Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2227/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2227
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, camera 15, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1369 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, cu sediul în P,-, județul P și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, cu sediul în B,-, județul
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin consilier juridic, lipsă fiind recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, intimata-reclamantă, intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicită introducerea în cauză și citarea intimaților Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești având în vedere că intimata-reclamantă a fost transferată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Curtea va aprecia asupra cererii formulate de reprezentantul legal al recurentului-pârât cu privire la introducerea și citarea în cauză a intimaților Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, odată cu pronunțarea asupra recursurilor.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicită admiterea recursului potrivit motivelor scrise aflate la dosar, arătând că instanța de fond a acordat drepturi intimatei-reclamante depășind perioada 15.06.2006 când aceasta a fost transferată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, și de asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicită admiterea acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție, Parchetul De Pe Lângă Curtea De Apel Bacău, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Bacău, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata diferențelor dintre salariul încasat și cel cuvenit procurorilor DIICOT pentru perioada 09.05.2006-15.07.2006 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, plata dobânzii legale, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în perioada susmenționată și până în prezent a îndeplinit și îndeplinește funcția de procuror în cadrul pârâților, perioadă în care a fost discriminată atât timp cât deși a prestat aceeași muncă ca și un procuror de la DIICOT nu a încasat aceleași drepturi salariale creându-i-se un prejudiciu prin neachitarea acestor drepturi la timp.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, atât timp cât nu a avut nici un raport de muncă cu reclamanta.
Și pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au formulat întâmpinări prin care au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând și respingerea acțiunii în condițiile în care nu există nicio discriminare, procurorii DIICOT fiind salarizați în raport de coeficienții de multiplicare prevăzuți de lege, precum și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1369 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a respins acțiunea formulată de reclamantă față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a admis în parte acțiunea și în consecință, au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău să-i plătească reclamantei diferența dintre salariul încasat și cel cuvenit procurorilor DIICOT pentru perioada 09.05.2006-15.07.2006 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, s-a dispus efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantei și totodată, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata dobânzii legale formulat de reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamanta a fost salariată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău începând cu 09.05.2006 și până la 15.07.2006 îndeplinind funcția de procuror, după care s-a transferat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești începând cu 15.07.2006, perioadă în care nu încasat o indemnizație egală cu cea a procurorilor din cadrul DIICOT.
Potrivit art.75 din Legea 304/2004, DIICOT funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar salarizarea se efectuează în conformitate cu coeficienții de multiplicare aplicabili procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, disp.art.5 al.1 din Legea 53/2000, disp.art.5 Codul muncii, art.38,41 din Constituție, prevăd principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, caz în care orice salariat trebuie să aibă dreptul la o plată egală pentru muncă egală.
A mai reținut instanța de fond că, atât timp cât reclamanta a îndeplinit și îndeplinește funcția de procuror prestând aceeași muncă, activitate ca și procurorii din cadrul DIICOT, înseamnă că aceasta, în calitate de magistrat are dreptul la încasarea aceleiași indemnizații cu cea a procurorilor din cadrul DIICOT, deoarece toți procurorii trebuie să beneficieze de aceleași drepturi, caz în care pârâții au obligația să achite sumele solicitate reclamantei.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamanta desfășoară o anumită activitate specifică care implică un volum mare de muncă, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihică, intrând în contact permanent cu diferite persoane ca și procurorii DIICOT, înseamnă că în raport de aceștia din urmă salariați în sistemul bugetar, reclamantei i se aplica un tratament discriminatoriu, diferențiat deoarece, prin neacordarea drepturilor solicitate, pe de o parte, i se creează acesteia o situație nefavorabilă, inferioară, iar pe de altă parte, i se încalcă dreptul la o remunerație egală constând în indemnizațiile solicitate pentru munca egală depusă ca și ceilalți procurori, constând în desfășurarea unei activități ce necesită un grad ridicat de muncă și un efort intelectual sporit, cu un grad ridicat de suprasolicitare neuropsihică.
De altfel, tratamentul aplicat reclamantei în calitate de magistrat, nu este justificat obiectiv de către un scop legitim întrucât activitatea prestată de reclamantă este asemănătoare cu activitatea prestată de ceilalți procurori, în condițiile în care și reclamanta ca și ceilalți procurori din cadrul DIICOT, desfășoară o muncă ce vizează respectarea și aplicarea legilor, necesitând un volum mare de muncă, cu un risc profesional și o suprasolicitare neuropsihică ridicate.
