Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 155
Ședința publică de la 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de ECONOMIEI ȘI FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2184 din 23.11.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurent.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004, actualizată cu rata inflației la data executării.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că potrivit disp.art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996 și art.1 din OG nr.83/2000 s-a prevăzut că "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, indemnizația de încadrare lunară brută, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Mai arată reclamanții că acest drept prevăzut de lege nu le-a fost acordat la efectuarea concediului de odihnă din anul 2004, întrucât prin acte normative succesive, a fost suspendată aplicarea dispoziției legale sus menționate, iar prin art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 se arată că se suspendă plata primelor de concediu până la 31 decembrie 2004.
Prin sentința civilă nr. 2184/23.11.2007 a Tribunalului Iașis -a dispus:
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI să plătească reclamantei drepturi bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu pe anul 2004, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii trei pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost încadrată la data de 22.10.2001 în funcția de grefier până la data de 6 oct.2004, data încetării raporturilor de muncă, prin demisie (fila 22 și 34 dosar).
Prin Decizia XXIII din 12 decembrie 2005 ICCJ s-a stabilit că se acordă prima de concediu pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația avută, sau după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, numai pentru perioada anilor 2001-2002, astfel cum s-a reglementat prin art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996 introdus prin OUG nr.83/2000.
Prin Încheierea din 21 mai 2007 dată de ICCJ în dosarul nr.31/2005 s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare din decizia menționată, în sensul că se înlătură mențiunea "și personalul auxiliar de specialitate" din considerentele deciziei și din dispozitivul acesteia în sensul că "prima de concediu,pentru magistrați se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată. Astfel, după îndreptarea erorii materiale din decizia ICCJ, termenul de 3 ani a continuat să curgă, fiind în termen legal de aop romova.
Având în vedere disp.art.53 din Constituția României cât și reglementările date prin art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale și raportat la încheierea de îndreptare a erorii materiale- din 12.12.2005 a ICCJ, instanța a admis acțiunea reclamantei și, în consecință, a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI să plătească reclamantei drepturi bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu pe anul 2004, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, având în vedere disp.art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, instanța a constatat că este neîntemeiată și a respins-o, obligând pârâta să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii trei pârâți au fost obligați.
Reclamantul a fost încadrat la data de 5 martie 2004 în funcția de aprod la Judecătoria Iași, iar cu data de 1 octombrie 2004 i-a încetat contractul individual de muncă (fila 22 și 34 dosar).
În ceea ce privește cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anului 2004, instanța a respins-o, motivat de faptul că disp.art.3 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu include la personalul auxiliar de specialitate funcția de aprod.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, Ministerul Economiei și Finanțelor reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive invocată la fond.
Susține recurentul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv al angajatorului, care, în cazul de față, nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ (HG nr. 208/2005).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitate procesuală pasivă în cauză.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesul pasive.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, prima instanță obligând în mod corect pe acesta să includă în buget sumele necesare plății primei de concediu ce face obiectul acțiunii.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Instanța nu a dispus obligarea directă a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești ce fac obiectul acțiunii, pentru a se analiza raporturile de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel reține că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul și să mențină sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.2184 din 23.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
14.04.2008- 2 ex.
TRIBUNALUL IAȘI: -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Carmen
