie 2008, în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, Sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iulie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored./MD
3 ex./23.07.2008
f- Trib.
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
