Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Încheierea /2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în municipiul B,- și de pârâtul Ministerul Justiției B, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr. 843 din 5 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurenților, a pârâților intimați Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava precum și reclamanții intimați - și -. Procedura este completă.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
CURTEA
Din lipsă de timp pentru deliberare,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 24 aprilie 2008.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 522
Ședința publică din data de 24 aprilie 2008
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în municipiul B,- și de pârâtul Ministerul Justiției B, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr. 843 din 5 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Concluziile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 24 aprilie 3008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin adresa nr- din 23 aprilie 2007 Curții de APEL SUCEAVA, înregistrată sub nr- a fost trimisă spre rejudecare cauza privind pe reclamanții:, și pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Conform actelor și lucrărilor dosarului la 4 ianuarie 2006, reclamanții;, și, prin reprezentant au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Suceava solicitând obligarea ultimilor 3 pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând 30% îndemnizația de încadrare lunară pe perioada 11 aprilie 2002 - 30 aprilie 2004 actualizată cu rata inflației la data plății, respectiv reprezentând 40%din îndemnizația lunară de încadrare pe perioada 1 mai 2004 până la data înregistrării cererii de chemare în judecată și în continuare, actualizată cu rata inflației și respectiv obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziție fondurile necesare plății despăgubirilor.
În motivare au arătat că magistraților care efectuează urmărirea penală și judecă faptele de corupție, li s-a acordat o majorare a îndemnizației de încadrare brute lunare de 30%, respectiv 40%, în baza OUG nr. 43/2002 și OUG nr. 24/2004. Prin Hotărârea nr. 185/2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că s-a creat astfel discriminare directă între magistrați, actele normative respective aplicându-se doar unei anumite categorii de judecători și procurori.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a susținut că s- conformat recomandării date prin Hotărârea nr. 185/2005 de către Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a prezentat spre adoptare Guvernului un proiect de act normativ pentru modificarea și completarea OUG nr. 177/2002, prin care s- urmărit extinderea acordării acestui spor tuturor magistraților și întrucât nu a fost adoptat, reclamanții ar trebui să se îndrepte împotriva Guvernului pentru plata despăgubirilor. Totodată, a ridicat excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei motivat de faptul că cererea de chemare în judecată are caracterul unei simple acțiuni în pretenții care este de competența judecătoriei.
Pe fondul cauzei, Ministerul Justiției a susținut că nu există nici dispoziție legală care să prevadă acordarea sporului solicitat de reclamanți, spor care de altfel nici nu are caracter permanent. Totodată Ministerul Justiției a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu art. 60-63.pr.civ. pentru a se dispune obligarea acestuia la virarea fondurilor necesare achitării sumelor solicitate de către reclamanți. Ulterior pârâtul Ministerul Justiției a invocat și excepția prescripției dreptului materiale la acțiune motivat de faptul că potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data la care reclamanții trebuiau sau puteau să cunoască paguba și pe cel ce răspunde de ea, termen care însă a fost depășit, acesta calculându-se de la 4 aprilie 2002 când a intrat în vigoare OUG nr. 43/2002.
În raport cu prevederile art. 315 alin. 1.pr.civ. raportat la art. 165.pr.civ. la 30 mai 2007, Tribunalul Botoșani, prin încheierea din 30 mai 1997, pronunțată în dosarul nr-, a dispus disjungerea soluționării cauzei privind pe, formându-se un nou dosar, înregistrat sub nr-.
Urmarea solicitării tribunalului a fost depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 146 din 12.07.2007 în baza căruia instanța a dispus introducerea în cauză și a fiicei defunctei, minora -, și -.
Prin sentința civilă nr. 843 din 5 septembrie 2007, așa cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 februarie 2008, Tribunalul Botoșani, dispus următoarele:
- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția necompetenței materiale invocate de Ministerul Justiției B;
- a admis excepția ridicată de acesta și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții - și -, moștenitori ai defunctei, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și Ministerul Economiei și Finanțelor B pentru perioada 11 aprilie-30 noiembrie 2002;
- a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava să plătească reclamanților despăgubiri egale cu drepturile salariale reprezentând 30% din îndemnizația de încadrare lunară brută pe perioada 1 decembrie 2002 - 26 aprilie 2004, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective;
- a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B formulată de Ministerul Justiției B;
- a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor B să pună la dispoziție fondurile necesare plății despăgubirilor sus-menționate.
