Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2246/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2246
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în P,- A, județul P, împotriva sentinței civile nr.1208 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE TRANSFER DE ȘI SA, cu sediul în B,-, sector 1 și cu sediul profesional la. & Asociații din B,-, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant, reprezentat de avocat, din cadrul Baroului B și intimata-pârât Societatea de Transfer de și SA, reprezentată de avocat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul se află la al treilea termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termen legal și că recurentul-reclamant a depus la dosar, în copie, înscrisuri de care înțelege să se folosească în susținerea motivelor de recurs, respectiv: un extras de cont din data de 3 august 2009, carnet de muncă pe numele lui, și un adițional la contractul individual de muncă nr.1130 din data de 8 iunie 2004 cu privire la formarea profesională.
Curtea dispune rectificarea încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2009 în sensul că sediul profesional al intimatei-pârâte pentru comunice tuturor actele de procedură este la. & Asociații - B,-, sector 1, astfel cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar - fila 14.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă solicită să i se comunice un exemplar de pe înscrisurile depuse la dosar de recurentul-reclamant și lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei-pârâte să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la dosar de recurentul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei au răspuns recurentul-reclamant, reprezentat de avocat, din cadrul Baroului B și intimata-pârâtă Societatea de Transfer de și SA, reprezentată de avocat .
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă Societatea de Transfer de și SA arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant critică soluția pronunțată de instanța de fond pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de fond a apreciat în motivare hotărârii că prin decizia Consiliului de Administrație al Societății de Transfer de și SA s-a stabilit acordarea de stimulente din profitul societății numai pentru persoanele care au calitatea de salariați la data acordării stimulentelor, pentru persoanele care au prăsit la cerere societatea până la data acordării stimulentelor prin pensionare și salariaților din sucursale care au părăsit la cerere societatea până la data acordării stimulentelor și că recurentul-reclamant nu se încadrează în niciuna din aceste categorii, întrucât aceasta a părăsit la cerere societatea, prin demisie, până la data acordării stimulentelor, însă a plecat din centrală și nu din sucursală.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv din înscrisurile depuse în recurs, rezultă clar atitudinea abuzivă a intimatei-pârâte care a aplicat în mod discreționar Hotărârea consiliului de administrație de care se prevalează în prezenta cauză.
Precizează că instanța de fond a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- aflat în curs de soluționare pe rolul Tribunalului București - Secția Comercială, având ca obiect constatarea nulității Hotărârii Consiliului de Administrație, apreciind că nu este necesară anularea deciziei intimatei-pârâte.
Susține că, instanța de fond nu a analizat dacă hotărârea intimatei-pârâte respectă dispozițiile art. 236 alin. 3 Codul Muncii referitoare la egalitatea de tratament a părților în cadrul contractelor de muncă, fără posibilitatea ca anumite clauze să reprezinte voința unilaterală și subiectivă a nici uneia dintre părți și dispozițiile art. 4 conform căruia aceste contracte reprezintă legea părților numai dacă au fost încheiate cu respectarea legii.
Mai mult, instanța de fond nu a analizat dacă decizia intimatei-pârâte este dată în contextul contractului colectiv de muncă în care este prevăzută, apreciind în mod grav că pârâta avea o atribuție "discreționară".
De asemenea, arată că, intimata-pârâtă a încălcat principiul egalității de tratament față de toți salariații, principiu de bază al raporturilor de muncă, prevăzute de dispozițiile imperative ale art. 5 alin. 1, art. 6 alin. 2 și ale art. 39 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, astfel fiind creată o situație de discriminare conform disp. art. 5 alin. 4
Codul Muncii între salariații care au lucrat în cursul anului 2007 și au fost sau nu prezenți în unitate la data acordării efective a stimulentelor, întrucât stimulentele se acordă numai salariaților care au plecat la cerere din sucursală nu și celor care au plecat la cerere din centrală, după obținerea profitului de către societate.
