Pretentii civile. Speta. Decizia 2226/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2226
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, G, n, G, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul B,împotriva sentinței civile nr. 529 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul B, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B,-, sector.5, Casa Națională De Pensii Și Alte Drepturi De Asigurări Sociale, cu sediul în B,-, sector 2, Ministerul Economiei Și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin consilier juridic, lipsă fiind recurenții-reclamanți, G, n, G, intimații-pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Casa Națională De Pensii Și Alte Drepturi De Asigurări Sociale, Ministerul Economiei Și Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicită admiterea excepției privind nulitatea recursului pentru nesemnarea de către toți recurenții-reclamanți și arată că lasă la aprecierea instanței excepția lipsei calității procesuale a intimatei-pârăte Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale invocată de aceasta prin întâmpinarea depusă la dosar.
Totodată, solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, reclamanții, G, n, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la restituirea procentului de 29,1 din drepturile salariale restante reprezentând tranșa I din sporul de risc și suprasolicitare, indexarea și sporul de vechime conform sentințelor civile nr. 315/2008, 279/2008 și 585/2008, pronunțate de Tribunalele D și B, hotărâri definitive.
Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâților ca nici din tranșele ce urmează a fi achitate în luna martie 2009 și octombrie 2009 ( ca urmare a executării hotărârii sus menționate ) să nu se rețină contribuția de asigurări sociale de 9,5 % deoarece nu o datorează pentru drepturile salariale născute înainte de 1.08.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că departamentul economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Tribunalului Buzău, pe baza indicațiilor date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, a reținut un procent de 9,5%, reprezentând contribuția de asigurări sociale, cu ocazia executării procentului de 29,1% din drepturile salariale prevăzute în sentința civilă menționată.
Reținerea sumelor de bani aferentă procentului de 9,5% a fost motivată prin aplicarea prevederilor Legii nr. 250/2007 și de Ordonanța nr. 680/1.08.2007 ale, emise în aplicarea Legii nr. 250/2007. Pârâții au considerat că Legea nr. 250/2007 se aplică și drepturilor salariale restante, chiar dacă perioada de referință pentru care s-au obținut aceste drepturi salariale este mult anterioară acestei modificări. Textul din vechea reglementare, respectiv din Legea nr. 19/2000 limita reținerile CAS la o bază de calcul ce nu putea depăși plafonul de 5 ori salariul mediu brut pe economie.
Reclamanții au considerat că prin interpretarea dată de pârâți s-a retroactivat aplicabilitatea Legii nr.250/2007, dar mai ales a art.1 din Ordonanța 680/1.08.2007 la drepturi și venituri salariale ale asiguraților născute cu mult înainte de intrarea în vigoare a legii ( 1.08.2007 ) dar neîncasate din motive neimputabile lor.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a solicitat introducerea în cauză a CNPAS în temeiul art.47 din Cod procedură civilă, având în vedere dispozițiile pct. 3, 5 și 6 din anexa nr.1 a Ordonanței 1646/17.10.2007 emisă de MEF, potrivit cărora procedura de restituire a sumelor reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, plătită în plus față de plafonul maxim, se aprobă de către conducătorul CNPAS.
Cât privește fondul cauzei, pârâtul a arătat că art.23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 înainte de modificare nu stabilește baza de calcul, ci fixează limita dincolo de care această bază de calcul nu poate trece.
Baza de calcul este aceeași, fiind constituită din salariile individuale brute pentru persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționari publici, etc.
Pârâtul a mai solicitat chemarea în garanție a, în temeiul art. 60-63 din Cod procedură civilă.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție motivat de faptul că, în conformitate cu Anexa 1 pct. 3,5 și 6 din Ordonanța 1646/2007 emisă de MEF, procedura de restituire a sumelor reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, plătită în plus față de plafonul maxim se aprobă de către conducătorul CNPAS. Pe cale de consecință, solicită introducerea în cauză a CNPAS și admiterea excepției invocate.
Pârâtul a mai invocat faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și că la data de 16 iulie 2008 intrat în vigoare Decizia nr. 821/3 iulie 2008 Curții Constituționale, decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că disp. art. 2 alin.1 și alin. 11, precum și disp. art. 27 din OG nr. 137/2000, sunt neconstituționale.
