Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 21
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 1241/18.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Arad, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr- la data de 18 noiembrie 2008, reînregistrat la această instanță la data de 12.03.2009, urmare a declinării competenței materiale a Curții de Apel Timișoara în favoarea Tribunalului Arad, acțiune conexată la dosarul înregistrat inițial sub nr-, înregistrat la această instanță la data de 18.11.2008.
Reclamantul cerut în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Ministerul Finanțelor Publice a cerut obligarea acestora, în solidar, la plata sporului de confidențialitate în procent de 15 %, începând cu data încadrării în muncă în funcția de grefier - arhivar, 01.03.2008 și pe viitor, actualizarea drepturilor salariale dobândite cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești; obligarea pârâtului Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sporului salarial pretins și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
Prin acțiunea înregistrată inițial la data de 18.11.2008 în dosarul nr-, reclamantul a cerut în contradictoriu cu aceeași pârâți repunerea înlăuntrul termenului de prescripție pentru perioada 01.09.2000 - 10.04.2005 și, obligarea pârâților în solidar la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % calculat la salariul de bază brut lunar; obligarea pârâților Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției la plata în solidar a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data încadrării sale în muncă, 01.03.2008 și până în prezent, dar și în continuare, în condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești; obligarea pârâților 1-3 la plata sumelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la executarea hotărârii judecătorești; obligarea pârâtului Tribunalul Arad la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă și, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății sumelor pretinse.
În motivarea acțiunii conexate a precizat că la data de 01.03.2008 a fost angajat pe funcția de grefier - arhivar la Judecătoria Ineu, unde lucrează și în prezent.
Prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la acordarea sporului de confidențialitate în procent de 15%, spor de care el nu beneficiază, fiind astfel discriminat salarial în condițiile în care altor categorii de bugetari le este acordat.
A solicitat acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară având în vedere recunoașterea acestui spor magistraților, magistraților asistenți, precum și personalului auxiliar de specialitate conform deciziei civile nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a admis recursul în interesul legii.
Ulterior înregistrării, pe cale administrativă, dosarul a fost trimis Curții de Apel Timișoara având în vedere dispozițiile Ordonanței nr. 75/2008 privind competența de soluționare a litigiilor formulate de angajații din sistemul justiției.
Prin încheierea din 28 mai 2009 dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr. 4812/108/208.
Prin întâmpinarea înregistrată prin serviciul registratură al Curții de Apel Timișoara la data de 09 ianuarie 2009, Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea, că sporul de confidențialitate solicitat nu este reglementat prin legea de salarizare aplicabilă reclamantului și astfel nu poate fi acordat.
Reclamantul nu este discriminat salarial prin neacordarea acestui spor care a fost recunoscut doar anumitor categorii de bugetari; mai mult decât atât, a susținut că acordarea sporului este condiționată de decizia ordonatorului de credite care urmează să stabilească persoanele care desfășoară activități cu caracter confidențial potrivit OG nr. 6/2007.
Prin întâmpinarea depusă la 15 ianuarie 2009, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a cerut respingerea acțiunii reclamantului invocând pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive sa, față de împrejurarea că nu are nici un raport juridic cu reclamantul, precum și netemeinicia acțiunii în lipsa unei dispoziții legale care să ofere personalului auxiliar din justiție dreptul la acordarea acestui spor salarial.
Pe cale de excepție a invocat și prescripția dreptului la acțiune privind plata dreptului sporului pentru perioada 01.09.2000 - 10.04.2005, în condițiile în care acțiunea a fost înregistrată la data de 18.11.2008. În drept a invocat ca temei juridic al prescripției dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul muncii care prevede termenul de prescripție de 3 ani.
Pârâții Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1241 din data de 18.08.2009 Tribunalul Arada admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții în solidar la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15 %, începând cu data încadrării în funcția de grefier - arhivar la Judecătoria Ineu, 01.03.2008 și pe viitor actualizat cu rata inflației, începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
De asemenea a fost obligat angajatorul să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Arada reținut următoarele:
Reclamantul deține funcția de grefier - arhivar în cadrul Judecătoriei Ineu, cu începere de la data de 01.03.2008 când a fost angajat pe perioadă nedeterminată potrivit înscrierilor de la poziția 74 din carnetul de muncă - fila 40.
Începând cu data angajării și până la data de 01.03.2009, când a fost înregistrată ultima mențiune n carnetul de muncă, tribunalul reține că reclamantului i-au fost acordate doar sporul de vechime în muncă, în procent de 20% și sporul de stabilitate în procent de 15%, iar cu începere de la data de 01.03.2009 i s-a acordat și sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% (conform înscrierii de la poziția 79 din carnetul de muncă) - fila 40.
Nu există mențiuni cu privire la perioada în care reclamantul a beneficiat de acordarea sporului de 50% amintit mai sus, în condițiile în care pârâții Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara nu au depus întâmpinare și nu și-au exprimat poziția procesuală.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul constată excepția nefondată, urmând aor espinge în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, în condițiile în care pârâtul a fost chemat în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, în calitate de ordonator principal de credite, fiind evident că între el și reclamant nu există raporturi obligaționale de muncă.
Obligațiile pârâtului Ministerul Finanțelor Publice rezultă din dispozițiile Legii nr. 500/2002, care prevede, printre altele, obligația Ministerului Justiției și a Ministerului Public de a întocmi proiecte de buget cu indicarea, inclusiv a cheltuielilor de personal în vederea elaborării proiectului bugetului de stat, pe care le înaintează spre consultare și avizare pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, acordul fiind dat de către Guvern în urma consultărilor.
Prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2000 - 10.04.2005, cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, nu are incidență în cauză, câtă vreme nu se pune problema repunerii reclamantului înlăuntrul termenului pentru promovarea acțiunii deoarece a făcut dovada angajării sale în categoria personalului auxiliar de specialitate din justiție doar cu începere de la data de 01.03.2008, nu și pentru perioada anterioară supusă prescripției.
Sunt nefondate apărările pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților cu privire la respingerea cererii de acordare a sporului de confidențialitate în procent de 15% câtă vreme Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat pe calea recursului în interesul legii prin decizia nr. 46/15.12.2008, în sensul că a stabilit că, atât magistrații, cât și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de confidențialitate în procent de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, întrucât în sarcina acestora sunt reglementate prin legile speciale privitoare la raporturile de serviciu, obligația de confidențialitate cu privire la informațiile pe care le află în exercitarea îndatoririlor de serviciu.
Decizia Înaltei Curți este obligatorieerga omnesastfel cum prevăd dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, astfel că angajatorul Tribunalul Arad, cât și ceilalți pârâți ordonatori de credite au obligația de a respecta decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, în sensul punerii ei în executare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, acesta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă, arătând că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru judecători, iar acordarea de către instanța de fond a unui spor de confidențialitate înseamnă că aceasta a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, arătând că nu există raporturi de muncă între el și reclamant, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Ministerul Finanțelor Publice, a fost obligat în solidar la plata sporului de confidențialitate către reclamanți și intervenienți, fără a avea calitatea de angajator al acestora. Curtea constată că Ministerul Finanțelor Publice nu poate să fie obligat direct la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale, către angajații altui ordonator de credite, el având calitate doar pentru alocarea unor astfel de sume în temeiul Legii 500/2002.
Pe fondul cauzei, se constată că prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale care, odată reglementate prin norme de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă.
În această categorie intră raporturile de muncă (de serviciu) ale funcționarilor publici civili sau militari, ale soldaților și gradaților, ale persoanelor care dețin demnități publice, ale magistraților și magistraților asistenți, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, ale membrilor cooperatori și raporturile juridice de muncă născute în baza încheierii contractului individual de muncă.
Magistrații constituie o categorie specială de personal care își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncăsuigeneris.
Este un raport juridic care are la bază un acord de voință, un contract nenumit, de drept public încheiat cu însuși statul, reprezentat de Președintele României și de Consiliul Superior al Magistraturii.
Ulterior numirii, părți în raporturile de muncă ale magistraților sunt, în puterea legii, ca exponenți ai puterii judecătorești a statului înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe și parchete de pe lângă acestea. Atribuțiile persoanelor juridice respective sunt exclusiv de natură funcțională, operatorie.
atribuții clasice ale angajatorului, chiar esențiale, sunt exercitate de către Președintele României și Consiliul Superior al Magistraturii, deci de alte autorități decât persoanele juridice parte în raporturile de muncă ale magistraților.
Drepturile și obligațiile acestor categorii de personal sunt reglementate de Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și Legea nr.304/2004. privind organizarea judiciară.
Cea este comun magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, în ceea ce privește problema pusă în discuție de recursul în interesul legii, este faptul că atribuțiile și responsabilitățile fiecărui post, condițiile de muncă, cât și cuantumul indemnizațiilor/salariilor nu pot fi negociate în mod individual, deoarece ele sunt stabilite de lege sau de regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii.
Codul muncii dispune în art.39 alin.2 lit.f că salariatului îi revine obligația de a respecta secretul de serviciu.
La rândul ei, Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate stabilește la art.36 alin.3 că persoana care urmează să desfășoare o activitate sau să fie încadrată la un loc de muncă ce presupune accesul la informații clasificate trebuie sa prezinte conducătorului unității un angajament scris de păstrare a secretului de stat sau de serviciu. Textul legal reglementează două ipoteze privind acest angajament și anume: la încadrarea în muncă (la încheierea contractului individual de muncă sau la nașterea raportului de serviciu) sau la trecerea într-o altă muncă în cadrul aceleiași unități (la același angajator).
Potrivit art.16 alin.1 din Codul d eontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea nr. 144/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr.382 din 6 mai 2005, magistrații au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară potrivit art.99 lît.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Totodată, conform art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 și art.9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aprobat prin Hotărârea nr. 145/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr.382 din 5 mai 2005, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea, în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în executarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
În conformitate cu prevederile art.3 din Ordonanța Guvernului nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.444/2006 publicată în Monitorul Oficial nr.978 din 7 decembrie 2006, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate. Funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate. Unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
De asemenea, prin dispozițiile art.15 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, act normativ care se aplică numai celor numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 se prevede că sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Potrivit art.27 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și stabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Ca atare, magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul dispoziției legale amintite mai sus.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie date cu caracter temporar până la încetarea situației de discriminare.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia 46 din 15.12.2008, a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și a stabilit că personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Curtea mai constată faptul că începând cu data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea 330 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, astfel încât de la această dată, salarizarea se face în concordanță cu această lege, care prevede pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți acordarea sporului de confidențialitate.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice și va modifica în parte sentința recurată în sensul înlăturării obligației de plată a drepturilor bănești de către Ministerul Finanțelor Publice către reclamant, și va acorda drepturile doar până la 12.11.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 1241/18.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică parțial sentința în sensul
- înlătură obligația de plată a drepturilor bănești de Ministerul Finanțelor Publice;
- acordă drepturile până la 12.11.2009;
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 1.02.2010
Tehnored / 1.02.2010/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul Arad
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
