Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 29/A/2009
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 985/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect pretenții.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, note de ședință formulate de reclamantul apelant prin mandatar.
Tot prin serviciul registratură al instanței, s-a înregistrat la dosar, cerere de repunere pe rol a cauzei formulată de intimatul pârât - prin mandatar, la care atașează adeverință eliberată de De asemenea, înregistrează la dosar, concluzii.
Instanța, deliberând, cu privire la cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de intimatul pârât -, respinge ca nefondată această cerere, față de împrejurarea că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 151 cod procedură civilă.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de 19 februarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 985/2008 Tribunalul Sibiu - Secția civilă a respins în al doilea ciclu procesual acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul -, având ca obiect obligarea acestuia la restituirea sumei reprezentând echivalentul în lei a 1.000.000 USD precum și plata dobânzilor legale aferentei sumei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1176 și 1584 cod civil.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii invocând că prin protocolul intervenit la 16.06.2003 părțile au convenit ca în schimbul sumei împrumutate de reclamantă să-i predea linia de zincare la care face referire partea adversă, susținând că are posibilitatea îndeplinirii unei atari obligații, acea linie fiind proprietatea sa, că este funcțională.
În acest context arară în continuare pârâtul prin încheierea convenției, obligația de restituire a sumei împrumutate a fost înlocuită în concret cu o nouă obligație și că nu poate fi vorba astfel de o obligație alternativă, așa cum rezultă și din convenția încheiată.
Instanța de fond în argumentarea soluției pronunțată pe baza probelor de la dosar, a reținut și motivat în esență, că într-adevăr între părți la 16.06.2003 a intervenit acea convenție potrivit căreia pârâtul a confirmat că a împrumutat de la partea adversă acea sumă în intervalul 1999 - 2003.
Prin același act părțile însă au convenit ca îndeplinirea obligației de restituire din partea pârâtului să fie realizată și executată prin predarea în folosință a unei linii de zincare, aflată pe terenul SC SA Sibiu condiționat ca la sfârșitul planului de reorganizare a SC SA G, linia să fie trecută în proprietatea reclamantului.
Această convenție a conchis prima instanță are valoarea unei novații, părțile convenind să schimbe obiectul raportului obligațional dintre ele, în sensul că în locul sumei de bani pe care pârâtul trebuia să o restituie, să îndeplinească această nouă obligație, de predare în folosință și ulterior în proprietate a liniei de zincare.
Efectul juridic al novației este cel de stingere a unei obligații existente și înlocuirea cu una nouă, în speță intenția părților de a fiind evidentă, iar noua obligație asumată de pârât fiind una valabilă, astfel că obligația de a restitui suma împrumutată nu mai există. De altfel a reținut aceeași instanță, din acest motiv s-au cerut lămuriri părților în legătură cu obiectul și temeiul acțiunii, reclamantul menținându-și acțiunea de restituire a împrumutului.
În acest context, pentru că obligația inițială nu mai există, reclamantul a stabilit aceeași instanță nu mai poate solicita decât eventual predarea liniei de credit, fie despăgubiri dacă această din urmă obligație nu s-a îndeplinit corespunzător.
Reținând în contextul stării de fapt menționate, ca fiind incidente cauzei dispozițiile art. 1091, 1128 - 1130 cod civil, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată, cu obligarea acestuia la 14.042 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal și timbrat a declarat apel reclamantul, aducându-i critici sub aspectul netemeiniciei și nelegalității ei, solicitând schimbarea în tot a acesteia, cu consecința admiterii acțiunii sale așa cum a fost investită instanța de fond.
În expunerea de motive, în esență, s-a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, reținând o stare de fapt contrară conținutului actului intitulat "Protocol", pentru că obligația asumată de pârât era fie de a-i preda apelantului acea linie de zincare existentă pe terenul SC SA în condiții normale de folosință cu plata utilităților tehnologice și fără alte costuri, fie printr-un alt mod de restituire a acelui împrumut.
Voința părților exprimată prin actul încheiat a fost aceea a unei obligații alternative și nicidecum a unei novații prin schimbare de obiect, cum greșit a calificat-o instanța fondului. Una din condițiile specifice pe care le impune novația prin schimbarea de obiect constă în intenția părților de a, care trebuie să fie una clar exprimată ( art. 1130 cod civil).
