Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1476/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1476/
Ședința publică din 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta TG. S împotriva sentinței civile nr. 435 din 11 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa recurentei pârâte și a intimatei reclamante.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 10 2009, când instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 17 2009, apoi pentru imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată a amânat pronunțarea la 24 2009, apoi, în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 26 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 435/11.05.2009 Tribunalul Covasnaa admis, în parte cererea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta, SRL și în consecință: a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 924 lei cu titlu de garanție nerestituită și a dobânzii aferente de 100 lei. A obligat, de asemenea pârâta să plătească reclamantei suma de 552 lei, cu titlu de despăgubiri rezultate din ore suplimentare efectuate de aceasta în perioada 1.07.2007 - 29.09.2008. A respins pretențiile reclamantei vizând plata indemnizației pentru concediu de odihnă neefectuat în anul 2008. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Prima instanță a reținut că reclamanta a avut raporturi contractuale de muncă pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 1.07.2007 și până la data de 29.09.2008, când au încetat ca urmare a înțelegerii părților, în condițiile art. 55 lit. b) din Codul Muncii. În perioada de referință a ocupat funcția de casier, calitate în care a exercitat, respectiv îndeplinit atribuții de gestionar al bunurilor și valorilor preluate, conform fișei postului.
Cum rezultă din adeverința de la fila 20 din dosar tribunal, în perioada 1 iulie 2007 - 29 septembrie 2008, reclamantei i s-a reținut cu titlu de garanție suma de 990 lei, fără ca această sumă să-i fie restituită la data încetării contractului de muncă.
Din același document rezultă că, reclamantei i s-a reținut pentru pagubele cauzate societății suma de 783,68 lei.
În aceste condiții la încetarea raporturilor de muncă s-a calculat pentru a se restitui cu acest titlu suma de 50 lei care s-a achitat în contul reclamantei la data de 3.04.2009.
Față de aceste împrejurări, s-a constatat că, potrivit art.16 din 22/1969 privind angajarea, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor, la încetarea raporturilor de muncă, garanția bănească reținută, împreună cu dobânda aferentă se restituie integral salariatului, cea ce în speță nu s-a înfăptuit integral, respectiv nu - plătit 924 lei.
Procedura aplicată de pârâtă de acoperire a pagubelor pretins cauzate de reclamantă de 783,68 lei din garanția constituită de aceasta, contravine dispozițiilor art. 164 alin.(2) din Codul Muncii care statornicește că " Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă, exigibilă și constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă".
Deci, în speță pârâta a procedat nelegal prin reținerea din garanție a 783,68 lei pentru a se dezdăuna, contrar regulii instituite de textul legal precitat.
Așadar această pretenția privind garanția reținută și nerestituită se constată întemeiată.
Prin nota de ședință depusă la data de 7 mai 2009 intitulată " concluzii scrise", reclamanta a precizat obiectul pretențiilor în sensul că, a combătut apărările pârâtei de reținere a garanției. În al doilea rând a contestat achitarea de către pârâtă a indemnizației de concediu de odihnă pentru anul 2008 de 330 lei.
Mai mult a pretins că pârâta îi datorează și contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada 1.07.2007-20.09.2008, cifrate la 552 lei.
Astfel totalul pretențiilor sale este de 1.906 lei.
Capătul de cerere privind indemnizația de concediu de odihnă cuvenită pentru anul 2008 de 330 lei s-a constatat neîntemeiat.
Reclamanta a desfășurat activitate la societatea pârâtă, inclusiv în anul 2008 până la data de 29 septembrie. Aceasta a susținut că nu a efectuat concediu de odihnă în 2008 și nici nu i s-a plătit cu titlu de despăgubiri indemnizația cuvenită.
Fișele de pontaj, "fluturașul", tabelul nominal, atestă că i s-a acordat concediu de odihnă în luna august 2008, 10 zile iar în septembrie 2008, 6 zile, total 16 zile și i s-a achitat indemnizația corespunzătoare.
Conform contractului individual de muncă depus la dosar, reclamanta avea dreptul la un concediu anual de 21 zile.
Pentru cele 9 luni lucrate a primit drepturile de concediu legal cu plata indemnizației cuvenite potrivit dispozițiilor art. 139 din Codul Muncii.
