Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr.198
Ședința publică din 13 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 761 pronunțată la 14 decembrie 2007 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SRL T - Sucursala Reșița, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul recurent personal, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata salariului pe o lună, arătând că deși din actele de la dosar rezultă că a lucrat o lună, instanța a respins acțiunea.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C S la 14 mai 2007 sub nr. 1809/115, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL T - Sucursala Reșița solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata drepturilor bănești pentru munca depusă la unitatea pârâtă.
In motivarea acțiunii arată că a lucrat la pârâtă la chioșcul nr. 22, vis-a-vis de Universitatea din Reșița începând cu 3 martie 2005; că în 30 martie 2005 când s-a prezentat la locul de muncă a constatat că chioșcul a fost spart și a anunțat poliția și societatea pârâtă.
Cu ocazia inventarului efectuat s-a constatat că au fost sustrase cartelele telefonice în valoare de 5.360.000 lei.
In 15 aprilie 2005 când s-a prezentat la societatea pârâtă pentru ridicarea salariului i s-a refuzat plata, refuz menținut și după prinderea și trimiterea în judecată a hoțului.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care arată că reclamantul nu a avut calitatea de angajat al firmei; că acesta a desfășurat activitate în firmă însă nu i s-a încheiat contract de muncă, deoarece reclamantul nu prezentat actele necesare; că încheierea perioadei legale de 20 de zile coincide cu momentul în care a provocat paguba firmei prin lăsarea cartelelor telefonice la vedere.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare în care arată că a lucrat la pârâtă în intervalul 4 martie 2005 - 29 martie 2005, fapt pe care-l dovedește cu bonul nr. -/2005 din 4 martie 2005 și avizul însoțire marfă nr. -/4 martie 2005, chitanța nr. -/30 martie 2005.
Prin sentința civilă nr. 761 pronunțată la 14 decembrie 2007, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul, fără a beneficia de un contract individual de muncă încheiat în formă scrisă, pretinde plata drepturilor salariale pentru o perioadă în care susține că a prestat muncă în folosul pârâtei, dar nu a făcut nici o dovadă că pentru perioada pentru care solicită drepturile salariale între el și pârâtă au existat raporturi juridice specifice unui contract de muncă.
In termen legal, împotriva sentinței menționate mai sus, a declarat recurs reclamantul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Arată că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea, deoarece art. 161alin. 2 Codul Muncii prevede că în situația în care contractul individual de muncă nu fost încheiat în formă scrisă, angajatul poate face dovada prestațiilor efective prin orice alt mijloc de probă, angajatorul este obligat la plata muncii depuse.
Mai arată că a făcut dovada cu acte a faptului că a prestat muncă în perioada 4 martie 2005 - 29 aprilie 2005, plus ziua de 30 aprilie 2005 în care a făcut inventarul de predare primire; că el solicită doar retribuirea pentru perioada lucrată și dovedită cu acte, nu și reîncadrarea.
Pârâta intimată, deși legal citată, nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de cererea de recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, cu următoarea motivare:
In mod greșit a procedat instanța de fond la respingerea acțiunii reclamantului cu motivarea că reclamantul nu a făcut nici o dovadă că pentru perioada pentru care solicită drepturile salariale între el și pârâtă au existat raporturi juridice specifice unui contract de muncă.
Conform prevederilor art. 161alin. 2 Codul Muncii, în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efective prin orice mijloc de probă.
Prin acțiune, reclamantul susține că a prestat munca la societatea pârâtă și pretinde drepturile bănești aferente perioadei 4 martie - 30 martie 2005.
Pârâta recunoaște prin întâmpinare că reclamantul a prestat munca în cadrul societății în perioada pretinsă de reclamant, dar că acestuia nu i s-a încheiat contract de muncă din culpa reclamantului care nu a prezentat actele necesare pentru care nu puteau să continue raporturile de muncă.
Din poziția pârâtei rezultă că între părți au avut loc raporturi de muncă, neplata drepturilor bănești datorându-se faptului că din neglijența reclamantului societatea ar fi fost prejudiciată.
Având în vedere că reclamantul a făcut dovada raporturilor de muncă cu pârâta, iar pârâta recunoaște prestarea efectivă a activității, în baza art. 154 alin. 1 Codul Muncii, reclamantul este îndreptățit la plata salariului.
Imprejurarea că pârâtul a fost prejudiciat datorită neglijenței reclamantului nu poate îndreptăți pârâta la refuzul achitării drepturilor salariale, deoarece potrivit art. 164 (2) Codul Muncii, nici o reținere din salariu cu titlu de daune cauzate angajatorului nu poate avea loc decât în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Întrucât nu s-a făcut dovada cuantumului drepturilor salariale negciate, având în vedere că potrivit art. 159 Codul Muncii salariul minim pe economie este garantat, cuantumul drepturilor vor fi raportate la acest salariu.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata către reclamant a salariului cuvenit pe perioada 3 martie 2005 - 30 martie 2005 la nivelul salariului minim pe economie din luna respectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 761 pronunțată la 14 decembrie 2007 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SRL - Sucursala Reșița.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SRL T - Sucursala Reșița.
Obligă pârâta la plata către reclamant a salariului cuvenit pe perioada 3 martie 2005 - 30 martie 2005 la nivelul salariului minim pe economie din luna respectivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 13 februerie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru, aflat în concediu medical,
semnează vicepreședintele instanței,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
24.03.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul C
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Ioan