A apreciat instanța de fond că apărările pârâților în sensul că nu există nicio situație discriminatorie în condițiile în care legea prevede expres aplicarea anumitor coeficienți de multiplicare, sunt neîntemeiate deoarece instituirea în favoarea anumitor categorii de salariați din sectorul bugetar din cadrul Ministerului Public care desfășoară o muncă, activitate ce necesită un grad ridicat de risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, ca și procurorii din cadrul DIICOT creează o situație discriminatorie în defavoarea reclamantei care nu se justifică având ca efect restrângerea exercitării dreptului la plată egală, pentru muncă egală.
Totodată, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă întrucât într-adevăr nu există identitate între pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății atât timp cât nu există nici un raport de muncă între pârât și reclamantă.
De asemenea, tribunalul a respinge capătul de cerere privind plata dobânzii legale ca neîntemeiat, în condițiile în care reclamanta are dreptul să încaseze sumele solicitate, actualizate, sume la care nu se aplică dobânda legală, neexistând un raport contractual de natură civilă sau comercială între părți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, recursurile fiind declarate și motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din legea nr.146/1997.
Recurentul pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în motivarea recursului arată în esență că se impune respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă în raport de Decizia nr.821/ 3 iulie 2008 a ÎCCJ prin care s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și 11 precum și dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale.
Susține că pe fondul cauzei hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât schimbarea coeficientului de multiplicare excede atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece printr-o hotărâre judecătorească s-ar modifica încadrarea magistraților, stabilită printr-o lege de salarizare aflată în vigoare și că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației deoarece ca instituție bugetară nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
De asemeni, arată că instanța nu putea dispune plata și în continuare, către reclamanții - intimați a unor indemnizații egale cu cea a procurorilor DIICOT, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților și să se impună respingerea cererii de obligare a pârâților să opereze mențiuni în carnetele de muncă, întrucât sporul solicitat se adaugă la retribuția tarifară și nu se include în aceasta.
Consideră recurentul și că instanța în mod greșit a respins cererea de chemare în garanție a MEF, respectiv a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și a admis acțiunea reclamanților și că în mod nelegal au fost acordate drepturile actualizate.
În motivarea recursului, recurentul parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, arată în esență că hotărârea este nelegală, întrucât instanța avea obligația să facă aplicarea dispozițiilor deciziei Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea art.2 alin.1 și11 și art.27 din OG 137/2000 și că reținerea caracterului discriminatoriu al obligației, nu este corect deoarece salarizarea diferită are un scop legitim, respectiv combaterea criminalității.
Susține recurentul că instanța nu putea dispune plata și pentru viitor către intimații reclamanți a unor indemnizații egale cu cea a procurorilor DIICOT, adăugând la legea specială de salarizare, nefiind legală nici obligarea sa la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale intimaților -reclamanți, întrucât în carnetul de muncă conform art.11 alin.2 din Decretul 92/1976 se poate transcrie doar retribuția tarifară de încadrare și drepturi ce se includ în acesta, iar acest capăt de cerere nu era în competența materială a instanței de fond.
De asemeni, recurentul arată că în mod nelegal s-au acordat drepturile în sume reactualizate la data plății efective în funcție de rata inflației și că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a MEF respectiv, în mod greșit a fost respinsă acțiunea față de acest pârât.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de APEL PLOIEȘTI reține că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat că reclamanta este discriminată în ceea ce privește salarizarea, în raport de salarizarea stabilită magistraților procurori ce funcționează în cadrul DNA și DIICOT din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, soluție ce se va considera a fi nelegală conform dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Astfel, potrivit art.11 alin.1 din OUG nr.26/2006, modificat și completat prin Legea nr.45/2007, procurorii din cadrul DNA și cei din cadrul DIICOT sunt salarizați potrivit punctelor 6-13 lit. A din Anexa la ordonanță, în raport cu funcțiile pe care le dețin, sau cu care sunt asimilați, potrivit legii.
