Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 218/2009
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.1264/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimata reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul intimatei reclamante depune la dosar rezoluția din 13 noiembrie 2008 prin care s-a propus neînceperea urmăririi penale față de intimata reclamantă.
Nemaifiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Mandatarul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca fiind nul potrivit dispozițiilor art.306 alin.1 Cod procedură civilă și în subsidiar respingerea ca nefondat pentru motivele formulate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată justificate cu decontul și chitanțele depuse la dosar.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta SC SRL D ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale pe perioada martie 2006 - februarie 2007 în cuantum de 3.513,33 lei, daune morale în sumă de 15.000 lei, la închiderea și restituirea carnetului de muncă.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că a avut contractul de muncă suspendat ca urmare a plângerii formulate de către pârâta SC SRL D pentru comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă, iar prin rezoluția din 14.11.2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoaraa decis neînceperea urmăririi penale deoarece nu există vinovăție. Întrucât a fost acuzată pe nedrept, solicită plata drepturilor salariale la zi și daune morale.
Acțiunea a fost precizată în sensul introducerii în cauză a Inspectoratului Teritorial d e Muncă D pentru a fi obligat la restituirea carnetului de muncă.
Pârâta SC SRL nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1264/LM/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -, pârâta SC SRL D fiind obligată să plătească reclamantei suma de 3513,33 lei reprezentând drepturi salariale brute neachitate, aferente perioadei 06.03.2006 - 15.02.2007, respingând în rest acțiunea.
Față de pârâtul ITM acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Pârâta SC SRL a fost obligată să plătească reclamantei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că pârâta a suspendat prin decizia nr. 3/13.03.2006 contractul de muncă al reclamantei începând cu data de 06.03.2006 ca urmare a formulării unei plângeri penale împotriva acesteia.
Prin rezoluția de respingere a plângerii din 01.08.2007 dispusă în dosar nr. 965/II/2/2006 a fost respinsă plângerea petentei SC SRL D împotriva soluției dată la data de 14.11.2006 în dosarul nr. 519/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva.
Față de aceste aspecte s-a reținut că suspendarea contractului de muncă al reclamantei a încetat la data comunicării rezoluției de respingere a plângerii pârâtei, respectiv la data de 03.09.2007, definitivă prin decizia penală nr. 274/R/2008.
Față de decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 21/16.09.2007, precizarea de acțiune privind cuantumul pretențiilor și adeverința nr. 62/2007 raportat la prevederile art. 52 alin. 2 Codul muncii instanța a considerat că reclamanta este îndreptățită la plata sumei de 3513,33 lei brut pentru perioada 06.03.2006-15.02.2007, reprezentând drepturi salariale brute neachitate.
Capătul de cerere privitor la plata daunelor morale a fost respins ca nefondat, reclamanta nefăcând dovada prejudiciului reclamat.
Întrucât ITM Dap rocedat la restituirea carnetului de muncă către reclamantă, acțiunea formulată împotriva acestui pârât a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei în baza art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC SRL
În motivarea recursului recurenta critică soluția primei instanțe având în vedere că aceasta în mod greșit a pășit la judecarea cauzei pe fond, corect fiind să dispună suspendarea cauzei până la soluționarea celei de a doua plângeri formulată de pârâtă împotriva reclamantei.
A fost depusă copia celei de-a doua plângeri penale (fila 7).
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal constatarea nulității recursului, iar în subsidiar respingerea lui ca nefondat.
A fost depusă rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara dată în dosar nr. 847/P/2008 prin care s-a propus neînceperea urmăririi penale față de reclamantă pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Intimata a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare. Curtea nu va reține nulitatea căii de atac, având în vedere că deși foarte succint, recursul vizează greșita soluționare a cauzei pe fondul său, recurenta considerând că în mod legal, soluția corectă era aceea de suspendare a cauzei până la soluționare plângerii formulate de către societate împotriva reclamantei.
Prin urmare motivul de recurs la care recurenta face trimitere este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pe fond, instanța reține că recursul este neîntemeiat.
Recurenta pârâtă apreciază că întrucât a formulat la data de 24.06.2008 o plângere penală împotriva reclamantei contractul de muncă al acesteia trebuia să fie din nou suspendat, astfel că soluția de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale este dată cu încălcarea legii.
Potrivit art. 52 alin. 1 lit.c Codul muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului.
Pentru a fi incident acest caz de suspendare trebuie întrunite cumulativ mai multe condiții. Mai întâi, este necesar să existe un contract de muncă în ființă, apoi angajatorul să fi formulat o plângere penală împotriva salariatului și în ultimul rând să fie emisă o decizie de suspendare a contractului individual de muncă, singura situație în care se poate verifica dacă angajatorul și-a manifestat prerogativa legală ce-i permite să suspende contractul individual de muncă, având în vedere că art. 52 Codul muncii reglementează un caz de suspendare facultativă și nu de drept a contractelor individuale de muncă.
Instanța constată că două din aceste condiții nu sunt întrunite în cauză.
Astfel, potrivit deciziei nr. 21/2007 contractul individual de muncă al reclamantei a încetat potrivit art. 55 lit.c Codul muncii începând cu data de 15.09.2007.
Această decizia a fost operată și în carnetul de muncă al reclamantei, conform înscrisului depus în copie la fila 82 dosar de fond.
Prin urmare, la data formulării celei de-a doua plângeri penale împotriva reclamantei aceasta nu mai avea raporturi de muncă cu pârâta recurentă, astfel că nu se mai poate pune problema vreunei suspendări.
Este și motivul pentru care recurenta pârâtă nu a mai emis decizie de suspendare a contractului individual de muncă, ori în lipsa acestei decizii de suspendare a contractului individual de muncă, prima instanța în mod corect a apreciat că nu se impune suspendarea soluționării cauzei.
Având în vedere că recursul pârâtei vizează numai problema suspendării contractului individual de muncă ca urmare a formulării plângerii penale din anul 2008 - plângere cu privire la care de altfel parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, iar această suspendare nu poate opera pentru motivele ce au fost analizate de către instanța de recurs, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 52 alin. 2 Codul muncii, deoarece pentru prima plângere formulată de către pârâtă s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că s-a dovedit nevinovăția reclamantei față de acuzația adusă de angajator și care a determinat suspendarea cauzei.
Constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale la probatoriul administrat în cauză, soluția fiind temeinică și legală, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va dispune respingerea ca neîntemeiat a recursului cu judecarea căruia a fost sesizată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurenta fiind căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamanta intimată cu acest proces, dovedite cu actele de la dosar, în sumă de 700 lei (onorariu avocațial și cheltuieli de transport).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.1264/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei - suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./9.03.2009
Dact./DȘ/2ex
Judecători fond:
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
