Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.159
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC " " SRL, punct de lucru Merei, cu sediul în comuna Merei, sat Merei, județul B, prin reprezentant legal, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1017 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B, str.- -,.135,.A,.9, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 20 ianuarie 2009, iar apoi, pentru aceleași motive, la 27 ianuarie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC " " SRL, împotriva sentinței civile nr.1017 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului B la data de 29.05.2008, reclamanta a chemat in judecata pe parata SRL solicitand pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care sa se dispuna obligarea paratei la remiterea cval.drepturilor salariale cuvenite pe perioada concediului de maternitate din 19.02.2008 la zi; sa fie obligata societatea la recunoasterea vechimii in munca, drept la concediu, sporuri ce deriva din calitatea de angajat pe perioada februarie 2007 pana la incheierea contractului de munca, la 06.08.2007.
In motivarea actiunii, reclamanta a învederat instanței faptul ca a fost angajata paratei din luna februarie 2007, lucrand la sectia producere. In cursul lunii iulie 2007 fost mutata la terasa din localitatea, fiind platita in tot acest interval de timp la venitul minim pe economie. Desi a solicitat sa i se prezinte o copie a contractului de munca, a intrat in posesia unui exemplar abia in cursul lunii martie 2008.
Observand ca ii lipsesc 6 luni lucrate pentru parata, a facut demersuri la nivelul ITM si la parata, pentru a fi inscrisa si perioada respectiva in carnetul de munca, fara nici un rezultat.
Ulterior, a constatat ca este gravida, intrand in concediu medical. Desi a depus la sediul societatii certificatele de concediu medical, ele nu au fost platite pana in prezent, aspecte ce au determinat-o sa promoveze actiunea de fata.
In dovedirea actiunii au fost depuse la dosar: copia contractului individual de munca, adresa ITM nr.4727/17.04.2008, adeverinte medicale si certificate de concediu medical.
Parata a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, din urmatoarele considerente: reclamanta este angajata paratei din data de 01.08.2007, cand a fost incadrata ca agent comercial al societatii, cu un salariu de incadrare de 1500 lei.
Reclamanta cunostea data inceperii raporturilor de munca, deoarece voia sa contracteze un imprumut bancar si astepta sa treaca trei luni pentru a lua banii.
In ceea ce priveste starea de graviditate a reclamantei si adeverintele medicale, s-a aratat ca nu au cunostinta de ele, nefiind depuse la sediul societatii. In ceea ce priveste drepturile salariale cuvenite, parata a aratat ca ele pot fi ridicate numai odata cu clarificarea situatiei gestiunii reclamantei, aceasta fiind cercetata de organele in drept.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Buzău prin sentința sus-menționată a admis acțiunea și a constatat în baza art.16 alin.2 din Codul Muncii că, în perioada 01.02.2007 -06.08.2007 reclamanta a fost angajata unitătii pârâte fiind încadrată în meseria de agent comercial, cu normă întreagă si cu un salariu lunar la venitul minim pe economie si în consecință a obligat unitatea pârâtă să încheie cu reclamanta contract individual de muncă pentru perioada 01.02.2007 - 06.08.2007, să facă mentiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, pentru perioada lucrată între 01.02.2007 - si 06.08.2007 si să vireze pentru reclamantă in calitate de asigurat impozitul pe salarii, S, si șomaj, calculate la salariul lunar al reclamantei de 1500 lei lunar.
De asemenea, a fost obligată unitatea pârâtă sa plătească reclamantei, indemnizatia pentru incapacitate temporară de muncă cuvenită pentru perioadele de incapacitate de muncă dovedite cu certificatele de concediu eliberate de medic reclamantei pe perioada 01.02.2007 la zi.