Mai susține că Hotărârea Consiliului de Administrație încalcă în mod grav principiul egalității în drepturi.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii și menținerea hotărârii în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a reclamantului invocată de pârâtă. Depune la dosar concluzii scrise.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată, urmând să le solicite pe cale separată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă Societatea de Transfer de și SA arată că instanța de fond a analizat în mod corect solicitările reclamatului, hotărârea acesteia fiind suficient și clar motivată în conformitate cu dispozițiile art. 261 Cod pr. civilă, cuprinzând atât motivele de fapt cât și cele de drept, aceasta pronunțându-se în sensul respingerii acțiunii reclamantului, întrucât, prin decizia Consiliului de Administrație a fost stabilită acordarea de stimulente din profitul societății numai pentru anumite categorii de salariați printre care nu se regăsește și recurentul-reclamantul.
Prin această decizie s-au instituit, în mod limitativ, trei categorii de salariați care beneficiază de stimulentele din profitul aferente anului 2007, respectiv: persoanele care au calitatea de salariați ai societății la data acordării stimulentelor, persoanele care până la data acordării stimulentelor au părăsit la cerere societatea dobândind calitatea de pensionari și persoanele care au avut calitatea de salariați în cadrul sucursalelor societății și care până la data acordării stimulentelor au părăsit la cerere societatea.
Apreciază că, decizia Consiliului de Administrație al Societății de Transfer de și SA nu încalcă principiul egalității de tratament față de toți salariații, principiu prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. 1, art. 6 alin. 2 și art. 39 alin. 1 Codul Muncii, astfel cum susține recurentul-reclamant în motivele de recurs.
De asemenea, arată că instanța de fond în mod corect a reținut că criteriile în temeiul cărora sunt acordate stimulentele au fost stabilite în deplină conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 2 lit. b pct. 2 din contractul colectiv de muncă, criterii care se aprobă de Consiliul de Administrație.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată atât la instanța de fond cât și în recurs.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant arată că la instanța de fond, apărătorul intimatei-pârâte nu a solicitat cheltuieli de judecată, luându-se act în acest sens.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor
dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE TRANSFER DE SI SA obligarea acesteia la plata sumei de 30.000 lei reprezentând cota de participare la profitul net al societății, aferentă anului 2007 ce i se cuvine în conformitate cu dispozițiile art.30 alin.2 lit.b pct. 2 din CCM încheiat la nivel de unitate.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătat că la data de 23.10.2006 a fost angajat la societatea pârâtă în funcția de manager proiect informatic-coordonator, conform contractului individual de muncă nr.1201/23.10.2006 iar conform dispozițiilor art. 9 alin. 2 din contractul individual de muncă și disp. art. 30 alin. 2 lit.B pct. 2 din contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, în anul 2007 primit suma de 4200 lei reprezentând participația la profitul net al societății aferentă anului 2006 pentru două luni de activitate ce i se cuveneau pentru contribuția la realizarea profitului societății pe perioada efectiv lucrată.
A mai arătat că deși a lucrat efectiv ca salariat al pârâtei în tot cursul anului 2007 a fost informat prin adresa nr.31/19.06.2008 că i se refuză plata acestor drepturi bănești câștigate, reprezentând participația la profitul net al societății aferente anului 2007 întrucât așa a hotărât Consiliul de Administrație al societății în ședința din 26.05.2008.
Consideră reclamantul că atitudinea pârâtei este abuzivă raportat la prevederile art. 37 din Codul Muncii potrivit cărora drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii prin negociere în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă iar potrivit art. 38 orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile legal recunoscute este lovită de nulitate.
