Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1561/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale cod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1561
Ședința publică din 30 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 983 pronunțată la 11 iunie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Nădlac SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantele recurente avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantelor recurente a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 5500 lei actualizate cu indicele de inflație. Arata ca parata a fost de acord inclusiv cu suma, iar din adresele depuse rezultă cuantumul sumei.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele.
Prin acțiunea înregistrata la Tribunalul Arad la 23 martie 2009 sub nr. 1151/108, reclamantele și au chemat în judecata pe parata SC Nădlac SRL solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către fiecare dintre reclamante a sumei de 6200 lei reprezentând contravaloarea drepturilor salariale cuvenite și neachitate, actualizate cu indicele de inflație la data plății, din care suma de 3700 lei reprezentând Prima de Paști 2006 și de C 2006, suma de 1850 reprezentând Primă de Paste 2007, suma de 650 lei reprezentând drepturile salariale pentru luna octombrie 2006 (aprovizionare toamnă-iarnă), cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 983 pronunțată la 11 iunie 2009, instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamante a Primelor de Paști pe anii 2006 și 2007 și C pe 2006, in funcție de salariu mediu de bază la nivelul societății pârâte, a obligat pârâta la plata sumei de 650 lei reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă iarnă pe 2006, respins cererea reclamantelor de acordare a cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantele au fost angajatele societății pârâte, conform mențiunilor înscrise în carnetele lor de muncă, astfel: reclamanta conform mențiunilor din carnetul de muncă seria - nr. - în perioada 01.09.2001 - 19.04.2007 și reclamanta - conform mențiunilor din Carnetul de muncă seria - nr. - în perioada 01.05.2005 - 19.04.2007.
Acțiunea reclamantelor este întemeiată pe dispozițiile art. 54 din CCM încheiat la nivelul societății pârâte SC NĂDLAC SRL județul A coroborate cu dispozițiile art.168 din CCM încheiat la nivel SC SA și art.176 alin.1, 2 și 6 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze.
Astfel conform prevederilor art.54 din CCM încheiat la nivelul societății pârâte, înregistrat la.S.A, sub nr.2555/05.05.2003,prevederile contractului colectiv de muncă, încheiat între și salariații reprezentați de, se aplică în mod corespunzător și salariaților firmei SC Nădlac SRL dacă clauzele sunt superioare reglementărilor din Codul Muncii, deci instanța reține că aceste prevederi se aplică și reclamantelor.
Conform prevederilor art.170 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă, pârâta are obligația de a acorda salariaților săi suplimentări ale drepturilor salariale în cuantum de un salariu minim pe ramură, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, ziua petrolistului, C și în luna octombrie a fiecărui an.
Conform prevederilor art.168 alin. 1 din același CCM cu ocazia sărbătorilor de Paști și salariații beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Neîndeplinirea acestor obligații de bună voie de către pârâtă, îndreptățește instanța să o oblige la plata drepturilor salariale menționate, în temeiul art. 243 din Codul Muncii, care prevede că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie.
Coroborând această dispoziție cu art. 38 din Codul Muncii, care prevede că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute și că orice limitare a acestor drepturi este lovită de nulitate, se impune admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Este adevărat că art. 170 din Contractul Colectiv de Muncă prevede că, cu minim 15 zile înainte de eveniment vor începe negocieri cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete a suplimentării drepturilor salariale. Dispoziția contractuală nu condiționează însă acordarea suplimentărilor de aceste negocieri. Faptul este evident atât din modul de redactare al dispoziției privind negocierile, cât și din împrejurarea că alin. 2 al art. 170 stabilește cuantumul minim al suplimentării, fiind evident că negocierile au în vedere valori concrete de acordare superioare salariului minim pe agent economic.
Pârâta datorează reclamantelor primele de Paști și la nivelul unui salariu mediu de bază iar pentru aprovizionarea toamnă - iarnă la nivelul unui salariu minim, conform prevederilor art.168 alin.1, respectiv 170 alin.1 și 2 din CCM la nivelul SC SA.
Pentru ambele sume scadente, dar neplătite de pârâtă la data nașterii dreptului salarial, respectiv compensatoriu, pârâta datorează și indicele de inflație, până la data plății efective, conform prevederilor art.1088 cod civil coroborate cu prevederile art.161 alin.4 din Codul Muncii.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs reclamantele u și, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtei la plata către fiecare reclamant a sumei de 5500 lei, actualizate cu indicele de inflație, până la data plății, reprezentând contravaloarea primelor pentru Paști și C 2006 și Paști 2007, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Arata ca hotărârea a fost data cu aplicarea greșită a legii, instanța ignorând că ei nu se află în posesia unor înscrisuri care să faca dovada cuantumului salariului de bază mediu la nivel de SA; că reprezentantul pârâtei a fost de acord cu admiterea acțiunii, fara a contesta cuantumul sumei; ca instanța de fond nu a pus în discuție faptul că nu este dovedit cuantumul salariului și ca sarcina probei revenea pârâtei.
Pârâta intimată, deși legal citată, nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de recursul declarat.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente speței, în cauză nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Conform contractelor colective de muncă încheiate între SA și, înregistrate la B sub nr. 1054/24.02.2006 și 923/23.02.2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Prin hotărârea pronunțată, instanța a acordat un salariu mediu de bază, așa cum dispune contractul colectiv de muncă.
Împrejurarea că prima instanță nu a cuantificat acest salariu de bază mediu nu este de natură a afecta legalitatea hotărârii pronunțate, întrucât cuantumul obligației stabilite în sarcina pârâtei este determinabil, putând fi cuantificat în faza executării hotărârii.
Sentința nr. 26/13 ianuarie 2009 Tribunalului Arad depusă în dosarul instanței de fond se referă la drepturi salariale pentru un alt interval de timp, neconstituind o probă cu privire la cuantumul salariului mediu de bază în 2006 și 2007.
Nici adresele 504/11 iunie 2007 și 713/15 mai 2007, depuse în recurs, nu cuprind nivelul salariului de bază mediu, cum prevede contractul colectiv de muncă, ci al salariului mediu brut.
Împrejurarea că reprezentanta pârâtei a fost de acord cu admiterea acțiunii și nu a depus nici un fel de înscrisuri în apărare nu poate avea drept consecință admiterea tuturor pretențiilor, fără a se verifica dacă cuantumul sumei concordă cu clauzele stipulate în contractul colectiv de muncă sau nu.
Cum cuantificarea pretențiilor poate avea loc și în faza executării în condițiile în care cuantumul a fost stabilit la nivelul unui salariu de bază mediu la nivel de unitate, soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantelor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 983 pronunțată la 11 iunie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Nădlac SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 30 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
15.12.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Maria
