Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1488/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1488/
Ședința publică din 20 august 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței civile nr.697 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar Tribunalul Mureșa comunicat relațiile solicitate la termenul anterior.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 697/22 aprilie 2008, Tribunalul Mureșa admis acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu Mureș, Ministerul Justiției, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, și, drept consecință:
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanți a despăgubirilor reprezentând echivalentul stimulentelor (premiilor ) neacordate în mod discriminatoriu în luna decembrie 2005, în sumă netă de 1.700 lei;
- a dispus că sumele mai sus menționate cuvenite fiecărui reclamant vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței stimulentelor aferente lunii decembrie 2005 și până la data executării efective a hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții sunt discriminați în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 - 3, art. 6 din nr.OUG 137/2000, întrucât le-au fost refuzate stimulentele salariale nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui adaos, ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio - profesională având o anumită vârstă, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu ( art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000).
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât neluarea în considerare a tuturor elementelor ce caracterizează situația care a determinat acest conflict conduce la o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
În cuprinsul memoriului de recurs s-a arătat că prin art. 25 alin.2 din Legea nr.146/1997 este reglementat modul de constituire a fondului pentru stimularea personalului din sistemul justiției, iar prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, în anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori, cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății sumelor acordate cu titlu de stimulente, potrivit criteriilor prevăzute în Normele referitoare la repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997. La data aprobării fondului în discuție era în vigoare Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004, prin care au fost aprobate normele de repartizare a fondului de stimulente și din normele respective reiese că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ și nu limitativ.
S-a mai susținut că în speță nu s-a analizat natura stimulentelor și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp. Astfel, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, el depinzând de o multitudine de factori. Pe de altă parte, la anumite intervale de timp ordonatorii de credite pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, fără ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp.
S-a apreciat că nu poate fi vorba de practici discriminatorii, câtă vreme ulterior măsurile de recompensare având ca sursă fondurile prevăzute de Legea nr. 146/1997 au vizat în continuare și personalul din sistemul autorității judecătorești care nu s-a încadrat în criteriul avut în vedere de către ordonatori. Astfel, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1744/C/13 iulie 2006 s-a aprobat repartizarea unui fond destinat stimulării judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești.
Pârâtul a mai arătat că stimulentele nu se confundă nici cu salariul, acestea fiind drepturi suplimentare și dacă totuși judecătorii primesc stimulente, cu diferența că unii primesc într-un anumit interval de timp, iar alții într-o perioadă ulterioară, nu se găsesc elemente care să fundamenteze concluzia tribunalului în sensul că reclamanții judecători au fost discriminați.
Referitor la Hotărârea nr. 15/2006 a CNCD, s-a învederat faptul că aceste hotărâri nu sunt obligatorii pentru instanțe.
Recursul a fost transmis spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă prin decizia nr. 4058/26 martie 2009, această instanță și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, reținând că dispozițiile art. I și II din nr.OUG 75/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 104/20 ianuarie 2009.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este fondat, astfel că urmează a fi admis, pentru considerentele relevate în continuare:
Prin acțiunea civilă formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor echivalente stimulentelor neacordate în luna decembrie 2005, invocând împrejurarea că au fost discriminați față de restul personalului din justiție ( magistrați cu o vechime de până la 3 ani, funcționari publici și personal contractual ).
Cererea acestora a fost admisă, reținându-se că au fost discriminați în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 - 3 din nr.OG 137/2000, întrucât le-a fost refuzat un adaos salarial sub pretextul vârstei și al apartenenței la o anumită categorie socio - profesională, în contextul în care stimulentele au fost acordate doar judecătorilor cu o vechime în funcție cuprinsă între 0-3 ani.
În opinia Curții, soluția este greșită, deoarece reclamanții nu au fost vizați de Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005, în schimb, au fost beneficiarii stimulentelor acordate prin Ordinul nr. 1744/C/2006. În acest context, reclamanții nu pot invoca o diferență de tratament, derivând din apartenența la o anumită categorie socio - profesională.
De asemenea, Curtea este obligată, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, să facă aplicarea deciziilor Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. ( deciziile nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008, decizia nr. 1325/4 decembrie 2008 ).
Or, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a acordat reclamanților beneficiul unei norme legale care nu îi viza, împrejurare ce atrage incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal în contextul în care în speță trebuie să se țină seama de caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul dedus judecății și va modifica în tot hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 697/22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 august 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
10 exp./03.09.2009
Jud.fond.;
Asist.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
