Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2171/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.2171
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în comuna de, sat, județul P și de pârâta SC " " SA, cu sediul în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar SPECIALISTS SRL, cu sediul în B, dul - -, nr.35, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.2703 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Cereri de recurs scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta reclamantă și recurenta pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
Se învederează instanței că dosarul a fost repus pe rol în vederea analizării oportunității menținerii suspendării judecății, urmare a modificării art.36 din Legea nr.85/2006 prin Legea nr.277/2009, sau dacă se impune continuarea judecății.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrata inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamanta a chemat in judecata pe pârâta SC SA (fostă SC SA B), pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7200 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentari salariale de Paște și de C si 16500 lei reprezentând diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de contractul colectiv de muncă și cel fixat de unitate, inclusiv sporurile pentru ultimii 3 ani.
În motivarea acțiunii formulate, reclamanta a arătat că este salariata pârâtei - punct de lucru M; prevede o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C pentru fiecare salariat, iar pentru anii 2005- 2007 reclamanta nu a beneficiat de aceste suplimentări salariale.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, arătat reclamanta că, având în vedere salariul minim pe unitate aferent funcției sale, i s-a stabilit un salariu mai mic decât cel cuvenit legal cu încălcarea dispozițiilor art. 128 alin.5 rap. la art. 129 alin.3 din CCM.
S-au anexat în copie cartea de identitate, carnetul de muncă ale reclamantei.
În ședința publică din data de 02.07.2008 din oficiu, instanța invocat excepția necompetenței teritoriale, având în vedere că domiciliul reclamantei se afla în comun a de, sat nr. 86, jud.
Prin sentința civila nr. 1185/02.07.2008 Tribunalul Dâmbovița, din oficiu a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, declinând competenta în favoarea Tribunalului Prahova.
La data de 19.07.2008 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri și expertiză tehnică specialitatea salarizare -normare.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, prin sentința civilă 2703 din data de 27 octombrie 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC ( fostă SC SA), și în consecință a obligat pârâta SC să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neacordate în suma de 7199 lei reprezentând diferența salariu conform art. 128 și 129 CCM și suplimentari salariale de Paște pe anii 2006- 2007 și C pe anii 2005-2006, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data de 31.08.2008 pana la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Din înscrierile efectuate în carnetul de muncă al reclamantei reiese că aceasta a fost angajata societății pârâte in perioada dedusa judecații, raporturile de muncă cu societatea pârâtă încetând prin decizia nr. 812 din 26.03.2007, conform art. 65 și 66 din legea nr. 53 /2003
Tribunalul a reținut că, în Contractul colectiv de muncă pe anii 2003 -2006 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. In acest sens, în cuprinsul contractului se arăta că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Același articol, din contractele colective de muncă pe anii 2005 -2006 prevede că în anul 2006 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezulta că drepturile prevăzute de art. 268 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Daca părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Din raportul de expertiză întocmit de expert, prima instanță a reținut că salariului mediu brut la nivel de unitate era: 2005- 1350 lei, Paște 2006 - 1350 lei, C 2006 - 1650 lei, Paște 2007 -1650 lei, în total suma de 6000 lei.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o.
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.1 din contractele colective de munca pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovada putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiza judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
În ceea ce privește diferența de drepturi salariale solicitate de reclamantă, conform concluziilor raportului de expertiză, prima instanță a constatat că aceasta a primit lunar un salariu sub nivelul prevăzut în Contractul colectiv de muncă încheiat între service (actuala ) și salariați. Astfel, potrivit art. 1 din HG nr. 1766/22.12.2005 " începând cu data de 1 ianuarie 2006, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 330 lei (RON) lunar pentru un program complet de lucru de 169, 333 ore în medie pe lună în anul 2006, reprezentând 1,95 lei /ora, iar CCM la nivel de service, înregistrat la Mun. B sub nr. 9002 /31.10.2003, modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004 -2006 stipulează, la art. 128 alin. 5 că salariul de bază minim în cadrul unității pârâte este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie.
Tribunalul Prahovaa concluzionat în sensul că, în perioada dedusă judecații reclamanta nu a primit salariul corespunzător funcțiilor îndeplinite, respectiv în perioada 01.07.2001 -01.07.2005 aceea de electrician, în perioada 01.07.2005 - 26.05.2007 aceea de dispecer.
În consecință, din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamanta, deși era îndreptățită la plata acestor drepturi salariale, nu a primit aceste sume, respectiv 2.370 lei diferența salariala (suma în cuantum net și actualizat conform anexei 2 din raportul de expertiză ) și 4.829 lei suplimentari salariale Paște și C (suma în cuantum net actualizat, conform tabelului de la fila 4 dosar)
Față de aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâta, în baza dispozițiilor art.161 și art. 284 din Legea nr. 253/2003 precum și a art. 168 si 128 si 129 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2007 să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă de 7199 lei reprezentând diferența salariu conform art. 128 si 129 CCM și suplimentari salariale de Paște pe anii 2006- 2007 și C pe anii 2005-2006, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data de 31.08.2008 până la data plății efective.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs, reclamanta și pârâta.
În recursul său pârâta susține că în mod greșit a fost admisă acțiunea însușindu-se eronat raționamentul intimatei-reclamante.
