Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu
JUDECĂTOR 2: Valerica Niculina Grosu
- - -
GREFIER -
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarat de reclamantul și pârâta - B împotriva deciziei civile nr. 1188/30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul și consilier juridic pentru recurenta -, lipsă fiind apărătorul recurentului, avocat.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea prezentării apărătorului recurentului.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul asistat de avocat și consilier juridic e pentru recurenta -
Curtea pune în discuția părților incidența dispozițiilor art. 312 pct.5 Cod procedură civilă față de împrejurarea că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la daunele morale; nefiind alte cereri de formulată constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul, solicită admiterea recursului reclamantului și trimiterea cauzei spre rejudecare doar cu privire la daunele morale, asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat. Solicită respingerea recursului declarat de pârâta SC -
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta - B, solicită admiterea recursului formulat de pârâtă, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1188/2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC - S-a constatat prescrisă aplicarea sancțiunii disciplinare a avertismentului și, în consecință, s-a dispus anularea Deciziei nr. 2/16.01.2008 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite pe perioada 18.07.2007- 14.01.2008.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului gratuit și a fost obligată pârâta să plătească statului 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru decide astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată cu nr- la Judecătoria Bacău reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe " " pentru a fi obligată să-i plătească salariul din luna 18.07.2007 până la zi în 2008 și pentru a I se trece vechimea în muncă în cartea de muncă.
În motivarea acțiunii se arată că la 03.04.2007 s-a angajat la societatea pârâtă ca macaragiu dar a semnat contractul de munca in alb iar după 15 zile a fost anunțat ca are salariul de 550 lei deși ceruse 1000 lei. Mai arată că la 22.05.2007 a făcut prima cerere nr. 1146 în legătură cu defecțiunile pe care le are macaraua pe care lucrează, ca a luat in continuare salariu mic, ca a mai adresat 2 cereri patronului legate de defecțiunile macaralei, ultima dată la 19.07.2007 legata de bonurile de motorină.
În finalul cererii arată că I s-a desfăcut în mod abuziv contractul individual de muncă și ca s-a adresat și altor instituții în legătură cu problemele identificate la societatea pârâtă.
În susținerea acțiuni s-au depus înscrisuri la dosar.
Prin sentința civilă nr.1640/28.02.2008 competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Bacău, instanță la care cauza a fost înregistrată cu nr-.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se arată că reclamantul a semnat contractul de munca, altfel nu ar fi putut fi înregistrat la ITM, că, după perioada de probă, respective 01.05.2007 în baza actului adițional nr.2 anexa 3 I s-a majorat salariul de la 550 lei la 1100 lei, act adițional semnat de reclamant si menționat în cartea de muncă.
În cadrul societății reclamantul a avut în primire automacaraua cu nr. - pe care a lucrat până la 17.07.2007, ora 17,45 când a fost surprins de șeful compartimentului mecano-energetic ing. cu 15 litri de motorină sustrasă din rezervorul macaralei, aspect consemnat în referatul nr.1638/18.07.2007, anexa 4.
În baza acestui referat s-a emis decizia 122/18.07.2007, anexa 5, prin care I s-a suspendat reclamantului contractul individual de muncă pe toată durata cercetării abaterii disciplinare. În timpul cercetării fost audiat reclamantul, martorii:, și, anexele 5-9, iar apoi s-a emis decizia nr.2/16.01.2008 prin care s-a dispus aplicarea avertismentului si schimbarea locului de muncă la echipa de fierari betoniști din cadrul șantierului de construcții-montaj. Se mai arată că, societatea a întrerupt activitatea în timpul sezonului, conform notificărilor înregistrate la ITM B sub nr. 15005/28.11.2007, AJOFM nr.12739/28.11.2007 anexa 13, Sindicatul societății nr.7/28.11.2007 anexa 4 și Proiectul de concediere colectivă-anexa 15.
Decizia nr.2/16.01.2008 a fost comunicată reclamantului, însă acesta nu s-a conformat și nu s-a mai prezentat la lucru.
În apărare s-au depus mai multe acte.
