Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 523/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 523
Ședința publică din data de 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în municipiul S, str. -. - nr. 46 și de pârâta " " SRL S, cu sediul în municipiul S,-, împotriva sentinței nr. 112 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2008, concluziile acestora fiind consemnate în încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 24 aprilie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu " DISTRIBUTION" SRL obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru orele suplimentare prestate în perioada 09.05.2006 - 12.04.2007 precum și la plata de daune rezultate din nerespectarea prevederilor contractului colectiv de muncă.
Motivând cererea reclamanta arătat că orele prestate peste program nu au fost niciodată compensate cu timp liber corespunzător și nici nu i-au fost plătite deși a solicitat în scris efectuarea acestei plăți.
A arătat reclamanta că se cuvine și plata unui salariu suplimentar pentru perioada 1.10.2006 - 12.04.2007 întrucât în această perioadă a efectuat facturarea livrărilor de cafea pentru societatea STATUS SRL S, societatea care aparține patronului societății pârâte.
De asemenea, a solicitat plata compensației de 50% din salariul lunar pentru desfacerea contractului de muncă ca urmare a desființării locului de muncă, așa cum este stipulat în contractul colectiv de muncă și 2000 lei despăgubiri morale deoarece în realitate locul de muncă nu a fost desființat.
Prin întâmpinarea formulată, societatea pârâtă a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii arătând că reclamanta a beneficiat de compensarea cu timpul liber corespunzător, situație ce poate fi dovedită, că nu a făcut dovada existenței unei dispoziții pentru a se prezenta la serviciu peste program, situație prevăzută în contractul colectiv de muncă dar și în dispozițiile art.118 din Codul muncii, susținând că reclamanta nu a făcut dovada orelor suplimentare cu fișe de pontaj.
Cât privește plata daunelor morale în sumă de 2000 lei, despăgubiri pentru faptul că în realitate locul său de muncă nu ar fi fost desființat, a solicitat respingerea și a acestui capăt de cerere întrucât societatea și- restrâns activitatea, gestiunea reclamantei fiind predată unei persoane cu o vechime mai mare în specialitate, iar răspunderea patrimonială vizează daunele patrimoniale în reglementarea Codului muncii.
A mai arătat că nu este justificată nici plata unui salariu suplimentar pentru perioada 1.10.2006 - 12.04.2007 întrucât nu a avut încheiat contract de muncă cu "STATUS " SRL.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 112 din 14 ianuarie 20008, dispus următoarele:
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta " " SRL S;
- a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1882,63 lei cu titlu de drepturi salariale;
- a respins cererile privind plata compensației de 50% din salariul lunar și a daunelor morale, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a evocat dispozițiile art. 117 și 118 din Codul muncii, potrivit cărora durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și 40 ore săptămânal, iar munca prestată în afara duratei normale este considerată muncă suplimentară.
S-a mai reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că de obicei salariații veneau la serviciu și în zilele de sâmbătă deși nu era zi de lucru iar faptul că reclamanta nu a formulat cerere în termen de 30 de zile pentru compensarea orelor suplimentare nu au nici o relevanță în cauză, fiind enunțate prevederile art. 119 din Codul muncii.
Totodată s-a reținut că reclamanta nu a dovedit că a lucrat în toate zilele de sâmbătă și în condițiile în care la dosar nu au fost depuse rapoartele de încărcare pentru zilele de sâmbătă aferente perioadei 9 mai 2006 - 12 aprilie 2007, fost admisă acțiunea doar pentru orele prestate în zilele de sâmbătă indicate de reclamantă la fila 8 dosar, prin luarea în calcul a procentului de 75% din salariul de bază.
Cât privește drepturile salariale pentru activitatea prestată la " STATUS " SRL S, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a chemat în judecată această societate fiind respinse și pretențiile pentru acordarea compensației de 50% din salariul lunar pentru desfacerea contractului individual de muncă ca urmare a desființării locului de muncă dar și a daunelor morale, cu motivarea că respectiva compensației nu a fost prevăzută în contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă iar petenta nu a înțeles să conteste desființarea locului de muncă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanta cât și societatea pârâtă.