Cât privește fondul cauzei, pârâtul a arătat că potrivit art.23 din Legea nr.19/2000 ( invocată de reclamanți ) baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie:salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate de lege sau prin contractul colectiv de muncă și/sau veniturile asiguraților prev. la art. 5 alin. 1 pct. I, II și III; venitul lunar prevăzut în declarația sau contractul de asigurat, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie.
În conformitate cu prevederile art. 23 alin. 3 din acest act normativ "Baza de calcul prev. la alin.1 și 2 nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul brut pe economie ".
După modificarea Legii nr. 19/2000 prin Legea nr. 250/2007, alin. 3 al art. 23 fost modificat în sensul că " Baza de calcul prev. la alin. 1 și 2 este venitul brut realizat lunar ".
Ulterior a fost adoptată OUG nr.91/2007, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției sociale, prin care la alin. 3 al art. 23 din Legea 19/2000, art.23 a fost abrogat, iar procentul de 9,5 pentru calcularea contribuției de asigurări sociale este aplicat pentru magistrați la venitul lunar brut individual și nu la plata drepturilor salariale restante.
De altfel, art.23 alin. 3, care este abrogat începând cu 1 ianuarie 2008, nu stabilește baza de calcul, ci fixează limita dincolo de care această bază de calcul nu poate trece.
Această bază de calcul este aceeași, fiind constituită din salariile individuale brute pentru persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici, etc.
Cât privește susținerile reclamanților în sensul că aceste măsuri adoptate de legiuitor au un caracter discriminatoriu, pârâtul arătat că sunt nereale.
Raportat la disp. art.16 din Constituția României potrivit cărora "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că, prin lege, pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate. Astfel, s-a arătat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, astfel încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceeași situație, în baza unora din criteriile enumerate de art. 2 din OG nr. 137/2000.
Și jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminatorie numai dacă intervine în cazuri similare.
Prin urmare, ar exista discriminare dacă pentru o parte din procurori ar fi stabilită o bază de calcul, iar pentru o altă parte a procurorilor sau judecătorilor s-ar folosit o altă bază de calcul a asigurărilor sociale, ceea ce nu este cazul de speță.
Ceea ce au solicitat de fapt reclamanții este stabilirea unei baze de calcul pentru calcularea acestei contribuții. Acest lucru nu este posibil deoarece instanța investită cu un litigiu nu poate decât să interpreteze legea și să o aplice și în nici un caz să adauge la aceasta. Acordarea acestor sume solicitate este de competența exclusivă a puterii legislative.
Referitor la afirmațiile reclamanților că nu se pot aplica dispozițiile Legii nr. 250/2007 și cele ale. nr. 680/2007 deoarece ar însemna o retroactivitate a legii având în vedere faptul că sumele la care se pune problema calculării contribuțiilor de asigurări sociale sunt pentru o perioadă anterioară dată de 1.08.2007, pârâtul a considerat că această afirmație nu este temeinică deoarece sumele pe care aceștia le primesc în baza hotărârii judecătorești, deși sunt pentru o perioadă anterioară, se dobândesc de către reclamanți în prezent când este în vigoare Legea nr. 250/2007.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a MEF pentru situația în care acțiunea reclamanților ar fi admisă, având în vedere că, în calitatea sa de ordonator principal de credite, va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2009, în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate. Rolul MEF este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și de proiecte de rectificare a acestor bugete.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, în ședința publică din 14.01.2009 a dispus introducerea în cauză în calitate de chemat în garanție a MEF.
Chematul în garanție, Ministerul Finanțelor Publice - prin DGFP B în baza mandatului de reprezentare nr. 4890/29.01.2009, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin sentința civilă nr. 44/10.02.2009, având în vedere decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale disp. art. I și II din OUG nr. 75/2008, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Buzău.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-.
Pârâta Casa Națională de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.529 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, DGFP B, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de
Prin aceeași sentință, s-a respins ca nefondată acțiunea și de asemenea, s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale invocate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, DIICOT și MEF prin DGFP B, că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat prin acțiunea introductivă restituirea sumei corespunzătoare procentului de 9,5 reținut ca urmare a achitării drepturilor salariale restante reprezentând tranșa I din sporul de risc și suprasolicitare, sumă ce depășește plafonul - de 5 ori salariul mediu brut pe economie - așa cum era reglementat de art. 23 din Legea nr. 19/2000, înainte de modificare prin Legea nr. 250/2007.
Aceste sume reținute din salariul salariaților contribuabili se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat și sunt gestionate de CNPAS.
