Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 201
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1798 din 7.11.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatar pentru recurentul, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Mandatar pentru recurentul depune la dosar procură specială. Arată că fiul său a achitat toata suma, dar diferanța nu o poate dovedi cu nici un act.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Mandatar pentru recurentul solicită admiterea recursului și să se constate că fiul său a achitat banii către societate, cel puțin parțial, față de chitanțele depuse la dosar.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin cerea înregistrată sub nr.7888/99/17.10.2008, reclamanta "" Iac hemat în judecată pe pârâtul -, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 13.465,72 lei, reprezentând lipsă în gestiune.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în perioada 18.09.2006-13.12.2006, pârâtul - a fost salariatul firmei, în calitate de agent de vânzări, având obligația să livreze la diferite societăți marfa încredințată pe bază de aviz de expediție și să încaseze contravaloarea mărfurilor de la clienți.
Prin angajamentul de plată dat la data de 13.12.2006, în fața martorilor și, pârâtul a recunoscut că datorează societății suma de 13.465,72 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor încredințate pe baza avizelor de însoțire a mărfii nr.-/2006 și nr.-/2006.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1798/07.11.2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanta "" I, pârâtul - fiind obligat să plătească reclamantei suma de 13.465, 72 lei, reprezentând lipsă în gestiune și suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul - a fost salariatul firmei reclamante, în calitate de agent de vânzări, începând cu data de 18.09.2006, având obligațiile prevăzute de disp.art.25 alin.2 din Legea nr.22/1969 și art.9 alin.1 din nr.2230/1969.
Pe baza avizelor de însoțire a mărfii nr.-/2006 și nr.-/2006, pârâtului i s-au încredințat mărfuri în valoare de 13.465,72 lei, al căror preț nu a fost depus la societatea reclamantă.
În fața martorelor și, pârâtul a recunoscut că datorează societății suma de 13.465,72 lei, prin angajamentul de plată dat la data de 13.12.2006, astfel încât, în temeiul disp.art.270 din Codul muncii, prima instanță a reținut ca fiind fondată acțiunea formulată de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâtul -, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În perioada 18.09.2006-13.12.2006 pârâtul - a fost salariatul firmei reclamate, în calitate de agent de vânzări, având obligația să livreze marfa la diferite societăți pe bază de aviz de expediție și să încaseze contravaloarea mărfurilor de la clienți.
Recurentul mai arată că obiceiul firmei era ca marfa să se dea pe credit pe o perioadă de 10 zile, când urma să fie încasat prețul acesteia.
Se mai arată că la data de 13.12.2006, când a încetat contractul său de muncă, patronul firmei angajatoare a stabilit existența unei lipse în gestiunea sa de 13.465, 72 lei, recurentul susținând că ar fi fost obligat să dea o declarație în acest sens.
Deși nu mai era salariatul societății, recurentul arată că s-a deplasat la clienți, încasând o parte din suma datorată, respectiv suma de 8300 RON, pe care, la data de 15.12.2008, a predat-o patronului societății reclamante pe baza unei chitanțe de mână.
Recurentul mai arată că suma datorată a fost achitată în totalitate în cursul anului 2007, în mai multe tranșe, pentru care nu deține însă acte doveditoare.
În dovedirea cererii de recurs, - depune la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, "" Iaf ormulat întâmpinare, invocând excepția nulității recursului și solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat.
Se reține ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă, excepția nulității recursului invocată de către intimată, având în vedere faptul că acesta a fost motivat de către recurent în termenul prevăzut de disp.art.303 alin.1 din Codul d e procedură civilă, cuprinzând motive de recurs ce se încadrează în cele prevăzute de disp.art.3041Cod.proc. civilă.
Analizând recursul formulat de pârâtul -, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că recurentul a fost salariatul societății intimate, în calitate de agent de vânzări, în perioada 18.09.2006- 13.12.2006, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar.
La data de 13.12.2006, recurentul a întocmit și semnat angajamentul de plată depus la fila nr.12 dosar de fond, prin care a recunoscut că are o lipsă în gestiune de 13465,72 RON, sumă pe care s-a obligat să o plătească societății până la data de 30.12.2006.
Se reține că, deși dispozițiile art.164 alin.1 din Codul muncii prevăd că nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, stabilirea și recuperarea prejudiciului produs angajatorului de către salariat, în cadrul răspunderii patrimoniale, se poate realiza și prin învoiala părților.
Prin urmare, se reține că, nefiind dovedit în cauză că angajamentul de plată ar fi fost întocmit de către recurent sub constrângerea angajatorului, acesta reprezintă un act valabil încheiat, prin care se constată întinderea despăgubirii și modul de reparare prejudiciului.
Curtea reține însă că, în recurs, pârâtul-recurent a probat, cu înscrisurile depuse la fila nr.5 dosar, că acesta ar fi predat societății intimate, la data de 15.12.2006, suma totală de 8300 RON, din suma datorată potrivit angajamentului de plată, astfel încât prejudiciul rămas nerecuperat este în sumă de 5165,72 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dsip.art.312 alin.2 din Codul d e procedură civilă, urmează să se admită recursul formulat de pârâtul - și să se modifice în parte sentința pronunțată de prima instanță, în sensul de a se admite în parte acțiunea formulată de reclamantă, pârâtul fiind obligat să achite acesteia suma de 5165, 72 lei reprezentând lipsă în gestiune, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu sunt contare prezent decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimată.
Admite recursul declarat de pârâtul - împotriva sentinței civile nr.1798/07.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta "" I în contradictoriu cu pârâtul -.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 5165, 72 lei reprezentând lipsă în gestiune.
Menține dispoziția privind achitarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 08.04.2009;
Jud. fond:- Tribunalul Iași: -;
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