Ori, susține în continuare apelantul, din conținutul Protocolului nu rezultă în mod cert și neîndoielnic voința de a, în contextul în care în finalul acestui înscris se menționează și posibilitatea restituirii împrumutului și printr- o altă modalitate decât a predării acelei linii de zincare. Rezultă astfel că obligația asumată de părți prin convenția menționată este una alternativă, neputând fi calificată ca novație. În realitate, obligația pârâtului de predare în contul sumei împrumutate a acelei linii de zincare în stare de utilizare nu putea fi executată pentru că la momentul convenției aceasta nu era funcționabilă, neavând aviz de mediu și dovedindu-se a fi cu deficiențe, nefiind proprietatea pârâtului intimat ci de fapt a unei societăți comerciale intrată în procedura falimentului.
În acest context, susține reclamantul apelant și având în vedere dispozițiile art. 1030 cod civil, obligația alternativă asumată prin înscrisul respectiv, a devenit una simplă care îl îndreptățește să pretindă restituirea împrumutului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 296 și urm. cod procedură civilă.
Pârâtul - prin mandatarul său a depus întâmpinare ( fila 2 dosar apel) prin care solicita respingerea apelului cu consecința menținerii soluției primei instanțe ca temeinică și legală.
S-a arătat în raport de natura juridică a convenției că obiectul acestui act juridic este clar exprimat constând în stabilirea modului de restituire a unui împrumut contractat de pârât. Obiectul actului nu îl reprezintă argumentul său de restituire a sumei împrumutate ci modul în care părțile au convenit să fie restituit împrumutul.
Din acest punct de vedere arată intimatul este neîndoielnic că s-a convenit ca în schimbul sumei împrumutate să-i fie predată reclamantului acea linie de zincare, în condiții normale de utilizare, iar la finalul perioadei de reorganizare a SC" " SA să treacă în proprietatea apelantului reclamant.
În speță, nu este vorba de o obligație alternativă, pentru că aceasta presupune ca printr-un raport juridic să fie stabilite cel puțin două prestații din partea debitorului, care să fie judicios individualizate și exprimate clar, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Din actul invocat nu rezultă o altă modalitate de restituire, stipulându-se doar că prin consens părțile pot conveni un alt mod de restituire. acest consens, obligația este una pură și simplă, pe care o poate executa creditorul. Prin urmare, din conținutul acelui protocol reiese intenția expresă a părților de a.
Se mai arată de pârât că de fapt la 05.06.2008 l-a notificat pe reclamant să preia linia de zincare, întrucât între timp a devenit proprietar și s-a încheiat planul de reorganizare a SC SA, fostul proprietar al instalației de zincare, însă acesta a refuzat, invocând deficiențe de utilaj.
Analizând apelul prin prisma aspectelor invocate, se constată a fi fondat, în considerarea următoarelor împrejurări:
, obiectul acțiunii introductive de instanță constă în obligarea pârâtului intimat - de a restitui reclamantului apelant echivalentul în lei a sumei de 1.000.000 USD cu dobânzile legale aferente sumei respective.
Din acest punct de vedere în mod just instanța de fond a stabilit că în speță s-a dovedit că în intervalul 1999 - 2003 reclamantul apelant i-a împrumutat pârâtului -, diferite sume de bani, respectiv până în limita a 1.000.000 USD, aspect de altfel recunoscut și necontestat de acesta, prin însăși întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în al doilea ciclu procesual. de asemenea părțile că la 16.03.2003 de comun acord prin actul încheiat și intitulat sugestiv "Protocol", părțile au convenit să nu mai restituie acel împrumut în numerar, ci prin predarea unei linii de zincare.
Prin ultimul aliniat aceleași părți au stipulat că prin consens pot conveni și la un alt mod de restituire a împrumutului. Prin urmare, litigiul comportă discuții doar cu privire la natura juridică a acestuia în raport de ce rezultă din conținutul acelui act intitulat de părți "Protocol".