Prin considerentele sentinței Tribunalul Botoșania reținut că în textul art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 s-a prevăzut că personalul din cadrul Parchetului Național Anticorupție și judecătorii care compuneau completele specializate în judecarea infracțiunilor de corupție beneficiază de un spor de 30% din îndemnizația de încadrare lunară, aceste prevederi fiind modificate ulterior prin OUG nr. 24/2004 și Legea nr. 601/2004, aplicarea art. 28 alin. 4 fiind extinsă la toți judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și la toți procurorii generali ai parchetului de pe lângă instanța supremă, s-a considerat că prin aceste prevederi s-a introdus o discriminare ce nu are un criteriu obiectiv și rațional fiind în contradicție cu principiul egalității de tratament, discriminare constatată de altfel și prin Hotărârea nr. 185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în raport de prevederile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Au fost evocate prevederile art. 20 din Constituția României privind prioritatea reglementărilor internaționale, dar și prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și cele ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la această convenție.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea prev. art. 11 alin. 1 din OUG nr. 43/2002 a stabilit că toți magistrații trebuie să beneficieze de sporul de 30% din îndemnizația de încadrare lunară pentru perioada 11.04.2002 - 26.04.2004 și respectiv 40% din îndemnizația brută lunară pentru perioada 27.04.2004 - 1.04.2006, dată la care a intrat în vigoare OUG nr. 27 din 29.03.2006, ce a abrogat prevederile art. 28 alin. 1 -5, 7 și 9 din OUG nr. 43/2002.
Totodată s-a argumentat că în lipsa aprobării unei rectificări a bugetului de stat ar exista imposibilitatea achitării sumelor și reparării prejudiciului pentru acordarea drepturilor salariale fiind necesară alocarea fondului de către Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivele de recurs, Ministerul Justiției, a arătat că prin sentința nr. 2122 din 14 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 3333(86/2006, s-a dispus obligarea pârâților la plata în favoarea reclamanților, și a drepturilor salariale reprezentând spor de 30% din îndemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11 aprilie 2002 - 30 aprilie 2004 și a sporului de 40% din îndemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 1 mai 2004 - 1 aprilie 2006, sume actualizate cu coeficientul de inflație.
Prin decizia nr. 3333 din 13 martie 2007, Curtea de APEL SUCEAVAa admis recursul formulat de Ministerul Justiției, a modificat în parte sentința în sensul că a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâții să plătească acestora drepturile salariale reprezentând 30% din îndemnizația de încadrare lunară pentru perioada octombrie 2003 (în loc de 11.04.2002) - 30.04.2004.
Recurentul, față de prevederile art. 1201.civ. a invocat autoritatea de lucru judecat și a susținut, în esență, că în cauză există triplă identitate de părți, obiect și cauză iar absența din primul litigiu a reclamantei - nu este de natură a impieta asupra existenței autorității de lucru judecat în condițiile în care obiectul ambelor pricini a fost dat de un drept de creanță comun, ce a avut ca izvor succesiunea.
Direcția Generală a Finanțelor Publice B, prin recursul formulat a invocat prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 21/2001 și a susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate de ordonator de credite, acesta are doar obligația de a aproba statele întocmite, obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor de asigurare a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare drepturilor bănești revine ordonatorului principal de credite care este Ministerul Justiției. De asemenea, recurentul a susținut că nu sunt întrunite condițiile pentru chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de alți ordonatori principali de credite și acesta nu are nici o răspundere privind garantarea acestor drepturi.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Potrivit art. 166 alin. 1.pr.civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceleași părți înaintea mai multor instanțe, iar potrivit alin. 2, această excepție va putea fi ridicată de parte sau de judecător în orice stare a pricinii.
Din verificarea actelor dosarului se constată că pretențiile ce formează obiectul acestui dosar, respectiv plata drepturilor reprezentând 30% din îndemnizația de încadrare lunară pentru perioada 11.04.2002- 30.04.2004 actualizată la rata inflației, ce a format inițial obiectul dosarului nr-, disjunsă în privința reclamantei conform încheierii din 30 mai 1997 Tribunalului Botoșani, formând obiectul dosarului nr-, a mai format obiectul unui alt dosar nr- al Tribunalului Suceava, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 2122 din 14.12.2006 prin care s-au respins excepțiile invocate în cauză privind necompetența materială a instanței, a prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, dar pe fond a fost admisă în parte acțiunea reclamanților pentru care și, ca moștenitor al defunctei, fiind obligați pârâții la plata drepturilor reprezentând 30% din îndemnizația de încadrare pentru perioada 11.04.2002 - 30.04.2004.
Această sentință a fost modificată parțial prin decizia nr. 216 din 13.03.2007 a Curții de APEL SUCEAVA, în sensul că fiind admis recursul Ministerului Justiției a fost admisă acțiunea doar începând cu luna octombrie 2003 în limita termenului de prescripție de 3 ani, în loc de 11 aprilie 2002.
Existând o hotărâre definitivă și irevocabilă cu privire la sporul de anticorupție de 30%, urmează a se reține excepția autorității de lucru judecat invocată de recurentul Ministerul Justiției în care sens vor fi admise recursurile cu consecința modificării în totalitate a sentinței și respingerea acțiunii pentru considerentele arătate, fiind de prisos a analiza celelalte motive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D CIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și de pârâtul Ministerul Justiției B, împotriva sentinței nr. 843 din 5 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-) și în rejudecare,
Modifică în totalitate sentința în sensul că respinge acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Judec. fond:,
2 ex. 12.05.2008
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Neculai