La termenul din 06.08.2008 reclamantul își completează acțiunea în sensul că, solicită anularea deciziei nr.2/16.01.2008 deoarece s-a depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 al,1 Codul muncii pentru aplicarea sancțiunii. De asemenea, solicită repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, in sensul repunerii sale în funcția deținută, începând cu data de 18.07.2007 și până la executarea hotărârii judecătorești și plata drepturilor salariale cuvenite de la data de 18.07.2008 și până la executarea hotărârii. Mai solicită obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 10.000.000 lei.
Instanța a dispus administrarea probelor cu martori,interogatoriu și acte pentru ambele părți și a reținut din întreg probatoriul administrat că reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă la societatea pârâtă începând cu data de 05.04.2007, pe meseria de macaragiu cu un salariu lunar de 550 lei.
Prin actul adițional nr.2/28.05.2007 la contractul individual de muncă salariul de bază a fost modificat în urma negocierii la 1100 lei începând cu 01.05.2007.
Prin decizia 122/18.07.2007 emisă de societatea angajatoare s-a suspendat contractul individual de muncă al reclamantului în temeiul art.266-268 Codul muncii, începând cu data de 18.07.2007 până la terminarea cercetării disciplinare.
La 16.01.2008 în urma cercetării disciplinare, s-a emis decizia nr.2 prin care, în baza art.264 din Codul muncii, I s-a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară a avertismentului scris. De asemenea, s-a stabilit că, deoarece automacaraua pe care a lucrat reclamantul nu mai îndeplinește condițiile tehnice de funcționare, neputând fi autorizată, schimbarea locului de muncă al acestuia la echipa de fierari -betoniști, începând cu data de 15.01.2008.
Instanța a analizat cu prioritate dacă aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut în termenul prevăzut de lege, aspect formal de care depinde valabilitatea deciziei contestate.
Astfel, art.268 al.1 din Codul muncii instituie obligația angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară in cazul constatării unei abateri de o asemenea natură în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Se instituie deci un termen de prescripție a dreptului de a mai aplica sancțiunea disciplinară, termen ce este susceptibil astfel, de suspendare sau întrerupere în condițiile dreptului comun.
În cazul de față, angajatorul prin conducerea unității, a fost înștiințat prin referatul nr.1638/18.07.2007 de către ing. șef că, in ziua de 17.07.2007,orele 17,45 l-a surprins pe acesta in curtea societății pe reclamant cu o plasă în care se aflau bidoane de plastic cu 15 litri motorină sustrasa din rezervorul automacaralei, motiv pentru care societatea emite la 18.07.2007 decizia 122 prin care îi suspendă reclamantului contractul individual de muncă, până la soluționarea cercetărilor.
Prin urmare data de la care curg cele 30 de zile este 17.07.2007. Societatea emite decizia de sancționare disciplinară la 16.01.2008, cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru aplicarea sancțiunii, fără ca in cauză să se fi făcut dovada existenței vreunui caz de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.
În aceste condiții instanța a admis în parte acțiunea, constatat prescrisă aplicarea sancțiunii disciplinare prin decizia 2/16.01.2008 și, in consecință, a anulat această decizie.
Având în vedere că reclamantul nu s-a putut prezenta la muncă din cauza celor două decizii 122 și 2 din 18.07.2007 si respective 16.01 2008, anularea deciziei de sancționare disciplinară atrăgând automat și lipsirea retroactivă de efecte si temeinicie a celei de suspendare a contractului de muncă și ținând cont că reclamantul trebuia sa se prezinte la noul loc de munca din 15.01.2008, însă nu s-a prezentat, instanța a dispus în temeiul art.269 al.1 din Codul muncii obligarea pârâtei să-i plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite pentru perioada 18.07.2007.14.01.2008.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond au declarat recurs atât contestatorul cât și intimata.
Recurentul contestator a criticat hotărârea recurată pentru nesoluționarea cererii de acordare a daunelor morale.
Acesta a arătat că nu a renunțat niciodată la cererea de acordare a daunelor morale și a solicitat să-i fie admis recursul și să fie obligată intimata la plata a 100 000 000 lei daune morale precum și la plata drepturilor salariale până la terminarea litigiului, cu recunoașterea vechimii în muncă.
