Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1482/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1482/
Ședința publică din 20 august 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței civile nr.1037 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar Tribunalul Albaa comunicat relațiile solicitate la termenul anterior.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art. 242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1037/3 octombrie 2007, Tribunalul Albaa admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba Iulia și, drept consecință:
- a obligat pârâtul Ministerul Justiției să vireze Tribunalului Alba, acesta din urmă cu obligația plății efective către reclamantă, corespondent raportului de serviciu, a drepturilor salariale cuvenite acesteia, reprezentând sporul de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 04.09.2004 - 03.10.2007 și în continuare, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material până la data plății efective;
- a obligat pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze în carnetul de muncă al reclamantei, conform celor dispuse prin hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta - având calitatea profesională de magistrat - este expusă în permanență amenințărilor, violențelor și altor fapte care îi pun în pericol viața, sănătatea sau integritatea fizică, precum și familia sau bunurile, fapt recunoscut prin art. 77 din Legea nr. 303/2004 și, cu toate acestea, nu beneficiază de sporul de pericol prevăzut de art. 7 din nr.OUG 27/2006, în procent de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, ci doar de sporul de condiții vătămătoare sănătății, respectiv de sporul de toxicitate, în același cuantum.
Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât nepunctarea și neluarea în considerare a tuturor elementelor ce caracterizează situația care a determinat acest conflict conduce în mod necesar la o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
Astfel, se arată în cuprinsul memoriului de recurs că, din examinarea prevederilor art.7 din nr.OUG 27/2006, rezultă cu claritate faptul că acordarea sporului de 15% este condiționată de stabilirea pe baza unei expertize de specialitate a existenței unor condiții deosebite de muncă, care, condiții deosebite, pot fi grele, vătămătoare sau periculoase și pot de la o situație la alta. Prin urmare, textul de lege invocat nu poate fi interpretat în sensul imperativității acordării sporului de 15% de mai multe ori, în cazul existenței cumulative a condițiilor de muncă grele, vătămătoare sau periculoase ci, dimpotrivă, sporul în discuție poate fi acordat o singură dată, în urma aprecierii de ansamblu a unui expert de specialitate asupra existenței în cadrul fiecărei instanțe în parte a condițiilor de muncă deosebite.
Recurentul a mai susținut că în speță este vorba de o opțiune a legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporului sau adaosurile la indemnizațiile și salariile de bază și, drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați.
De asemenea, cu privire la considerentele reținute de către instanța de fond, în sensul aplicabilității regulilor generale prevăzute de legislația muncii, recurentul a precizat că drepturile salariale și de altă natură ale magistraților sunt prevăzute de legislația specifică acestora, or, plata unui spor de periculozitate de natura celui solicitat prin acțiune nu este prevăzută ca atare în beneficiul magistraților prin nici un act normativ cu caracter special. În plus, acordarea pentru viitor a unui spor distinct de periculozitate, înseamnă depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și legiferarea acordării unui drept salarial neprevăzut sub această formă în legislația specifică personalului din a cărui categorie face parte reclamanta.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, instanță care, prin încheierea din 17 ianuarie 2008 dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza prevederilor art. 30 alin. 2 Cod procedură civilă, ca urmare a cererilor de abținere formulate de toți magistrații.
Ulterior, prin decizia nr. 579/23 ianuarie 2009, instanța supremă și-a declinat competența în favoarea Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, reținând că dispozițiile art. I și II din nr.OUG 75/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 104/20 ianuarie 2009.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este fondat, astfel că va fi admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților - asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
În calitatea sa de judecător, reclamanta beneficiază de acest spor în condițiile prevăzute de art. 2 al textului de lege menționat, respectiv în baza ordinului ministrului justiției - ordonator principal de credite - emis pe baza expertizei de specialitate care constată existența condițiilor deosebite de muncă la instanța în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamanta.
Interpretarea primei instanțe, în sensul că sporul menționat acoperă doar condițiile vătămătoare sănătății - acordarea acestuia fiind generată exclusiv de mânuirea dosarelor și a actelor provenite de la diverse persoane, prin intermediul cărora se pot contracta microbi și boli - este, în opinia Curții, eronată și excede cadrului legal incident, deoarece textul art. 7 alin.1 din nr.OUG 27/2006 nu instituie mai multe sporuri de câte 15% pentru condiții deosebite de muncă, respectiv grele, vătămătoare sau periculoase.
În acest context, hotărârea atacată cu recursul supus examinării apare ca fiind lipsită de temei legal, atrăgând incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece plata sporului de periculozitate de natura celui pretins de reclamantă prin acțiunea formulată nu este prevăzută în beneficiul magistraților de nici un act normativ care reglementează salarizarea acestora.
De asemenea, nu poate fi reținută nici pretinsa stare de discriminare invocată de reclamantă, instanța fiind obligată, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, să facă aplicarea deciziilor Curții Constituționale, prin care s-a constatat că prevederile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. ( deciziile nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008, decizia nr. 1325/4 decembrie 2008 ).
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul dedus judecății și va modifica în tot hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1037/2007 a Tribunalului Alba.
Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta, cu domiciliul procesual ales în A I, P-ța - -, nr. 24, județul A, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Alba, Curtea de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 august 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
6 exp./03.09.2009
Jud.fond.;
Asist.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