A luat act tribunalul că reclamanta a renunțat la dreptul la actiune avînd ca obiect capătul de cerere privind obligarea unitătii pârâte la plata concediilor de maternitate începînd cu 19.02.2008 la zi.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat, in primul rand, sa se constate ca a lucrat in cadrul paratei anterior lunii august, respectiv din luna februarie a anului 2007. Martorele audiate in cauza au confirmat acest lucru, si anume ca reclamanta a fost angajata încă din cursul lunii februarie la un punct de lucru apartinand paratei, ce se ocupa cu producerea de, pe postul de patiser. Aici a lucrat pana in luna august, cand a fost mutata in localitatea, la terasa apartinand tot societatii SRL, pe postul de ospatar.
In tot intervalul de timp mentionat mai sus, reclamanta, ca de altfel intreg personalul angajat la parata, era platit la venitul minim pe economie, si nu existau state de plata pentru a fi semnate, banii fiind dati direct in mana fiecarui salariat.
Instanța a reținut că depozițiile martorelor se coroboreaza cu facturile de receptie a marfii, unde, la rubrica"primit in gestiune", apare semnătura reclamantei încă din luna februarie a anului 2007.
Din partea paratei nu a fost depusa nici o proba din care sa rezulte o situatie contrara celei aratate de reclamanta in actiune si intarita de declaratiile martorilor si de facturile depuse chiar de parata la dosar, cu toate ca in conformitate cu prev. art.287 din Codul Muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
Ca o consecinta a admiterii acestui capat de cerere, instanța a admis si cererea privind obligarea paratei să efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetul de munca cu privire la data inceperii raporturilor de munca, sa vireze contributiile catre stat (impozit pe salariu,CAS,CASS si somaj) aferente salariului minim pe economie avut de reclamanta in intervalul 01.02.2007-06.08.2007.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală, precizând faptul că intimata a fost salariata unității din data de 06.08.2008, când a fost angajată prin contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Până în luna februarie 2008 pârâta a desfășurat activitate, iar după această dată a intrat în concediu medical până în luna iunie 2008, când a dat naștere unui copil.
A mai arătat recurenta faptul că intimata nu a lucrat pentru ea în perioada pe care aceasta o pretinde, notele de recepție depuse la dosar nefiind așa cum se susține de către aceasta, instanța reținând greșit acest aspect.
Mai mult martorii audiați la cererea intimatei în prima instanță au fost subiectivi deoarece unul din aceștia a fost angajatul recurentei și a părăsit societatea în relații de dușmănie cu administratorul acesteia, iar cel de-al doilea este în relații de prietenie cu aceasta. Mai mult declarațiile ultimului martor nici nu sunt concludente în condițiile în care aspectele prezentate nu au fost percepute personal de acesta.
Critică sentința recurenta și în ceea ce privește cuantumul salariului lunar avut în vedere de către prima instanță pentru perioada 01.02.2007 - 06.08.2007, învederând faptul că salariul intimatei a fost modificat prin act adițional la contractul de muncă, fiind redus la nivelul salariului minim pe economie.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 - 316 pr.civ.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefundat.
În motivarea acesteia a arătat că recurenta i-a încheiat contract de muncă pe perioadă nedeterminată în luna februarie 2007, însă în luna iulie când a solicitat o adeverință pentru obținerea unui credit bancar, conducerea societății a informat-o că nu poate să îl obțină decât dacă are minim 3 luni de la momentul la care a fost încheiat contractul individual de muncă. Din această cauză a fost întocmit acest contract în cursul lunii august 2007. obținând creditul în luna noiembrie 2007. La acel moment a constatat că societatea nu a operat în carnetul de muncă perioada februarie 2007 - iulie 2007 și de aceea a cerut explicații conducerii societății.
A mai arătat intimata că din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei rezultă că semnătura sa este pe acestea, în vreme ce pe notele de recepție și constatare este trecut numitul care în realitate nu are drept de semnătură.
