Pretentii civile. Speta. Decizia 197/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 197
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 659/7.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Direcția Apelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 12.02.2008, intimata a depus întâmpinare prin care solicită judecarea și în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr. 1576/115/24.04.2007, reclamantul, a chemat în judecată pârâta Direcția Apelor T, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună, obligarea pârâtei la acordarea măririlor de salariu cuvenite și de care nu a beneficiat.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că în data de 14.11.2005 a fost prima negociere însă pe el l-a retrogradat din funcția de tehnician în cea de muncitor. Ulterior au mai fost măriri de salariu respectiv în data de 14.12.2005 și în data de 01.09.2006 însă el nu le-a primit.
Reclamantul a subliniat faptul că din data de 14.11.2005 se află în litigiu cu instituția pârâtă pentru apărarea drepturilor sale.
Prin sentința civilă nr. 659 din 7 decembrie 2007 Tribunalul C-S a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Apelor,
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamantul este angajatul unității pârâte la.A C-S, C, B - Porțile de, în funcția de tehnician.
Din cuprinsul actelor adiționale la contractul individual de muncă, semnate de reclamant și conform adresei nr. 12024/14.12.2005 - privind rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli aprobat pentru perioada 01.08 - 31.12.2005, rezultă că salariul acestuia a crescut în anul 2005 cu 150 lei, de la 635 lei, la 785 lei.
S-a reținut că au existat măriri de salariu prin negociere, conform art. 62, al. 4 și art. 65 din U, precum și în baza adresei nr. 14456/19.09.2006, comunicată de forul tutelar Administrația Națională Apele Române, în care se stipulează că urmează o creștere salarială de maxim 20%, deci între 0 și 20%, însă aceasta nu i s-a acordat reclamantului având în vedere rezultatele slabe în desfășurarea activității.
Potrivit dispozițiilor art. 55 alin. 2 din U pe anii 2006-2008, în situația în care, la negociere, salariatul nu acceptă salariul de bază propus, acesta poate depune o contestație în timp de 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință, obiecțiile sale urmând a fi analizate, împreună cu reprezentantul sindicatului, la prima ședință a Comitetului de direcție, sau de către directorul general.
S-a reținut că reclamantul a fost convocat prin notificarea nr. 16335/20.10.2006, la ședința Comitetului de Direcție unde conducerea unității analizând și punând în discuție acel tabel de calificative a șefului său ierarhic superior, fișa de evaluare a reclamantului și ascultând și susținerile acestuia(care de fapt nu au avut legătură cu scopul pentru care a fost chemat), în baza disp.art.66, al.2, Comitetului de Direcție a considerat că nu se impune o mărire de salariu.
În anul 2006 și în temeiul dispozițiilor art. 56 alin. 2 din U (care stipulează că salariul de bază se stabilește prin negociere între angajator și salariat, pe baza conținutului final al calificativului din fișa de evaluare anuală a salariatului), instanța reține că reclamantului nu i s-a acordat o mărire de salariu dat fiind faptul că acesta a avut rezultate foarte slabe.
În plus, la art. 60, al.1 din același U, se prevede că în cazul nerealizării sarcinilor de serviciu, șeful ierarhic al salariatului este obligat să propună justificat angajatorului, reducerea corespunzătoare a salariului.
În speță, angajatorul pârât nu a aplicat reclamantului o reducere a salariului ca urmare a nerealizării sarcinilor de serviciu, deși avea posibilitatea să o facă.
Instanța a reținut că, reclamantul, în anul 2006, ca urmare a unei slabe activități datorită nerespectării sarcinilor de serviciu așa cum rezultă din conținutul fișei cadru de evaluare anuală a performanțelor - 2006, fila 31 dosar, în mod corect nu a beneficiat de majorările de salariu din acea perioada a anului.
Din analiza actelor adiționale la contractul individual de muncă de la file 64 și 66 dosar rezultă că reclamantului i-a fost majorat salariul de bază lunar brut de la 785 lei la 885 lei începând cu 01.10.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
Recursul nu a fost motivat în drept și în dezvoltarea motivelor de recurs a susținut că și-a îndeplinit în mod corect sarcinile de serviciu conform fișei postului și programului de lucru lunar ce i s-a stabilit, că în mod abuziv i s-a acordat calificativul și că nu i s-a mărit salariul drept răzbunare pentru că s-a judecat cu unitatea.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și invocând că stabilirea salariului s-a făcut în raport de rezultatele obținute și că reclamantul a beneficiat și el de majorări.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, se constată că nu există niciun motiv pentru casarea sau modificarea sentinței recurate.
Potrivit art. 65 din Contractul colectiv de muncă, la negociere, salariul de bază al angajatului poate fi menținut sau majorat funcție de competența deosebită și de modul de îndeplinire a sarcinilor proprii. În același timp și creșterea salarială stabilită prin adresa nr. 14456/2006 prevede o creștere între 0-20%.
Prin urmare, creșterea salariului nu este obligatorie, pentru a se putea invoca de către reclamant că nu i s-a aplicat contractul colectiv de muncă.
În același timp reclamantul nu a contestat calificativul din fișa de evaluare și acest calificativ a fost avut în vedere la negocierea salariului.
Reclamantul nu a făcut dovada aplicării abuzive a dispozițiilor contractului colectiv, susținerea sa că nu i s-a majorat salariul ca răzbunare pentru chemarea unității în judecată nefiind dovedită.
În același timp din probe rezultă că în fapt reclamantul a beneficiat de majorări.
Instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, astfel că în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 659/7.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Direcția Apelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
pentru, aflat în concediu medical
semnează vicepreședintele instanței
- - -
GREFIER,
Red. /24.03. 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./24.03. 2008
Prim inst.: și
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Ioan
