Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 151
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 23 februarie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu- JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - judecător
- - -- JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta ""SA - GRUP B împotriva sentinței civile nr.971 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că obiectul recursului îl constituiedrepturi bănești, dosarul se află la primul termen de judecată, procedura este completă.
Față de lipsa părților la primul apel nominal se lasă cauza pentru al doilea apel nominal.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat pentru recurenta-pârâtă avocat, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de taxa judiciară de timbru.
Apărătorul recurentei-pârâte motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi și probe de administrat, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea excepției și admiterea recursului, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică conform motivelor dezvoltate prin cererea de recurs. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.971 din 12 noiembrie 2008 formulată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ""SA
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturi salariale constând în suplimentări salariale pentru sărbătoarea de Paști a anului 2005 în cuantum de 1400 lei brut, sumă ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privitor la suplimentările salariale pentru Cul anului 2005.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 28.02.2008 la Tribunalul Bacău - reclamantul a chemat în judecată pârâta SC "" SA B solicitând obligarea prin hotărâre judecătorească a acesteia din urmă la plata drepturilor salariale reprezentând prime de Paști și de C, aferente ultimelor 3 ani, de la data introducerii acțiunii: 28.02.2008, în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plătii efective. Motivând în fapt acțiunea a arătat că a fost angajatul pârâtei până la 31.12.2005 în conformitate cu prevederile art. 168 (1) din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2005 ar fi trebuit să beneficieze de prime de Paști și C - suplimentări salariale ce nu i-au fost plătite suferind astfel un prejudiciu. A solicitat plata sumelor respective în valoare actualizată - ținând seama de devalorizarea monedei naționale.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a susținut că în baza art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în 2003- suplimentările salariale de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat susținând că prin actul adițional încheiat la. /2003 - părțile semnatare ale au prevăzut că suplimentările de drepturi salariale ( primele de Paști și de C) - vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Pentru anul 2004 - textul art. 168 al. 2 din a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003.
Cu prilejul negocierilor colective din anul 2005- în scopul exprimării intenției reale a părților - prevederile au fost modificate. Intenția a fost ca noua reglementare să prevadă fără echivoc faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale ( cerute de reclamanți prin acțiune) nu a avut aplicabilitate doar pentru anul 2003 - ci a continuat să producă efecte și în anii ce au urmat.
Astfel a fost prevăzut în mod expres că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin decizia nr. 5140/2007 - Comisia Paritară a tras concluzia că intenția reală a părților semnatare ale - a fost ca începând cu anul 2003 - suplimentările salariale prevăzute la art. 168 al. 1 - să fie incluse în salariul lunar de bază al angajatului - astfel că începând cu anul 2003 - prin voința părților semnatare ale - art. 168 al. 1 rămas fără obiect - primele nu mai erau individualizate în mod distinct - ci au fost incluse în salariul de bază iar în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea 130/1996 -dispozițiile produc efecte pentru toți salariații - indiferent de data angajării sau afilierii lor la o organizație sindicală.
Pârâta a mai susținut că promovarea acțiunii este prematură în raport de prevederile art. 168 din întrucât nu au avut loc negocierile pentru stabilirea valorii concrete a modalității de acordare, a criteriilor și condițiilor pentru suplimentările salariale.
A mai fost invocată de către pârâtă și excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de prevederile art. 283 al. 1 lit. e din Codul Muncii - deoarece obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie neexecutarea obligațiilor stabilite prin contractul colectiv de muncă - iar termenul în care se poate introduce acțiunea este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei - tribunalul a apreciat că acțiunea este întemeiată urmând a fi admisă în parte pentru următoarele considerente:
Contractul Colectiv de Muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în art. 168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de "" SA - cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C - iar la alin. 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 - suplimentările prevăzute la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii care au urmat - pe unitate - negociat și aplicat la nivel de societate în anii 2004, 2005, 2006, 2007 - a menținut doar alin. 1 al art. 168 - iar al. 2 făcea referire tot la împrejurarea că aceste drepturi - pentru anul 2003 au fost incluse în salariu.
Ca urmare a acestor modificări ale al. 2 al art. 168 din - în cursul anilor 2004- 2007 - suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 nu au mai fost acordate.
Coroborând dispozițiilor art. 168 din /2004 cu dispozițiile art. 168 din la nivelul "" SA - pentru anii următori -a concluzionat că părțile semnatare ale au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. 168 al. 1 din - și pentru anii 2004 - 2007 - aceste prime fiind incluse în salariul de bază ale fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Având în vedere susținerile din întâmpinare formulate de pârâtă - instanța - în conformitate cu prevederile art. 129 al. 5 din Cod procedură civilă a ordonat din oficiu efectuarea unei expertize contabile având între obiective și verificarea includerii primelor respective în salariul de bază ulterior anului 2003, dacă acestea au fost corect calculate și dacă reclamanților li se mai cuvine vreo sumă de bani cu acest titlu.