Cu privire la martorii audiați, intimata învederează că nu se afla în relații de prietenie cu aceștia, martorii părăsind aceeași societate din cauza unor incidente similare.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a temeiurilor de casare prev. de art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 și 2 muncii.: "Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.". Forma scrisă a contractului individual de muncă este o condiție "ad probationem".
Coroborând dispozițiile acestui text de lege cu dispozițiile art. 1191 din Codul Civil, rezultă că în cazul în care părțile nu au întocmit un înscris constatator al contractului individual de muncă, dovada acestuia se va face prin orice mijloc de probă.
Din probele administrate în cauză, Curtea consideră că nu rezultă încheierea contractului individual de muncă între intimată și recurentă în cursul lunii februarie 2007 așa cum prima a invocat. Astfel, din declarațiile martorilor audiați la cererea acesteia nu se poate reține starea de fapt menționată în acțiunea formulată. Martora în depoziția sa (fila 29 dosar fond) prezintă o stare de fapt care nu corespunde cu aceea invocată de reclamantă. Martora susține că a fost salariata recurentei pârâte împreună cu reclamanta încă din anul 2003, aspect pe care cea din urmă nu îl susține, și apoi prezintă traseul profesional al acesteia. Referindu-se la anul 2007, martora a susținut că intimata a desfășurat activitate în favoarea recurentei, fără însă a indica și perioadele în care acest lucru se petrecea. În același sens este și declarația martorei, aspectele pe care aceasta le prezintă nefiind precizate temporal.
De asemenea, înscrisurile depuse la dosarul cauzei și invocate de către reclamantă ca făcând dovada activității sale în favoarea pârâtei nu pot fi reținute ca având o astfel de forță probantă. Cu certitudine notele de recepție și constatare a diferențelor nu sunt semnate de către aceasta, în chiar întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimata - reclamantă susținând că nu a semnat aceste înscrisuri. Mai mult, Curtea nu poate reține că pe facturile depuse la dosarul cauzei ar fi înscrisă semnătura reclamantei, în condițiile în care numele reclamantei nu figurează înscris pe aceste facturi, iar semnăturile aplicate pe înscrisurile menționate sunt diferite.
Față de aceste considerente în temeiul art. 312 și 3041Cod pr.civilă Curtea va admite recursul pârâtei și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea existenței raporturilor de muncă între reclamantă și pârâtă în perioada 01.02.2007 -05.08.2007 și ca o consecință a respingerii acestui petit vor fi înlăturate din sentință toate dispozițiile decurgând din admiterea acestui capăt de cerere, respectiv cele referitoare la obligarea unitatății pârâte să încheie cu reclamanta contract individual de muncă pentru perioada 01.02.2007 - 06.08.2007, să facă mentiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, pentru perioada lucrată între 01.02.2007 - si 06.08.2007 si să vireze pentru reclamantă in calitate de asigurat impozitul pe salarii, S, si șomaj, calculate la salariul lunar al reclamantei de 1500 lei lunar.
De asemenea, va fi înlăturată și dispoziția referitoare la obligarea societății pârâte să plătească reclamantei indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 01.02.2007 - 05.08.2007, ca o consecință firească a respingerii primului capăt de cerere. Obligația stabilită de prima instanță va dăinui pentru celelalte perioade menționate în certificatele de concediu medical aflate la filele 10 - 18 din dosar.
Vor fi menținut în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC " " SRL, punct de lucru Merei, cu sediul în comuna Merei, sat Merei, județul B, prin reprezentant legal, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1017 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B, str.- -,.135,.A,.9, județul
Modifica în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea existenței raporturilor de muncă între reclamantă și pârâtă în perioada 01.02.2007 -05.08.2007 și înlătură dispozițiile din sentință decurgând din admiterea acestui capăt de cerere.
Înlăturată și dispoziția privind obligarea societății pârâte să plătească reclamantei indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 01.02.2007 - 05.08.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2009-02-25
3 ex.
Trib.B nr-
G
a
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