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 26.05.2008 se încalcă în mod grav principiul egalității de tratament față de toți salariații, principiu prevăzut de disp. art. 5 alin. 1 și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii fiind creată o situație de discriminare între salariații care au lucrat în cursul anului 2007 și au fost prezenți în societate la data acordării efective a stimulentelor și cei care deși au lucrat în cursul anului 2007 în unitate nu au fost prezenți în unitate la data acordării efective a stimulentelor întrucât acestea se acordă numai salariaților care au plecat din sucursală nu și celor plecați din centrală.
Criteriile de repartizare a fondului de profit tuturor salariaților la care se referă disp. art. 30 alin. 2 lit. B din Contractul colectiv de muncă în sensul de a fi analizate de Consiliul de Administrație vizează aspecte obiective legate de contribuția efectivă a salariaților raportată la locul și felul muncii la data realizării profitului societății iar nu aspecte ulterioare participării salariaților la realizarea de către unitate a acestui profit.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că potrivit disp. art. 30 alin. 2 lit. B pct. 2 din Contractul Colectiv de Muncă și actul adițional la acesta, repartizarea fondului de participare la profitul stabilit de AGA se face în mod discreționar, criteriile, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulara participării individuale a salariaților fiind aprobate de Consiliul de Administrație.
Mai susține pârâta că în ședința din 26 mai 2008 Consiliul de administrație al societății a decis să nu fie acordate stimulente din profit salariaților din centrală care au părăsit la cerere societatea până la data acordării stimulentelor, cu excepția cazurilor de pensionare.
Prin decizia nr. 91/21.12.2007 emisă de societate reclamantului i-a încetat contractul de muncă prin demisie începând cu data de 31.12.2007 conform art. 79 din Codul Muncii, sens în care societatea apreciază că nu poate fi obligată la plata sumei de 30.000 lei solicitată prin acțiune.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât acesta a părăsit la cerere societatea până la data acordării stimulentelor și nu are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea sumei de bani în discuție neputând justifica legitimare procesuală activă în formularea acțiunii ce face obiectul prezentei cauze.
Prin sentința civilă nr.1208 din 4.06.2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active că reclamantul a dovedit calitatea sa procesuală activă ca și condiție generală obligatorie pentru promovarea prezentei acțiuni.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul raportului juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În cazul situațiilor în care calea justiției este obligatorie calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes iar calitate procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Prin indicarea pretenției sale și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează pretenția sa reclamantul a justificat îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva pârâtei.
Pe fond, instanța a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte având funcția de manager principal proiect informatic, în baza contractului individual de muncă nr. 1201/23.10.2006 în perioada 23.10.2006-31.12.2007.
Prin decizia nr.91/21.12.2007 contractul de muncă al reclamantului a încetat conform art. 79 din Codul Muncii, prin demisie.
Consiliul de Administrație al societății prin procesul-verbal din data de 26 mai 2008 aprobat nota privind distribuirea fondului de participare la profitul aferent anului 2007 cu amendamentul să nu fie acordate stimulente din profit celor care au părăsit la cerere societatea până la data acordării stimulentelor cu excepția cazurilor de pensionare și a salariaților din sucursale.
Astfel, prin decizia Consiliului de Administrație au fost stabilite stimulente pentru persoanele care au calitatea de salariați la data acordării stimulentelor, persoanele care până la data acordării stimulentelor au părăsit la cerere societatea dobândind calitatea de pensionar precum și persoanele care au calitatea de salariat în cadrul sucursalelor societății și care până la data acordării stimulentelor au părăsit la cerere societatea.
Tribunalul a constatat că reclamantul nu se încadrează în niciuna din aceste categorii pentru că a părăsit într-adevăr la cerere societatea până la data acordării stimulentelor dar a fost salariat în centrală nu în sucursală.
Decizia Consiliului de Administrație precizează clar că aceste stimulente se acordă numai pentru salariații din cadrul sucursalei nu și pentru cei din centrală cum este cazul reclamantului.