Din acest punct de vedere instanța de fond a conchis că prin acest act din 16.06.2003, s-a ajuns la novație, ca modalitate de stingere a obligației existente cu o nouă obligație, respectiv în loc de restituire a sumei împrumutate de pârât și recunoscută s-i fie predată reclamantului apelant acea linie de zincare. S-a reținut astfel de prima instanță ca fiind incidente dispozițiile art. 1128 - 1130 cod civil, care reglementează cerințele unei novații, acțiunea reclamantului de restituire a sumei împrumutate nu mai poate fi primită, obligația pârâtului constând în raport de actul încheiat care reprezintă o novație, în predarea liniei de zincare sau eventual despăgubiri dacă această obligație nu s-a îndeplinit.
este deci convenția prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație. novației este faptul că și dacă raportul juridic obligațional existent se stinge, aceasta nu înseamnă încetarea efectelor sale ci doar transformarea lui într-un alt raport juridic obligațional.
fiind indirect un contract care se circumscrie tuturor condițiilor de validitate ale unui atare act juridic, astfel că în primul rând presupune existența unei obligații valabile, care se va stinge prin novație.
Mai mult, intenția părților de a ( animus novandi) de a transforma vechea obligație într-una nouă reprezintă elementul esențial al novației. În lipsa acestei intenții clare de a, chiar și în prezența celorlalte condiții nu se poate conchide că s-a realizat o novație. se impune deci ca voința părților de a să fie indubitabil exprimată. nu se prezumă conform art. 1130 cod civil, ci această voință trebuie să rezulte evident din actul încheiat.
Voința se impune prin urmare a fi neîndoielnică și clar exprimată de părți prin actul de novație.
În speță, prin actul încheiat părțile au convenit ca îndeplinirea obligației de restituire din sarcina pârâtului intimat să fie executată prin predarea unei linii de zincare, existentă la acel moment pe terenul SC "" SA Sibiu și la sfârșitul planului de reorganizare a SC S, acea linie să fie în proprietatea reclamantului apelant, în condiții de utilizare normale și fără costuri. În aliniatul final al protocolului s-a convenit de aceleași părți ca restituirea să poată fi realizată și într-un alt mod.
Prin urmare voința părților prin convenție a fost aceea a unei obligații alternative și nu a unei novații pe calea schimbării de obiect, cum greșit s-a stabilit de prima instanță.
Din conținutul protocolului nu rezultă cu evidență și neîndoielnic voința părților de a în sensul impus de art. 1130 cod civil, în contextul în care părțile prin consens au convenit și cu privire la altă modalitate decât aceea a predării liniei de zincare în stare de utilizare. Obligația asumată astfel de părți prin acel protocol, în raport de textele de lege invocate și a stării de fapt menționate nu poate fi calificată ca o novație, prin schimbarea de obiect.
Potrivit art. 1030 cod civil, obligația alternativă devine una simplă când unul din obiecte nu mai poate fi predat datorită unor împrejurări imputabile debitorului.
La momentul încheierii convenției linia de zincare forma patrimoniul unei societăți comerciale, astfel că obligația pârâtului de predare a acelei linii de zincare nu era nici una valabilă, în afara aspectelor ce se circumscriu actului de novație.
De altfel linia de zincare, recunoaște și pârâtul intimat nu putea fi predată apelantului decât în 2008, iar pe de altă parte s-a dovedit a fi nefuncțională, cu deficiențe care o făceau inutilizabilă dar esențial era faptul că la acel moment nu forma proprietatea pârâtului.
În acest context, sentința instanței de fond se vădește a fi nelegală, astfel că în baza art. 296 cod procedură civilă, se va admite apelul reclamantului, cu consecința schimbării în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost investită prima instanță.
Cât privesc cheltuielile de judecată ce se cuvin apelantului, acesta prin notele de ședință depuse prin mandatar la dosar, a arătat că înțelege să le solicite pe cale separată.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 985/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă în dosarul civil nr- și în consecință:
Schimbă sentința civilă sus menționată în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului - și în consecință:
Obligă pe pârât să plătească reclamantului echivalentul în lei a sumei de 1.000.000 USD și dobânzile legale aferente sumei începând cu 8.12.2005 și până la momentul achitării ei.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
4 ex/23.03.2009
Jud. fond -.
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Anca Neamțiu
