Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 179/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 179/
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin B, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1284/30.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, a intimaților reclamanți și precum și a intimatului pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termen și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de4 recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față,
Constată că, prin sentința civilă nr.1284/30.11.2007 TRIBUNALUL BRAȘOVa dispus următoarele:
A admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, invocată de Curtea de APEL BRAȘOV și de Direcția Generala a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentant legal al Ministerului Finanțelor Publice, prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de APEL BRAȘOV pentru perioada 01.01.2003 - 01.07.2005, invocată de aceasta prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov, invocată de acesta prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice, invocata de Direcția Generala a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentant legal al Ministerului Finanțelor Publice, prin întâmpinare.
A admis în parte acțiunea formulată și de reclamanții: și, în contradictoriu cu pârâții:
- Ministerul Justiției;
- Curtea de APEL BRAȘOV;
- TRIBUNALUL BRAȘOV;
- Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BRAȘOV si Curtea de APEL BRAȘOV să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară începând din data de 11.10.2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, și reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară începând din data de 11.08.2005 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării drepturilor de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A respins actiunea formulata de reclamanta pentru perioada 01.01.2003-11.11.2003, ca prescrisa.
A respins celelalte pretenții ale reclamanților, ca neintemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Curtea de Apel B este neintemeiata, deoarece nu are relevanta faptul ca, pe perioada 01.01.2003-01.07.2005, aceasta parata nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
La momentul solicitarii drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei actiuni, Curtea de Apel B are calitatea de ordonator de credite, astfel incat poate sta in judecta, in calitate de parata.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, in calitate de mandatara, instanța a constatat că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Exceptia prescriptiei partiale a dreptului material la actiune pe perioada 01.01.2003-11.11.2004 este intemeiata, a fost admisa, avand in vedere prevederile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ, potrivit carora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au calitatea de asistenți judiciari la TRIBUNALUL BRAȘOV, funcționând in aceasta calitate din data de 30.06.2000 (reclamanta ), iar din data de 11.08.2005 (reclamantul ) si pana in prezent.
Potrivit art.55 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, asistenții judiciari fac parte din completele pentru soluționarea in prima instanța a cauzelor privind conflictele de munca si asigurări sociale, participa la deliberări cu vot consultativ, semnează hotărârile pronunțate si motivează opinia separata.
Sub aspectul salarizării asistenții judiciari sunt asimilați magistraților, salarizarea acestora făcându-se inițial in baza OUG nr.177/2002, iar in prezent, in baza OUG nr.27/2006.
Potrivit disp. art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
In concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamanți se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească), deci un bun în sensul primei fraze a art.1.
Măsura eliminării sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistrați si personalul auxiliar de specialitate nu se justifică,întrucât limitarea drepturilor nu era "necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri ".
Instanța a reținut si faptul ca, la data la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii si celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
In ceea ce priveste petitul privind acordarea sporului de confidentialitate de 15%, instanta a constatat ca acesta este neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Reclamantii nu au beneficiat si nu beneficiaza nici in prezent de aceste drepturi salariale, neexistand un act normnativ care sa prevada acordarea sporului de confidentialitate categoriei magistratilor.
Este adevarat ca acest spor a fost recunoscut prin lege anumitor categorii de functionarilor publici, dar aceste dispozitii legale nu pot fi extinse si la categoria magistratilor, deoarece aceasta nu este prevazuta expres in actul normativ (Legea nr.444/2006).
Instanța nu a retinutat nici discriminarea fata de aceste categorii de functionari publici care beneficiaza de acest spor, deoarece categoria magistratilor si cea a functionarilor publici nu se afla in situatii comparabile, pentru a li se aplica acelasi tratament juridic.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au formulat recurs Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției și MEF prin DGFP
Prin motivele de recurs formulate de MEF prin DGFP B este reiterată apărarea formulată și în fața instanței de fond potrivit căreia pretențiile din acțiune constituind drepturi salariale nu pot fi admise în contradictoriu cu această instituție întrucât între părți nu există raporturi juridice de dreptul muncii, astfel încât nu are calitate procesuală pasivă.
Prin motivele de recurs formulate de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioada 11.2004-1.VII.2005 când pârâta nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
Pe fond, prin motivele de recurs ale recurenților, hotărârea atacată a fost criticată pentru nelegalitate și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Astfel, recurenții invocă faptul că pretențiile din acțiunea dedusă judecății nu au nici o bază legală, instanța de fond depășind atribuțiile puterii judecătorești, iar acordarea pe cale judecătorească a unui drept care nu este prevăzut în nici o normă legală în vigoare nu poate fi privită decât ca o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
Art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 cu respectarea tuturor condițiilor și limitărilor prevăzute de Constituție, Legea 24/2000 și de Legea nr.125/2000.
