Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2284/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2284
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B, sector 5,- și Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 758 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, R, a, a, R -, a, a, în propriu și reprezentant legal al intimaților-reclamanți, cu domiciliul ales în P, str. -. - nr. 6, județul P și intimatul-pârât Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea având în vedere că recurenta-pârâtă Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin.2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub numărul - reclamanții -a, R, a, a, Reclamant R -, a, și alții, toți prin reprezentant ales a cu domiciliul ales la Tribunalul Prahova, au formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești si Tribunalul Prahova pentru a fi obligați să le plătească sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația brută de încadrare pe o perioada de 3 ani anterioară introducerii acțiunii și în continuare până la data plății efective, sumele de bani rezultate să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora.
În motivarea acțiunii reclamanții au invocat existența actelor normative, prin care se acordă sporul de confidențialitate în alte sectoare de activitate în care se lucrează cu informații clasificate încălcându-se astfel principiul egalității la tratament în ce-i privește pe magistrați, precum și Decizia în interesul Legii nr. 46 din 15.12.2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Reunite.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 21.05.2009, pârâtul Ministerul Justiției si Libertăților a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă cu motivarea că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru magistrați si asistenților judiciari, iar potrivit Deciziei nr. 1325/04.12.2008 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin încheierea dată de Curtea de Apel P la 02 iunie 2009 în dosarul nr-, s-au admis cererile de abținere formulate de judecătorii Tribunalului Prahova și s-a dispus, în temeiul art.33 al.1 Cod pr.civilă, trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Buzău.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Buzău la 23.06.2009, sub numărul de dosar -.
Pârâții Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești nu au depus întâmpinare.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 758 din 28 septembrie 2009, Tribunalul Buzăua admis acțiunea și a obligat pârâții către reclamanți la calculul și plata drepturilor reprezentând sporul de 15% de confidențialitate pentru perioada 31.03.2006 - la zi si în continuare, actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor și până la data plății efective.
Totodată a fost obligat pârâtul Tribunalul Prahova să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Legalitatea acordării sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, solicitat de reclamanți, a fost stabilită prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație si Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție.
Potrivit Deciziei nr. 46 a Secțiilor Unite ale ICCJ, s-a constatat, în interpretarea art. 99 al.1 lit. d din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 16 al.1 si 2 din Codul d eontologic al magistraților că " judecătorii, procurorii, magistrații -asistenți și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar ".
În conformitate cu art. 329 al.3 din Codul d e procedura civilă, decizia nr. 46/15.12.2008 a Secțiilor Unite ale ICCJ este obligatorie pentru instanțe.
Prin urmare, reclamanții, judecători si asistenți judiciari la Tribunalul Prahova sunt îndreptățiți să beneficieze de sporul de confidențialitate atât pe perioada de 3 ani anterioară promovării acțiunii ( 31.03.2009 ) cât și pentru viitor.
Întrucât decizia nr. 46/2008 a Secțiilor Unite J nu a fost modificată sau înlocuită printr-o altă decizie, tribunalul a respins apărările formulate de pârâtul Ministerul Justiției privind aplicarea deciziei nr. 1325/4.XII.2008 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 pct. 4 și 9, pr.civilă.
În motivarea recursului său Ministerul Justiției a învederat că, prin decizia nr.838/2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României, respectiv Guvernul României, pe de altă parte, considerând că autoritățile judiciare au depășit limitele puterii judecătorești acordate.
Ca atare, consideră acest recurent, decizia nr.46/15.12.2008 a ICCJ nu mai poate constitui temei pentru admiterea sporului de confidențialitate. Mai mult decât atât, Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr.1325/4.12.2008 că dispozițiile OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care se consideră că acestea dau competența instanțelor judecătorești să anuleze sau să refuze publicarea unor acte normative cu putere de lege.
Recurentul consideră că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât neacordarea sporului de confidențialitate nu face obiectul art.14 CEDO, iar CNCD a statuat prin hotărârea nr.232/2007 că nu există discriminare decât în situații analoage și nu între categorii profesionale diferite.
Mai mult decât atât, recurentul a apreciat că nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă și să garanteze sporul de confidențialitate pentru magistrați și asistenții judiciari.
Recurenta Curtea de Apel Ploieștia solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților pe considerent că magistraților și asistenților judiciari nu li se aplică sporul de confidențialitate prevăzut pentru cadrele militare în activitate, conform Legii nr.444/2006 sau funcționarii publici, conform art.15 din OG nr.6/2007.
Aceeași recurentă consideră că nu toate documentele care se operează în instanță au caracter confidențial și că nu se poate realiza echivalarea a diferitelor categorii profesionale.
De asemenea, recurenta a criticat și reactualizarea sumelor actualizate, având în vedere că nu se află în culpă procesuală, cât timp nu s-a prevăzut acordarea lor.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art.3041pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Legalitatea acordării sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară solicitat de reclamanți a fost stabilită prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție.
Potrivit Deciziei nr. 46 a Secțiilor Unite ale ICCJ s-a constatat, în interpretarea art. 99 al.1 lit. d din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 16 al.1 si 2 din Codul d eontologic al magistraților ca " judecătorii, procurorii, magistrații -asistenți si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul " de baza brut lunar.
În conformitate cu art. 329 al.3 din Codul d e procedură civilă, decizia nr. 46/15.12.2008 a Secțiilor Unite ale ICCJ, este obligatorie pentru instanță.
Prin urmare, reclamanții, judecători si asistenți judiciari la Tribunalul Prahova, sunt îndreptățiți să beneficieze de sporul de confidențialitate atât pe perioada de 3 ani anterioară promovării acțiunii ( 31.03.2009 ), cât și pentru viitor.
Curtea urmează să respingă apărările formulate de pârâtul Ministerul Justiției privind aplicarea deciziei nr. 1325/4.XII.2008-Curții Constituționale prin care s-a statuat că dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care, din acestea, se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară, având în vedere că această decizie nu este obligatorie pentru toate instanțele de judecată, precum decizia ICCJ. Același raționament Curtea îl aplică și în ceea ce privește decizia nr. 838/2009 emisă de Curtea Constituțională, cu atât mai mult cu cât aceasta este emisă ulterior deciziei nr.46/2008.
În ceea ce privește actualizarea sumelor, Curtea consideră că reclamanții nu pot fi prejudiciați de devalorizarea monetară pentru culpa legiuitorului care nu a prevăzut în bugetul de stat și fondurile necesare realizării efective a acestor drepturi.
Așa fiind în baza art. 312 alin.1 pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B, sector 5,- și Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 758 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, R, a, a, R -, a, a, în propriu și reprezentant legal al intimaților-reclamanți, cu domiciliul ales în P, str. -. - nr. 6, județul P și intimatul-pârât Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - ---
GREFIER,
red.CP
Tehnored. MI
6 ex./10.12.2009
- Tribunalul Buzău
G; I
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Emis 4 comunicări/17.12.2009
Grefier,
1. Ministerul Justiției și Libertăților
2. Curtea de Apel Ploiești
3. ,
4. Tribunalul Prahova
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