Pentru considerentele arătate, tribunalul respins acțiunea precizată ca neîntemeiată și a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a exercitat recurs reclamantul (filele 4-6) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut că sentința primei instanțe este greșită sub aspectul soluționării cererii de suspendare a judecății pe temeiul art.244 alin.1 pct.1 cod pr.civ. pe care a respins-o nemotivat, deși în dosarul nr- al Tribunalului Bucureștia fost atacată hotărârea Consiliului de Administrație al pârâtei Societatea de Transfer de și SA B din 26 mai 2008, cerând constatarea nulității absolute parțiale a acesteia.
Recurentul a arătat că soluția de respingere a acțiunii sale a fost argumentată de instanța de fond tocmai pe hotărârea ce face obiectul respectivei judecății, astfel că cererea de suspendare trebuia admisă fiindcă de dezlegarea ce se va da depinde soluționarea litigiului de muncă de față.
O altă critică vizează fondul dreptului în sensul că tribunalul nu a luat în considerare apărările formulate privind încălcarea de către pârâtă a principiului egalității de tratament față de toți salariații, reținând că stimulentele se acordă numai salariaților care au plecat la cerere din sucursală, nu și celor plecați la cerere din centrală, după obținerea profitului de către angajator.
În acest context, recurentul a susținut că instanța de fond avea obligația de a cita în cauză din oficiu Consiliul pentru Combaterea Discriminării, conform art.27 alin.3 din OG.137/2000.
Legal citată în instanța de recurs, intimata-pârâtă Societatea de Transfer de și SA Baf ormulat întâmpinare (filele 14-20) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca legale și temeinice a sentinței atacate și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată conform art.274 cod pr.civ.
Recurentul-reclamant a administrat proba cu înscrisuri (filele 23-28) și a formulat și depus note scrise (filele 29-31).
Curtea verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Obiectul litigiului cu care a fost învestită prima instanță prin cererea reclamantului îl constituie pretenția acestuia în calitate de fost salariat al pârâtei de a i se plăti suma de 30 000 lei reprezentând cota de participare la profitul net al societății aferent anului 2007.
Apărarea opusă de pârâtă a fost în sensul respingerii acțiunii deoarece la data de 26 mai 2008, Consiliul de Administrație a hotărât să nu fie acordate stimulente din profit salariaților din centrala societății care au părăsit locul de muncă la cerere, până la data acordării stimulentelor, cu excepția cazurilor de pensionare(filele 47, 50).
La data de 28 ianuarie 2009 reclamantul a formulat și depus la dosar o cerere de suspendare a judecății întemeiate pe dispozițiile art.244 alin.1, pct.1 cod pr.civ. argumentând că pe rolul Tribunalului București sub nr--Secția comercială se află cauza în care a solicitat în contradictoriu cu Societatea de Transfer de și SA B, constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii Consiliului de Administrație din 26 mai 2008 în ce privește dispoziția de a nu se acorda stimulente financiare unora dintre salariați.
Reclamantul a depus certificatul doveditor al împrejurării invocate (fila 126) și a solicitat suspendarea judecății până la soluționarea în mod definitiv și irevocabil a cauzei despre care a afirmat că are o înrâurire hotărâtoare asupra celei de față.
La termenul de judecată din 20 februarie 2009 tribunalul a respins cererea cu motivarea că "nu sunt incidente disp.art.244 alin.1, pct.1 cod pr.civ" (fila 129) iar după administrarea probelor, prin sentința civilă nr.1208 din 4 iunie 2009 respins excepția invocată de pârâtă dar și acțiunea reclamantului(filele 184-185).
Considerentele de fapt care justifică soluția dată de prima instanță asupra fondului dreptului se bazează în mod esențial pe hotărârea Consiliului de Administrație din 26 mai 2009 în privința dispoziției de distribuire a fondului de participare la profitul aferent anului 2007.
În raport de critica adusă modului de dezlegare a cererii de suspendare a judecății și ulterior a fondului pricinii, Curtea constată că sentința este nelegală și urmează a fi casată, fiind pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor legale.