Punctele 6-13 din Anexa la OUG nr.27/2006 privesc salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă
Conform art.3 alin.1 din OUG nr.27/2006, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor,cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzute în anexa ce face parte din ordonanță.
DIICOT este o structură din cadrul Parchetului de pe lângă, așa cum rezultă din art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.508/2004, modificată și completată, astfel că salarizarea acestora s-a făcut în conformitate cu art.3 din OUG nr.27/2006 și art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004.
De aceea, susținerile intimatei - reclamante potrivit cărora art.11 din G nr.27/2006, instituie o discriminare, sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul DIICOT este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează. Astfel, nu toate situațiile în care anumite persoane sunt tratate diferențial pot constitui acte de discriminare, iar un asemenea tratament poate avea la bază un alt motiv decât apartenența persoanei respective la o anumită categorie profesională.
de multiplicare 19-23 conform Anexei la OUG nr.27/2006 lit.A, nr.ctr.6-13, se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă, astfel că regula aceleiași salarizări și pentru procurorii din cadrul DIICOT este justificată.
Prin soluția instanței de fond, s-a ajuns să se încalce criteriile de bază ale salarizării, respectiv: nivelul instanțelor sau parchetelor, funcția deținută, vechimea în magistratură prevăzută la art.3 alin.1 din nr.OUG26/2007, respectiv la stabilirea direct de instanță a salariului de bază al magistraților de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, corespunzător drepturilor salariale prevăzute pentru procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă
Relevantă în cauză este însă Hotărârea nr.355 din 1 august 2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care s-a statuat că faptele prezentate - respectiv salarizarea diferențiată între procurorii și judecătorii care își desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor de pe lângă acestea pe de o parte și procurorii din cadrul DNA și DIICOT pe de altă parte - nu constituie discriminare potrivit OG nr.137/2000.
În cauză nu se poate reține o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, de către instanță prin pronunțarea soluției fiind doar o interpretare și o aplicare greșită a legii, instanța dând o interpretare textelor de lege existente, nefiind în discuție stabilirea unor drepturi noi prevăzute de lege ci stabilirea existenței sau inexistenței unei stări de discriminare și eventuală înlăturare a stării de discriminare.
Existența unei situații de discriminare se apreciază pentru drepturi ale persoanelor aflate în situații comparabile, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Deși, raportat la activitatea desfășurată și de alți magistrați de la alte instanțe efectuează activități similare celor desfășurate de procurorii din structurile din cadrul,salarizarea diferențiată este stabilită de legiuitor în considerarea nivelului diferit al instanței în care funcționează aceștia, respectiv în cadrul parchetului de pe lângă și nu în considerarea importanței activității desfășurate.
Însă, se va aprecia că activitatea desfășurată de procurorii din cadrul DNA și DIICOT ca structură a Parchetului de pe lângă este o activitate ce implică dobândirea unor cunoștințe de specialitate deosebite, care să permită acestora conducerea, supravegherea și controlul nemijlocit, conform art.10 din Legea nr.508/2004 asupra specialiștilor cu înaltă calificare în domeniul prelucrării și valorificării informațiilor, economice, financiare, bancare, vamale, informație ( conform art.10 alin.1 din aceeași lege ).
În această situație, în cauză nu poate fi în discuție o încălcare a prevederilor art.14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât diferența de tratament săvârșită de stat trebuie să fie între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, în cauză justificându-se tratamentul diferențiat stabilit de lege, activitatea de urmărire penală a procurorilor din cadrul DNA și DIICOT fiind una specifică, specializată în sensul că efectuează urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr.508/2004 și legi speciale, având atribuții și aspecte ce nu țin de activitatea de judecată, de atribuțiile unor magistrați judecători sau procurori de la alte instanțe, cum ar fi studierea cauzelor care generează săvârșirea infracțiunilor de criminalitate organizate, trafic de droguri, criminalitate informatică și terorism și a condițiilor care le favorizează, elaborarea propunerilor în vederea eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației penale în acest domeniu ( art.2 din lege ).
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel, în baza art.3041Cod procedură civilă va admite recursurile promovate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă J și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, camera 15, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1369 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, cu sediul în P,-, județul P și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, cu sediul în B,-, județul B și în consecință:
Modifică în parte sentința și pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./16.12.2009
dosar fond- - - Tribunalul Prahova
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