Recurentul a mai criticat faptul că în considerentele hotărârii nu s-a consemnat numele martorilor audiați cu privire la fapta ce i s- imputat că a comis-o.
În ceea ce o privește pe intimată, aceasta a criticat hotărârea pentru nelegalitate, invocând art. 304 pct. 9, susținând că, în mod eronat, instanța de fond constatat prescrisă aplicarea sancțiunii întrucât aceasta a fost emisă în termenul de 6 luni, prev. de art. 268 al.1 Codul muncii și, deasemeni, că nelegal, față de prevederile art. 49 al.4 Codul muncii, a fost obligată la plata drepturilor bănești pe perioada suspendării contractului de muncă.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de criticile aduse de cei doi recurenți, precum și în condițiile prev. de art. 3041Cod procedură civilă, constată recursul intimatei nefondat iar recursul contestatorului întemeiat doar sub aspectul nesoluționării cererii privind acordarea daunelor morale, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 268 alin.1 Codul muncii, aplicarea sancțiunii disciplinare se poate face în termen de 30 zile calendaristice, de la data când cel în drept ( angajatorul) la luat la cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei respective, valabilitatea deciziei de sancționare este condiționată de respectareaambelor termene în mod cumulativ.
În raport de aceste dispoziții, este evident că intimata nu a respectat dispozițiile art. 268 al.1 Codul muncii și, temeinic și legal, instanța de fond a constatat ca fiind prescrisă aplicarea sancțiunii disciplinare, dispunând, pe acest considerent, anularea deciziei contestate.
În ceea ce privește plata drepturilor cuvenite contestatorului pe perioada suspendării contractului de muncă, deasemeni, Curtea constată legală soluția instanței de fond.
Suspendarea contractului de muncă s-a dispus de către intimată în condițiile art. 52 alin.1 din Codul muncii și, cum recurentului contestator i s-a admis contestația, dispunându-se anularea deciziei de sancționare, și nu s- constatat vinovăția sa, intimata este obligată pe perioada suspendării contractului de muncă, să-in plătească o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada respectivă, cu consecința completării carnetului de muncă în mod corespunzător.
Data însă până la care se face plata acestor drepturi, având în vedere sancțiunea aplicată de intimată, respectiv "avertisment", este cea la care s-a emis decizia de sancționare, dată după care contestatorul avea obligația să se prezinte la muncă, astfel că, cererea sa de acordare a drepturilor salariale până la soluționarea litigiului este nefondată.
Critica nesoluționării cererii de acordare a daunelor morale este însă întemeiată.
Contestatorul a formulat această cerere la instanța de fond, la data de 06.08.2008, când și-a precizat și completat acțiunea principală.
Deși apărătorul contestatorului nu a avut un mandat expres în sensul posibilității de a renunța la această cerere în numele contestatorului, fără a încălca voința reală a acestuia, instanța de fond, încălcând principiul disponibilității în preambulul hotărârii recurate reține că se renunță la judecarea cererii de acordare a daunelor morale, dar nu se pronunță prin dispozitivul hotărârii sub acest aspect.
Pentru cele arătate, Curtea, în temeiul art. 312(2) Cod procedură civilă, va casa în parte hotărârea recurată doar cu privire la nesoluționarea cererii de acordare a daunelor morale și va trimite cauza instanței de fond pentru a soluționa și această cerere și va menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 1188/30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 1188/30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează în parte sentința recurată doar cu privire la nesoluționarea de către instanța de fond a capătului de cerere având ca obiect acordarea de daune morale.
Menține celelalte dispoziții din sentința recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău doar pentru soluționarea acestui capăt de cerere.
Dispune plata din fondurile MJ către avocat a sumei de 300 lei reprezentând onorariul pentru asistență judiciară gratuită.
Cu privire la eventuala plată de către recurenta-pârâtă a onorariului avocat recurentului-reclamant din recurs, se va pronunța instanța de rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent./
red.dec. /19.01.
tehnored. /5 ex./20.01.
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Valerica Niculina Grosu