Prin recursul formulat reclamanta a criticat sentința susținând că în mod greșit nu obligat societatea pârâtă la plata drepturilor salariale pentru toate zilele de sâmbătă din perioada 9.05.2006 - 12.04.2007, la acordarea compensației de 50% din salariul de bază, stabilită conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, susținând că deținea funcția de șef depozit și avea obligația de a se prezenta la serviciu și în zilele de sâmbătă, această activitate fiind permanentă.
Societatea pârâtă, prin recursul formulat susținut că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 1882, 63 lei cu titlu de drepturi salariale susținând că în realitate volumul de muncă al reclamantei nu justifica efectuarea de ore suplimentare, atribuțiile reclamantei fiind diminuate începând cu luna ianuarie 2007, motiv pentru care ulterior a si fost desființat postul.
În acest sens a arătat că activitatea reclamantei se reduce la primirea mărfii, timp de 4 zile pe lună și distribuirea mărfii la sfârșitul lunii așa încât nu se justifica munca suplimentară care de altfel se efectua numai la solicitarea angajatorului invocând în acest sens și dispozițiile art. 118 din Codul muncii.
Pe de altă parte a susținut recurenta că în situația efectuării unor ore suplimentare, acestea erau compensate prin ore libere plătite conform art. 119 din Codul muncii, reclamanta beneficiind de învoiri, situație confirmată prin declarațiile martorilor, fără a-i fi diminuate drepturile salariale, situație dovedită cu statele de plată.
A fost criticată și modalitatea de stabilire de către instanța de fond a numărului de zile lucrate cu toate că nu au fost prezentate documente semnate de reclamantă în perioada reținută iar unele zile erau libere conform dispozițiilor legale.
Recursul reclamantei ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza și verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată faptul că din foile colective de prezență depuse la dosar nu rezultă prestarea muncii peste program sau în zilele de sâmbătă iar din celelalte acte depuse de reclamantă și societatea pârâtă, respectiv facturile fiscale, avizele de însoțire mărfii nu rezultă prestarea activității în timpul zilelor de sâmbătă sau peste orele de program în cursul săptămânii, aceste documente nepurtând semnătura petentei.
Atât prin acțiune cât și prin susținerile din ședința din 20 septembrie 2007 reclamanta a arătat că a desfășurat activitatea atât pentru " " SRL S cât și pentru "STATUS " SRL, unități diferite dar cu același sediu însă neavând încheiat un contract de muncă cu ultima societate și nu a formulat o acțiune împotriva acesteia.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați, filele 71, 72, nu a existat nici o dispoziție din partea conducerii firmei de a se lucra peste program sau în zilele de sâmbătă, dar se justifica prezenta la serviciu în zilele de sâmbătă pentru a fi finalizate lucrările sau pentru a se acoperi învoirile din timpul săptămânii, de aceste învoiri beneficiind și reclamanta, mai des decât ceilalți salariați plecând mai devreme de la program pentru a-și lua copilul de la grădiniță.
Nefiind făcută nici dovada desfacerii nelegale a contractului individual, măsură de altfel necontestată, nu se justifică admiterea recursului reclamantei pentru plata orelor suplimentare sau pentru plata compensației, pentru încetarea raporturilor de muncă astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru considerentele prezentate, cu privire la pretențiile de plată orelor suplimentare se constată că reclamantei nu i s-a solicitat prestarea de ore peste programul de lucru sau în zilele de sâmbătă și cum din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că reclamanta beneficia de un program special între orele 8-16, cu o pauză de o oră la prânz, beneficiind de învoiri mai mult decât ceilalți salariați, nu este justificată admiterea acțiunii pentru plata sumei de 1882,63 lei.
Faptul că reclamanta ar fi prestat activitate în cadrul aceluiași program și la o altă societate aparținând aceluiași patron dar fără a fi perfectat vreun contract de muncă cu " " SRL, pe care nu a chemat- în judecată nu o îndreptățește să pretindă acordarea drepturilor salariale de la societatea angajatoare nefiind întrunite condițiile răspunderii patrimoniale conform dispozițiilor art.269 din Codul muncii.
Față de cele reținute, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. recursul societății pârâte va fi admis cu consecința modificării în totalitate a sentinței în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de " " SRL S împotriva sentinței nr. 112 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava și în rejudecare,
Modifică în totalitate sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva aceleași sentințe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond: Gh.
Dact.
2 ex. 23 mai 2008
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Neculai