Prin Ordinul nr.1646/17 octombrie 2007 al Ministrului Economiei și Finanțelor s-a reglementat procedura de restituire a sumelor reprezentând contribuțiile individuale de asigurări sociale reținută de la asigurați, plătită în plus față de plafonul maxim admis de Legea nr. 19/2000, pe perioada de timp în care a fost instituit plafonul maximal de calcul al bazei de impunere.
Conform anexei la acest Ordin, dispoziția de restituire se aprobă de coordonatorul CNPAS, după ce, în prealabil, se verifică exactitatea și realitatea sumelor plătite cu titlu de contribuție la asigurări sociale de stat, prescripția dreptului, etc.
Din interpretarea acestor acte menționate, rezultă clar că pârâții nu au nici o obligație de restituire a acestor sume încasate în plus, ci această obligație revine CNPAS.
Ca atare, instanța de fond a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală pasivă, iar ca efect al respingerii acțiunii pe excepție față de pârâți, a respins și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanții, prin acțiunea introductivă, au pretins că procentul de 9,5% reprezentând CAS trebuia aplicat la plafonul prev. de art.23 din Legea nr.19/2000 în forma inițială, iar nu la cel stabilit după intrarea în vigoare a Legii nr. 250/2007, deoarece drepturile salariale au fost acordate pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestei legi.
În forma sa inițială, art.23 din Legea nr.19/2000 stabilea că legea de calcul a CAS nu poate depăși plafonul a de 5 salariul mediu brut stabilit conform art. 5 alin 3 din aceeași lege, ca fiind salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Drept consecință, reclamanții susțin că suma restituită cu titlu de CAS care depășește acest plafon, trebuie restituită pentru că, în măsura în care drepturile salariale s-ar fi acordat la momentul la care erau datorate, contribuția la asigurări sociale nu putea depăși nivelul stabilit prin legea în vigoare la acea dată.
Instanța de fond nu a reținut punctul de vedere al reclamanților pentru următoarele considerente:
Baza de calcul a CAS este cea prevăzută de legea în vigoare la momentul plății și la acel moment plafonul era înlăturat, disp. art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 fiind abrogat prin OUG nr. 91/2007, art. I, pct. 1. Potrivit art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 modificat prin Legea nr. 250/2007, baza de calcul este venitul brut realizat lunar, iar după data de 1 ianuarie 2008, altfel cum a fost modificat prin OUG 91/2007, baza de calcul este aceeași, fiind constituită din salariile brute lunare.
Pentru argumentarea acestor poziții, tribunalul a reținut și disp. art.19 lit. g din Ordinul nr. 680/2007 de modificare a Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 potrivit cărora prin venit brut realizat lunar se înțeleg și orice alte adaosuri la salariile aprobate prin lege sau stabilite prin contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă, precum și alte sume reprezentând venituri curente aferente perioadelor anterioare.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut punctul de vedere al reclamanților în sensul că Legea nr.250/2007 și Ordinul 680/2007 ar retroactiva, încălcându-se disp. art. 15 alin. 2 din Constituția României, deoarece sumele de bani pe care aceștia le primesc în baza unor hotărâri judecătorești, deși sunt pentru o perioadă anterioară, se dobândesc de către reclamanți în prezent, când sunt în vigoare dispozițiile Legii nr. 50/2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât aceeași instanță care le-a respins pretențiile bănești s-a pronunțat în sens contrar într-o speță similară la data de 11.02.2008, arătând că modalitatea de reținere a -ului este eronată întrucât, deși contribuțiilor de asigurări sociale li se aplică regimul legal în vigoare la momentul plății, în speță reținerile trebuie aplicate asupra unor sume restante obținute prin hotărâri judecătorești care nu sunt venituri curente aferente perioadelor anterioare.
Consideră recurenții că neplata sumelor, la momentul când se cuveneau, de către pârâți nu îi poate prejudicia pe recurenți datorită modificărilor legislative apărute ulterior, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii, având în vedere că este culpa integrală a pârâților.
În recurs nu s-au formulat probe noi.