Astfel, instanța de fond a reținut că nu au fost dovedite afirmațiile recurentei-pârâte referitoare la includerea în salariu a suplimentărilor salariale, însă se susține că recurenta-pârâtă nu trebuia să facă dovadă acordării sumelor solicitate față de apărările acesteia legate de dreptul subiectiv căruia trebuia să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și C, drept ce nu mai există întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
Se arată în continuare că suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007 la aceste creșteri salariale aplicându-se și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2007, salariații beneficiind efectiv de aceste suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C, care au fost primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Tribunalul, arată recurenta, s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamantei, din analiza literală a textului art.168 din CCM, folosind argumentul per a contrario.
Se mai învederează că venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară, în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg, și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază, ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta-pârâtă că este greu de imaginat că într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care în realitate nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă, iar hotărârea Comisiei paritare din data de 06.11.2007 are putere obligatorie atât pentru societate, cât și pentru salariați.
Se arată în continuare că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care prevede, la art.176 alin.6 că "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Un alt motiv de recurs vizează greșita acordare a sumelor solicitate prin raportarea la valoarea unui salariu mediu brut în condițiile în care, în mod corect trebuia avută în vedere acordarea unui salariu de bază mediu, conform adresei nr.938/1.04.2008 depusă în copie la dosar, în recurs, de către recurentă, cele două noțiuni fiind distincte.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii sau modificarea în parte a sentinței și acordarea primelor în raport de valoarea salariului de bază mediu pe societate.
În recurs au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri, în copie, din partea recurentei.
Recurenta-reclamantă a criticat la rândul său hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică sub aspectul neacordării tuturor drepturilor salariale în raport de data introducerii acțiunii la Tribunalul Dâmbovița.
A arătat recurenta că expertul nu a ținut cont de data introducerii acțiunii la Tribunalul Dâmbovița -14.04.2008 atunci când a calculat valoarea dreptului cuvenit, ci a avut ca punct de plecare data înregistrării dosarului la Tribunalul Prahova, în urma declinării de competență -19.07.2008, astfel încât a fost prejudiciată cu diferențele salariale cuvenite, aferente anului 2005, respectiv prima de Paști 2005.
A mai precizat recurenta că a luat legătura cu expertul pentru a refece raportul de expertiză, însă până la data redactării hotărârii lucrarea nu ajunsese la dosar.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și admiterea în tot a acțiunii, în sensul criticilor invocate
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul pârâtei este e nefondat, iar al reclamantei este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Referitor la recursul pârâtei se reține că art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamantă cuvenite pe o perioadă ulterioară, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Primele de C și de Paște pe anii în discuție nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimatei-reclamante, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii respectivi s-ar fi menționat expres că pentru acești ani, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2005, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, ar fi fost acordate reclamantei prin includerea acestor prime în salariul lor de bază pe perioada în discuție în cauză.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamantei și pe anii în discuție în cauză.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamantei și respingerii acesteia.
Înscrisul nou depus la dosar în recurs de către recurentă, respectiv adresa nr.938/1.04.2008 a SC SA către societatea civilă de avocați care o reprezintă în prezenta cauză, nu poate fi avută în vedere în condițiile în care din conținutul acesteia nu rezultă niciun criteriu în raport de care a fost stabilită de către recurentă, în mod unilateral, valoarea acestui salariu, pe fiecare an - constatându-se de exemplu, că în cursului anului 2004 valoarea salariului de bază indicat de recurentă este mai mic decât în anul 2003 - neprezentându-se nici valoarea acestui salariu în lunile anterioare celor în care trebuia acordată prima de C și de Paște, conform celor statuate de comun acord de către părțile semnatare ale CCM, astfel încât nici cel de al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
În ceea ce privește recursului reclamantei,Curtea constată că este fondat.
Astfel, reclamanta a introdus acțiunea la Tribunalul Dâmbovița la data de 18.04.2008, iar prin sentința civilă nr. 1185/2.07.2008 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, instanță la care dosarul a fost înregistrat la data de 29.07.2008.
În expertiza efectuată în cauză, expertul a avut în vedere, la stabilirea drepturilor salariale neîncasate, data înregistrării dosarului la Tribunalul Prahova și nu data când cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dâmbovița.
În acest sens recurentei nu i s- acordat și prima de Paști 2005, care i se cuvenea întrucât se încadra în termenul general de prescripție în raport de data introducerii acțiunii la Tribunalul Dâmbovița.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursul reclamantei este fondat, urmând ca în conformitate cu disp.art. 312 Cod pr.civilă să îl admită, să modifice în parte sentința, în sensul că va obliga pârâta și la plata primei de Paști 2005 conform art. 168 din CCM, menținând în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " " SA, cu sediul în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar SPECIALISTS SRL, cu sediul în B, dul - -, nr.35, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.2703 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite recursul reclamantei, domiciliată în comuna de, sat, județul P împotriva sentinței civile nr.2703 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâta și la plata Primei de Paște 2005, conform art.168 din CCM.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - - -
Grefier
red.
tehnored.MI
5 ex./10.12.2009
f- Tribunalul Prahova
;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
