Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1757/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1757
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 126/2.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc toate părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Reclamantul a chemat în judecată pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora în solidar la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.07.2008 și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor în continuare în condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților din organele autorității judecătorești.
Totodată, a solicitat obligarea pârâților Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției la plata sumelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație, obligarea pârâtului Tribunalul Arad la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor pretinse prin prezenta acțiune.
În motivarea cererii lui, reclamantul a arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată,pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar", iar acest spor nu a fost abrogat prin intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin întâmpinarea formulată, A, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, considerând că reclamantul nu a indicat nici un text legal sau vreun motiv de drept care să justifice chemarea în judecată Ministerului Economiei și Finanțelor, iar obligația de salarizare a reclamantului îi revine Ministerului Justiției.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că acțiunea se întemeiază pe un text de lege abrogat.
Prin sentința civilă nr. 126 din 02.12.2008, Curtea de Apel Timișoaraa admis acțiunea reclamantului, și a obligat pârâții Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției, în solidar, la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar stabilit prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, începând cu 01.07.2008 și în continuare, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă.
De asemenea a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor acordate, conform prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoaraa reținut următoarea situație:
Examinând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor se apreciază că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât pârâtul are calitatea de ordonator principal de credite, însă obligația ce îi incumbă nu este de a plăti drepturile salariale cuvenite angajaților Ministerului Economiei și Finanțelor, nefiind vorba despre un raport juridic direct de dreptul muncii dintre reclamanți-angajați ai Ministerului Justiției și angajator, ci despre obligația Ministerului Economiei și Finanțelor conferită potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2008, respectiv Legea nr. 388/2007, aceea de a constitui volumul veniturilor și al cheltuielilor pe destinații și pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat.
Astfel, obligația stabilită în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor în raport de obiectul cererii nu se referă la reglementările din art. 25 din nr.OUG 37/2008, strict cu privire la plata drepturilor salariale pentru angajații Ministerului Justiției. Totodată, acest minister, potrivit legii nr. 500/2002, a HG nr. 208/2005, coordonează activitățile privind sistemul bugetar, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor de rectificare a acestor bugete și aprobă prin bugete sume pentru instituțiile publice, care în temeiul ordonanței Guvernului nr. 22/2007 vor executa obligațiile de plată potrivit cu titlurile executoriu.
Pe fondul cauzei, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 prevăd că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul brut de bază lunar, iar abrogarea prin art.42 al.83/2000 a acestui text de lege, nu poate produce efecte juridice, fiind un act normativ inferior legii, existând o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Procedându-se la abrogarea expresă prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, a art.47 din Legea nr.50/1996, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite Ordonanțe.
De altfel, în legătură cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, prin decizia nr. XXI (21) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, din 10 martie 2008, în dosar nr. 5/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, fost admis recursul în interesul legii iar potrivit acestei decizii,judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001,dezlegarea dată asupra problemelor de drept fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului declarat, recurentul a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece obligația de salarizare a reclamantului o are doar Ministerul Justiției, între reclamant și Ministerul Finanțelor Publice neexistând nici un raport contractual.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că susținerile referitoare la aplicarea art. 47 din legea 50/1996 sunt eronate, fiind abrogate la data apariției OG 83/2000.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă, art. 40 alin. 2 din Codul Muncii, Legea 388/2007 privind bugetul de stat pe 2008, legea 50/1996, OG 83/2000 și OUG 37/2008.
Deși legal citat, nu a depus întâmpinare.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți Curtea constată neîntemeiat recursul pentru următoarele motive:
Nu se poate reține apărarea recurentului MEF prin care se invoca excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât, în situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamant, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie, avându-se în vedere atribuțiile sale prevăzute de Legea 500/2002, nefiind obligat direct la plata sumelor către reclamant.
În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că prima instanță a făcut aplicarea deciziei nr. 21/10.03.2008, pronunțată în dosar nr. 5/2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care admițând recursul în interesul legii a stabilit că magistrații și personalul auxiliar au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a G - și această decizie este conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă obligatorie.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 126/2.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
- - Dr. - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 2009
Tehnored / 2009/2 ex
Prima instanță: și
Curtea de Apel Timișoara
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Carmen Pârvulescu, Dumitru Popescu