Legal citați intimații Casa Națională de Pensii (S) și au formulat întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului ca nefondat și invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a, precum și excepția nulității cererii de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale invocată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, DIICOT și MEF prin DGFP B, constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat prin acțiunea introductivă restituirea sumei corespunzătoare procentului de 9,5 reținut ca urmare a achitării drepturilor salariale restante reprezentând tranșa I din sporul de risc și suprasolicitare, sumă ce depășește plafonul - de 5 ori salariul mediu brut pe economie - așa cum era reglementat de art.23 din Legea nr.19/2000 înainte de modificare prin Legea nr.250/2007.
Aceste sume reținute din salariul salariaților contribuabili se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat și sunt gestionate de CNPAS.
Prin Ordinul nr.1646/17 octombrie 2007 al Ministrului Economiei și Finanțelor, s-a reglementat procedura de restituire a sumelor reprezentând contribuțiile individuale de asigurări sociale reținută de la asigurați, plătită în plus față de plafonul maxim admis de Legea nr. 19/2000, pe perioada de timp în care a fost instituit plafonul maximal de calcul al bazei de impunere.
Conform anexei la acest Ordin, dispoziția de restituire se aprobă de coordonatorul CNPAS, după ce în prealabil se verifică exactitatea și realitatea sumelor plătite cu titlu de contribuție la asigurările sociale de stat, prescripția dreptului, etc.
Din interpretarea acestor acte menționate, rezultă clar că pârâții nu au nici o obligație de restituire a acestor sume încasate în plus, ci această obligație revine CNPAS.
Ca atare, Curtea urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale a și să mențină această pârâtă în cauză pentru opozabilitatea hotărârii.
În ceea ce privește fondul cauzei, prin acțiunea introductivă reclamanții, au pretins că procentul de 9,5% reprezentând CAS trebuia aplicat la plafonul prev. de art.23 din Legea nr.19/2000 în forma inițială, iar nu la cel stabilit după intrarea în vigoare a Legii nr.250/2007, deoarece drepturile salariale au fost acordate pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestei legi.
În forma sa inițială, art.23 din Legea nr.19/2000 stabilea că legea de calcul a CAS nu poate depăși plafonul a 5 salarii medii brute stabilit conform art. 5 alin 3 din aceeași lege, ca fiind salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Drept consecință, reclamanții susțin că suma restituită cu titlu de CAS care depășește acest plafon, trebuie restituită pentru că, în măsura în care drepturile salariale s-ar fi acordat la momentul la care erau datorate, contribuția la asigurări sociale nu putea depăși nivelul stabilit prin legea în vigoare la acea dată.
Baza de calcul a CAS este cea prevăzută de legea în vigoare la momentul plății și, la acel moment, plafonul era înlăturat, disp. art.23 alin.3 din Legea nr.19/2000 fiind abrogat, prin OUG nr.91/2007 la art. I pct. 1. Potrivit art. 23 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 modificat prin Legea nr. 250/2007, baza de calcul este venitul brut realizat lunar, iar după data de 1 ianuarie 2008, altfel cum a fost modificat prin OUG 91/2007, baza de calcul este aceeași, fiind constituită din salariile brute lunare.
Dispozițiile art.19 lit. g din. nr.680/2007 de modificare a Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000 arată că prin venit brut realizat lunar se înțeleg și orice alte adaosuri la salariile aprobate prin lege sau stabilite prin contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă, precum și alte sume reprezentând venituri curente aferente perioadelor anterioare.
Curtea nu va reține punctul de vedere al reclamanților în sensul că Legea nr.250/2007 și Ordinul 680/2007 ar retroactiva, încălcându-se disp. art.15 alin.2 din Constituția României, deoarece sumele de bani pe care acestea le primesc în baza unor hotărâri judecătorești, deși sunt pentru o perioadă anterioară, se dobândesc de către reclamanți în prezent, când sunt în vigoare dispozițiile Legii nr.50/2007.
Curtea va respinge și excepția nulității cererii de recurs având în vedere că lipsa semnăturii părților de pe această cerere poate fi complinită prin faptul că aceștia au interes comun prin formularea unei singure cereri, iar semnăturile lor se regăsesc pe cererea de chemare în judecată.
Așa fiind, Curtea văzând și disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge excepțiile invocate și va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate excepțiile invocate de intimați.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, n, G, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul B,împotriva sentinței civile nr. 529 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul B, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B,-, sector.5, Casa Națională De Pensii Și Alte Drepturi De Asigurări Sociale, cu sediul în B,-, sector 2, Ministerul Economiei Și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
45 ex./16.12.2009
dosar fond- -- Tribunalul Buzău
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