Referitor la orele suplimentare prestate de reclamantă în perioada 1.07.2007-9.09.2008, de observat că fișele de pontaj depuse pentru lunile august-septembrie 2008, demonstrează exemplificativ că, reclamanta, de regulă lucra 12 ore, alături de majoritatea salariaților firmei cu toate că prin contractul individual de muncă s-a convenit un regim de lucru zilnic de 8 ore, însumate săptămânal la 40 ore.
Art. 117 din Codul Muncii statuează că, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară care fie se compensează cu timp liber corespunzător, în următoarele 30 zile, fie se plătește cu un spor la salariu de bază pentru muncă suplimentară, stabilit prin negociere, care nu poate fi mai mic de 75%.
În lipsa probelor care se impuneau a se administra de societate pârâtă, în raport de art. 287 din Codul Muncii prin care să demonstreze că, drepturile salariale cuvenite reclamantei pentru orele suplimentare efectuate au fost achitate, instanța consideră că și acest capăt de cerere este justificat, urmând a se admite.
Dispozițiile art. 163 alin.(1) din Codul Muncii, statuează că, plata drepturilor de natură salarială, cum este și contravaloarea orelor suplimentare se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și orice alte documente justificative ale efectuării plății către salariatul îndreptățit, cea ce în cauză nu s-a realizat.
Astfel, instanța văzând și concluziile scrise privind precizarea pretențiilor îndreptate împotriva părții adverse, ținând cont de art. 129 alin.(6) pr.civ., art. 269 din Codul Muncii, a admis acțiunea reclamantei și a dispune obligarea societății pârâte de a proceda la plata sumei de 924 lei, garanție reținută nelegal, nerestituită la data încetării raporturilor de muncă cu dobânda aferentă de 100 lei și plata de despăgubiri de 552 lei, rezultate din drepturile cuvenite pentru orele suplimentare prestate în perioada 1.07.2007 - 29-09-2008.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtei, potrivit art. 274 alin.(1) și alin.(3) pr.civ, aceasta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă de 500 lei, reprezentând onorariu de apărător, conform chitanței nr. 012 din 26.03.2009(51), a împuternicirii avocațiale de la fila 12.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că din suma reținută cu titlul de garanție o parte a fost restituită reclamantei, iar despăgubirile pentru orele suplimentare nu se justifică pentru că reclamantei i s-a acordat un spor la salariul de bază. Cu privire la onorariul de avocat recurenta consideră că nu se justifică suma acordată pentru că avocatul nu a fost prezent la termenele de judecată și acțiunea este similară cu cea din alte dosare.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul nu este fondat.
În ceea ce privește restituirea unei părți din suma depusă cu titlul de garanție din actele de la dosar, depuse în probațiune în etapa recursului, nu rezultă o astfel de plată. Chiar dacă ea ar fi fost efectuată această critică nu poate fi primită de către instanța de recurs, pentru că ceea ce se verifică este legalitatea și temeinicia sentinței de fond, plățile efectuate ulterior pronunțării primei instanțe fiind o chestiune de executare a hotărârii și putând fi reglementate în faza de executare silită a hotărârii judecătorești, în măsura în care părțile nu cad de acord asupra debitelor.
Cu privire la acordarea unor sporuri la salariu, care să fi acoperit orele suplimentare, susținerea recurentei nu este reală față de înscrisurile de la dosar, singurul spor fiind cel pentru orele de noapte, acesta neputând fi asimilat celui pentru ore suplimentare, fiecare dintre ele fiind reglementate pentru situații diferite.
În ceea ce privește onorariul avocațial faptul că există mai multe litigii între societate și diferiți angajați, litigii similare, nu poate conduce la ideea că munca avocatului ar trebui cuantificată mai puțin într-un dosar față de alt dosar. De asemenea nu este reală susținerea recurentei privind neprezentarea avocatului la nici unul dintre termene, încheierile de ședință consemnând prezența acestuia în sală.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC""SRL Tg. S împotriva sentinței civile nr. 435/11.05.2009 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, | ||
Red. -/15.12.2009 Dact. /16.12.2009 Jud. fond. - |
Judecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