Sub un prim aspect, încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată numai odată cu fondul, potrivit art.2441rap.la art.238 alin.2 cod pr.civ.
Sub un alt aspect, în conformitate cu art.268 alin.4 din același cod, orice dispoziție luată de instanță prin încheiere va fi motivată, prin aceasta înțelegându-se că judecătorul este obligat să expună argumentele de fapt și de drept care justifică măsura luată sau dispusă, pentru ca asupra actului să poată fi exercitat controlul judiciar de legalitate și temeinicie.
În acești termeni, Curtea constată că încheierea de respingere a cererii de suspendare a judecății pronunțată la 20 februarie 2009 nu este motivată în nici un fel, prima instanță încălcând, prin această omisiune, obligația impusă de dispozițiile procesuale sus-citate.
În egală măsură, dezlegarea dată cererii de suspendare este greșită, fiind eronat interpretate și aplicate dispozițiile art.244 alin.1, pct.1 cod pr.civ.
Potrivit acestora, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Pentru a fi incident acest caz de suspendare facultativă a judecății este necesară îndeplinirea cumulativă a două cerințe: soluția din proces să depindă măcar parțial de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce se judecă într-un alt dosar iar procesul care are drept obiect chestiunea prejudicială să se afle în curs de judecată, adică să nu se fi pronunțat o hotărâre cu caracter definitiv și irevocabil.
Cu neobservarea acestor condiții îndeplinite în cauză, instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică și pe care a omis să o motiveze.
Este mai presus de orice îndoială că dreptul reclamantului de a solicita și primi suma pretinsă de 30.000 lei de la angajator, în raport de temeiurile de fapt și de drept pe care le-a evocat în acțiune depinde în totalitate de dispoziția a cărei nulitate s-a cerut a fi constatată conținută de hotărârea Consiliului de Administrație din 26 mai 2008 societății pârâte și care face obiectul controlului judecătoresc de legalitate în dosarul nr--Secția comercială din cadrul Tribunalului București.
Însăși prima instanță prin motivarea sentinței a confirmat această chestiune prejudicială, din considerentele hotărârii pronunțate rezultând legătura strânsă între interpretarea și aplicarea punctului 3 al procesului verbal din 26 mai 2008 intitulat"Notă privind distribuirea fondului de participare la profitul aferent anului 2007"(fila 50) și drepturile bănești revendicate de reclamant în virtutea acestei dispoziții.
Cum litigiul ce constituie chestiunea prejudicială nu a fost finalizat în mod definitiv și irevocabil, pronunțarea unei hotărâri în primă instanță fiind amânată la 20 noiembrie 2009(fila 32 dosar recurs) Curtea constată incidența art.244 alin.1, pct.1 cod pr.civ. astfel că cererea de suspendare pe acest temei trebuia admisă de instanța de fond cu consecința suspendării judecății.
Drept consecință, în temeiul art.312 alin.1 rap.la art.3041cod pr.civ.recursul va fi admis ca fondat în raport de critica referitoare la greșita soluționare a cererii de suspendare a judecății și care face astfel de prisos cercetarea celorlalte critici ale recurentului-reclamant, urmând a fi casată sentința tribunalului și admisă cererea de suspendare a judecății până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr--Secția comercială a Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,- A, județul P, împotriva sentinței civile nr.1208 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE TRANSFER DE ȘI SA, cu sediul în B,-, sector 1 și cu sediul profesional la. & Asociații din B,-, sector 1, și în consecință:
Casează sentința civilă nr. 1208 din data de 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că admite cererea de suspendare judecării cauzei formulată de reclamantul și, în baza disp. art. 244 pct. 1 Cod pr. civilă dispune suspendarea judecării cauzei la instanța de fond până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - --- - -- -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
red. /FA
5 ex./18 decembrie 2009
f- - Tribunalul Prahova
/
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
