Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2230/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2230
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Stațiunea De Cercetare Dezvoltare Pentru, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.594 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul G, domiciliat în B,-, -ămin, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă Stațiunea De Cercetare Dezvoltare Pentru prin avocat din cadrul Baroului B, lipsă fiind intimatul-reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, arată că instanța de fond nu a dat eficiență probatoriilor administrate în cauză, dând o interpretare eronată și trunchiată a acestora.
De asemenea, mai arată că fișele de pontaj trebuie să fie apreciate în raport de fișele de prezență care sunt întocmite zilnic pentru fiecare angajat de șeful de sector.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie anulată decizia de concediere nr.21/19.02.2009, să fie obligată pârâta la plata despăgubirilor bănești egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate,
precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, repunerea în situația anterioară în sensul reintegrării pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că i-a fost desfăcut contractul de muncă deoarece a înlocuit în postul de pază pe numitul, agent de pază în cadrul societății.
A mai arătat că îndeplinește funcția de muncitor necalificat, însă în cadrul acestei funcții execută și serviciul de pază la fermele stațiunii.
Reclamantul a considerat nejustificată sancțiunea în condițiile în care nu a mai fost sancționat niciodată, și-a îndeplinit sarcinile de serviciu conform fișei postului, nu a avut absențe nemotivate, iar în cazul respectiv era în afara timpului de lucru.
A depus la dosar copia deciziei nr.21/2009, împuternicirea nr.21/2009, declarații extrajudiciare date de, referat, adresa nr.157/2009, proces verbal din 13.02.2009, note explicative și a solicitat audierea martorilor,.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin decizia nr.21/19.02.2009, față de reclamantul G s-a luat măsura încetării raporturilor de muncă în temeiul art.61 lit.a din Codul Muncii întrucât a părăsit postul de pază în mod repetat, fără acordul conducerii și s-a prezentat în stare de ebrietate la locul de muncă, încălcând în acest fel art.42-45, 61,63 și 64 din Regulamentul de Ordine Interioară.
S-a mai arătat că pentru cercetarea disciplinară angajatul a fost convocat în scris, prin adresa nr.157/10.02.2009, cercetarea fiind făcută de către persoana împuternicită de angajator, iar acesta, fiind prezent la efectuarea cercetării prealabile, recunoscând verbal și în scris acuzațiile aduse, prin notă explicativă semnată, nemotivându-și faptele ci acceptând responsabilitatea pentru încălcarea obligațiilor de serviciu.
Rezultatul cercetării disciplinare a fost consemnat într-un proces verbal înaintat Consiliului de Administrație al pârâtei, cu propunere de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă.
S-a mai precizat, de asemenea, că despre conținutul Regulamentului de Ordine Interioară, angajatul a fost încunoștiințat, semnând de primire.
A fost depusă la dosar, în copie, documentația ce a stat la baza emiterii deciziei.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.594 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis acțiunea, s-a dispus anularea deciziei de încetare a contractului de muncă nr.21/19.02.2009, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, a fost obligată pârâta, către reclamant, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul și totodată, s-a respins ca nedovedit capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.21/19.02.2009 emisă de unitatea pârâtă, s-a dispus concedierea reclamantului începând cu 19.02.2009, conform art.61 lit.a Codul Muncii.
S-a mai reținut că prin referatul nr.157/2009 s-a consemnat abaterea disciplinară privind preluarea unui post de pază în afara obligațiilor de serviciu, în timpul și în afara programului de lucru, fără acordul conducerii; că au fost încălcate dispozițiile regulamentului de ordine interioară și din fișa postului: art.42, 43, 45, 55, 59, 61, 63, 64, despre conținutul regulamentului angajatul semnând de primire, iar prin nota explicativă angajatul a recunoscut acuzațiile.
A mai reținut instanța de fond că din nota explicativă luată reclamantului rezultă că în data de 9.02.2009, ora 2130l-a înlocuit pe agentul de pază care, potrivit răspunsului reclamantului, plecase la farmacie, fără să anunțe părăsirea postului.
Conform contractului individual de muncă nr.119/2007 și fișei de pontaj aferentă lunii februarie 2003, reclamantul avea un program de 8 ore pe zi, iar la ora 2130când se reține că a înlocuit un agent de pază, era în afara programului de lucru.
Din regulamentul de ordine interioară, art.61, rezultă că prezența angajaților în unitate în afara programului de lucru este admisă numai cu aprobarea conducerii, fără a se face referire la considerarea acesteia ca abatere disciplinară.
În ceea ce privește părăsirea locului de muncă și prezența în stare de ebrietate menționate în procesul verbal din 13.02.2009, instanța de fond a apreciat că nu au fost dovedite în cauză.
Totodată, instanța de fond a reținut că, din declarațiile martorilor și. rezultă că reclamantul își desfășura corespunzător serviciul, i-a fost întocmită decizia pentru absențe nemotivate însă nu a avut absențe, a primit integral salariul.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că reclamatul ava un program de 8 ore/zi, însă în luna ianuarie a fost folosit de unitate ca agent de pază, fiind dus la o fermă unde a lucrat 24 ore/zi, iar din fișele de pontaj pentru lunile ianuarie-februarie 2009, nu rezultă existența unor absențe.
Potrivit art.61 lit.a Codul Muncii, angajatul poate dispune cercetarea pentru motive ce țin de persoana salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
S-a apreciat de instanța de fond că în cauză nu rezultă însă săvârșirea de către reclamant a unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile stabilite prin regulamentul intern al unității pârâte, situație în care instanța de fond a reținut ca fiind întemeiată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Pentru B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în acest sens disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
A arătat recurenta, sub un prim aspect că instanța de fond nu a dat eficiență tuturor probatoriilor administrate din care rezultă cu certitudine atitudinea salariatului care a absentat în repetate rânduri, s-a prezentat în stare de ebrietate la serviciu și a înlocuit un agent de pază, fără acordul societății, în condițiile în care era angajat ca muncitor necalificat și nu avea atribuții în domeniul de pază.
Totodată, instanța nu a analizat faptul că angajatul nu a avut acordul conducerii în exercitarea atribuțiilor de agent de pază în afara orelor de program când
a înlocuit un alt coleg care, de asemenea, nu a avut acordul conducerii pentru a părăsi postul de pază.
A mai precizat recurenta că salariatul a avut cunoștință de dispozițiile Regulamentului de Ordine Interioară, că a fost de acord cu acuzațiile aduse, fiind prezent la efectuarea cercetării prealabile, sens în care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform disp.art.263 al.1 Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Conform disp.art.61 lit.a Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, dacă acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
În cauza de față, Curtea constată sub un prim aspect că din actele dosarului nu rezultă cu certitudine faptul că reclamantul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile stabilite prin regulamentul de ordine interioară care să justifice aplicarea unei sancțiuni disciplinare, aspect reținut în mod corect și de prima instanță în urma administrării probatoriilor solicitate.
Astfel, prima instanță în mod corect a anulat decizia contestată, în cauză neexistând probe care să conducă la certitudinea existenței abaterii disciplinare reclamate, sens în care recursul urmează să fie respins ca nefondat, conform disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Stațiunea De Cercetare Dezvoltare Pentru, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.594 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul G, domiciliat în B,-, -ămin, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red./ Tehnored./ 4 ex./16.12.2009
dosar fond- - - Tribunalul Buzău
judecători fond- I;
operator de date cu caracter personal; număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