Pârâta a refuzat achitarea onorariului de expert stabilită în sarcina sa - astfel că instanța a decăzut- o din această probă.
În ce privește decizia 5140/2007 a Comisiei Paritare invocată de pârâtă pentru a dovedi apărările sale și pentru a combate acțiunea - instanța a apreciat că nu pot fi avute în vedere concluziile ei întrucât ar însemna să se accepte retroactivitatea prevederilor acesteia ceea ce nu ar fi legal. Întrucât pârâta nu și- respectat obligația de a achita suplimentările salariale potrivit dispozițiilor art. 168 alin.1 din CCM. - tribunalul a admis acțiunea obligând pârâta să plătească reclamanților suma de 1400 lei brut, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Acțiunea a fost admisă în parte doar pentru prima de Paști 2005 - cea de C neputând fi acordată întrucât contractul individual de muncă al reclamantului a încetat la data de 31.12.2005 conform înscrisurilor din carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ""SA B recurs formulat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
În esență s-a criticat sentința pentru următoarele considerente:
- dreptul reclamantului la acțiune este prescris, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii;
- evoluția în timp a dispozițiilor a fost în sensul includerii drepturilor salariale suplimentare în salariu începând cu anul 2003; voința părților a fost aceea de a include primele de Paști și de C în salariu, dovadă fiind și consemnările Comisiei Paritare;
- așa cum rezultă din adresa nr.2919/12.11.2007 salariul de bază mediu pe a crescut în fiecare an, ori instanța de fond a apreciat eronat cuantumul sumelor datorate, înlăturând neîntemeiat valorile salariilor de bază medii prezentate prin adrese depuse la dosar; nu s-a ținut cont că valorile pretinse de reclamat i indicau valori brute.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.304, 3041, 312 Cod procedură civilă curtea constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În speță nu suntem în prezența neexecutării unei clauze sau a contractului colectiv de muncă, reclamantul adresându-se instanței pentru plata unor drepturi salariale. În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii conform cărora "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", dispoziții ce urmează a fi corelate și cu textul art.166 alin.1 din Codul Muncii referitor la dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor de plată a salariilor, prin care se stabilește termenul de 3 ani, care curge de la data când aceste drepturi erau datorate.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei și anume că sumele pretinse nu sunt datorate întrucât ar fi fost cuprinse începând cu anul 2003 în salariul de bază al fiecărui salariat, acestea nu pot fi reținute.
Astfel, contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2004 prevăzut în art.168 alin.2 că:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1(de Paști și de C) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În anii următori același aliniat al art.168 a căpătat forma"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Având în vedere faptul că redactarea este rodul negocierilor părților transpusă în clauze contractuale cel mai probabil de juriști din interpretare teleologică rezultă că, în realitate, doar în anul 2003 cele două drepturi au fost incluse în salariu.
Deși s-a invocat și concluzia comisiei paritare, înregistrată sub nr.5140 din 31.08.2007 încheiată între "" SA și Federația Sindicatelor Libere Independente, acesta nu poate avea caracter retroactiv, astfel fiind respinsă și această susținere a recurentei.
Un ultim motiv de recurs a vizat greșita reținere a cuantumului sumelor datorate, reținere greșită - susține recurenta ca urmare a calculării acestora raportat la salariul de bază brut și nu mediu. Și acest motiv de recurs va fi înlăturat întrucât prima instanță a dat dovadă de rol activ punând în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile și stabilind în sarcina pârâtei(recurenta în speța dată) obligația de plată a onorariului de expert, ori, aceasta nu s-a conformat acestei obligații.
Mai mult nu a prezentat în instanță un calcul propriu zis care să evidențieze o altă modalitate de calcul care să poată fi verificate de instanță pentru a se aprecia asupra susținerilor recurentei.
Indicarea de către recurentă a adresei nr.2919/2007 prin care s-a stabilit și comunicat în anul 2007 salariul de bază mediu retroactiv pe anii 2004 - 2007 nu poate fi reținută în sprijinul susținerilor că ar fi fost eronat calculate sumele în cauză, întrucât cele menționate în adresă sunt contradictorii în raport de adresele comunicate anual, așa cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de fond.
Privitor la faptul că sumele stabilite ca fiind datorate de recurentă sunt impozabile, nici această susținere nu poate fi reținută, atât timp cât recurenta nu și-a făcut aceste apărări la fondul cauzei și nu a probat aceste susțineri prin administrarea probei cu expertiză contabilă.
Față de cele arătate, sentința instanței de fond fiind legală, nefiind date motive de nelegalitate, și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul dispozițiilor legale sus-menționate recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul civil promovat de pârâta ""SA - GRUP B împotriva sentinței civile nr.971 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- /2 ex/26.02.2009.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
