Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1451/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SecțiaLitigii de muncă și

asigurări sociale

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1451

Ședința publică din data de 21 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -

JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan

JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici

GREFIER: - -

Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr. 1166/07.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată B, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă.

Procedura de citare este îndeplinită legal.

Recursul este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 25 iunie 2009 sub nr. 3165/108, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să fie obligată pârâta la anularea deciziei de concediere nr. 222/08.06.2009, la reintegrarea în postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă și la plata unor despăgubiri egale cu venitul de care a fost lipsită până la reîncadrarea efectivă.

Prin sentința civilă nr. 1166 pronunțată la 7 iulie 2009, urmare a invocării din oficiu, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Arad și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 care stabilesc competența de soluționare în favoarea instanței în circumscripția căruia își are sediul unitatea sunt în vigoare și se aplică cu prioritate față de dispozițiile art. 284 alin. 2 Codul Muncii.

A apreciat că art. 298 alin. 2 pct. 10 Codul Muncii nu a putut abroga dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 dat fiind raportul dintre norma specială și norma generală; că asupra acestui aspect s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție B prin decizii de speță, fără a lua în considerare prevederile art. 63 din Legea nr. 24/2000.

În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamanta, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-.

Solicită admiterea recursului și respingerea excepției de necompetență teritorială a Tribunalului Arad.

În motivarea cererii de recurs se arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 au fost abrogate implicit de art. 298 alin. 2 ultimul punct din Codul Muncii, astfel încât competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă aparține exclusiv instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, după caz, sediul.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.

Analizând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 4 și pct. 9 Cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:

Instanța constată că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 284 Codul Muncii, în vigoare la data sesizării instanței, potrivit căruia judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform codului d e procedură civilă alin (1). (2) al aceluiași text prevede că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz sediul.

Așadar, competența materială aparține în primă instanță tribunalului, potrivit art. 2 pct.1 lit.1) Cod procedură civilă, iar competența teritorială aparține instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul, cum se prevede expres în alin (2) al textului redat.

Aplicarea prevederilor Codului Muncii în speță se impune atât în raport de împrejurarea că noua reglementare este ulterioară legii nr. 168/1999, cât și având în vedere prevederile art. 298 (2) Codul Muncii, potrivit căruia "pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare".

Este evidentă intenția legiuitorului de a renunța la vechea reglementare în materie de competență, cu scopul de a se ralia prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, prin instituirea unor norme procedurale în beneficiul salariatului pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și garantării accesului liber și imediat la justiție.

Principiul potrivit căruia o normă specială înlătură de la aplicare o dispoziție cu caracter general, chiar dacă ultima este ulterioară, nu poate servi drept justificare pentru aplicarea unei norme abrogate, deoarece o asemenea interpretare ar permite încălcarea principiului separației puterilor în stat, prin lipsirea de efecte a unui act normativ cu putere de lege prin intervenția instanțelor de judecată, pe motiv că aceasta nu respectă tehnica legislativă instituită printr-o lege specială.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât limitele controlului judiciar al actelor emise de autoritățile publice sunt fixate în mod expres prin art. 126 alin. 6 din Constituția României, iar depășirea acestora, nu numai că ar conduce la încălcarea legii fundamentale, dar ar pune autoritățile judiciare în ipostaza de a săvârși un veritabil abuz de putere.

Față de cele de mai sus, apreciază că tribunalul a aplicat eronat prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999, depășindu-și atribuțiile conferite de lege, fapt care atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.

Raportat la cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul reclamantului, va casa sentința recurată și va trimite cauza la Tribunalul Arad în vederea soluționării acțiunii deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de către reclamanta-recurentă împotriva sentinței civile nr. 1166/07.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată

Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre competentă soluționare în fond Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Dr.

Grefier,

Red. /22.10. 2009

Tehnored.: M/ 2 ex./22,10. 2009

Prim inst.: și

Președinte:Carmen Pârvulescu
Judecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1451/2009. Curtea de Apel Timisoara