În privința incidenței prevederilor art.1 din Protocolul 1 și art.20 din Constituție, prin motivele de recurs se arată că norma internațională invocată nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care legislația internă nu îl prevede. Prin urmare, reclamanții nu sunt și nici nu au fost titularii unui drept existent în patrimoniul lor pe care angajatorul refuză să-l plătească și care să determine incidența art.1 din Protocolul 1.
Recursurile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art.47 din Legea 50/1996 prevedea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, acest text de lege a fost abrogat expres prin art.I punctul 42 din OG nr.83/2000, ordonanță ce a fost aprobată prin Legea nr.334/6.07.2001.
Reclamanții invocată faptul că au fost încălcate normele de tehnică legislativă în sensul că nu putea fi abrogată prevederea dintr-o lege printr-un act normativ cu forță juridică inferioară, respectiv Ordonanță, însă ignoră faptul că la rândul său această ordonanță a fost aprobată prin lege, aspect ce ține tot de tehnica legislativă, fiind un procedeu legal.
Ceea ce invocă reclamanții în susținerea acțiunii reprezintă argumente ce țin de neconstituționalitatea unui text de lege și nu pot fi verificate de instanțele de drept comun
Potrivit art.62 alin.3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca, prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Prin urmare, pretențiile din acțiune au la bază un text de lege abrogat în mod expres iar, în plus, modificările legislative operate prin OG nr.83/2000, OUG nr.177/2002 precum și OUG nr.27/2006 nu au condus la diminuarea drepturilor salariale ale magistraților ci, dimpotrivă, la creșterea acestora, prin crearea unui nou sistem de salarizare bazat pe noi principii care au la bază grila de intervale pentru stabilirea indemnizațiilor, valoarea de referință sectorială, coeficientul de multiplicare, aceste din urmă elemente de determinare a veniturilor salariale fiind majorate substanțial, prin includerea sporurilor de care beneficiau magistrații.
În consecință, prin acordarea unor drepturi abrogate și neprevăzute în nici un act normativ în vigoare la data introducerii acțiunii, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fapt ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 teza I Cod procedură civilă.
În ceea ce privește invocarea art.1 alin.1 din Protocolul adițional nr.1 al Convenției României pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale curtea reține că soluția primei instanțe are la bază o interpretare eronată a acestei reglementări internaționale, precum și a practicii CEDO invocată în considerentele sentinței recurate.
Astfel art.1 alin.1 din Protocolul nr.1 al CEDO garantează dreptul de proprietate al oricărei persoane asupra bunurilor sale însă nu are rolul de a suplini ori de a recunoaște un drept pe care legislația internă nu îl prevede. Reclamanții nu beneficiază de sporul invocat pentru că nu există o lege care să- prevadă și, prin urmare, nu sunt nici titularii unui drept de creanță care să poată fi ocrotit pe calea justiției.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a subliniat în nenumărate rânduri că anumite drepturi sunt drepturi patrimoniale în sensul art.1 din Protocolul nr.1 "numai în măsura în care sunt prevăzute în legislația națională" (a se vedea în acest sens cauza Beian împotriva României paragraful 51, cauza Gaygusuz, paragraful 41). De asemenea, CEDO nu negat niciodată dreptul fiecărui stat de a crea legislația națională în funcție de specificul relațiilor sociale din fiecare stat membru, legislație care în mod evident evoluează de la un moment istoric la altul, schimbarea legislației prin abrogarea unor acte normative vechi și intrarea în vigoare a altora noi ținând de însuși progresul normal în cadrul unei societăți aflată în tranziție cum este cea din țara noastră.
Prin urmare, modificările legislative operate prin OG nr.83/2000, OUG 177/2002 și OUG nr.27/2006, Ordonanțe care au fost aprobate prin legi diferite (ex.: OUG 177/2002 aprobată prin Legea 347/2003) au condus în permanență la îmbunătățirea nivelului de trai al magistraților prin creșteri importante ale indemnizațiilor acestora și nicidecum nu s-a adus atingere vreunui drept de natura celui invocat.
Față de aceste considerente, curtea va admite recursurile părților și va modifica hotărârea de la fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În legătură cu motivele de recurs ce vizează soluționarea excepțiilor de procedură, Curtea constată că Tribunalul a dispus corect cu privire la acestea și împărtășind argumentele juridice ale instanței de fond avute în vedere la soluționarea excepțiilor urmează a aprecia neîntemeiate criticile recurenților drept pentru care vor fi menținute dispozițiile sentinței de fond cu privire la soluționarea excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții pârâți Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov, Ministerul Justiției, MEF prin DGFP împotriva sentinței civile 1284/2007 a TRIBUNALUL BRAȘOV pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge în tot acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu toți pârâții susmenționați și cu privire la pretențiile constând în acordarea drepturilor bănești rezultate din sporul de 50% cu actualizări cu rata inflației și dobânda legală.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: AP/28.02.2008
Dact: MD/29.02.2008 - 3 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
