Drepturi salariale (banesti). Decizia 2283/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2283
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Violeta
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul - cu domiciliul ales în P,-, județul P și de pârâțul Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 5 din 01 octombrie 2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI și Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 8 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru.
Curtea având în vedere că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242 alin.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% în raport de indemnizația brută lunară, începând cu data încadrării în funcție, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că sunt aplicabile disp.rt. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevăd că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a învederat, totodată, că un astfel de drept nu poate fi înlăturat pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că între reclamant și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece art.47 din Legea nr.50/21996 a fost abrogat total și expres prin OG 83/2000.
După examinarea probatoriilor, Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin sentința civilă nr. 5 din 01 octombrie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,- și a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI să achite reclamantului (agent procedural) sumele reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu aprilie 2008 și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF - prin DGFP P, instanța a admis-o întrucât această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamant și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că acțiunea este întemeiată, în raport cu ceilalți pârâți.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, a constatat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
La data de 30.10.2008 a fost înregistrată cererea formulată de reclamantul prin care solicită îndreptarea erorii materiale în sensul de a se trece corect în hotărârea pronunțată numele acestuia de în loc de.
Prin încheierea din 3.11.2008 pronunțată în Camera de Consiliu de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a admis cererea petentului și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 5/1.10.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI în sensul că reclamantul se numește " " și nu " ", cum din eroare s-a menționat. Mențiunea îndreptării a fost făcută pe ambele exemplare originale ale hotărârii.
Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 2008, reclamantul a formulat cerere de lămurire dispozitiv prin care a solicitat plata drepturilor salariale actualizate, rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare.
Prin sentința civilă nr. 8 din 14 ianuarie 2009 Curtea de APEL PLOIEȘTI, în baza art. 2812alin.(1) Cod pr.civilă, a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 5 din 01 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de petentul-reclamant, și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 5 din 01.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în sensul că sporul de 50% va fi achitat și în continuare, până la încetarea dreptului.
Din examinarea actelor dosarului și a dispozitivului sentinței, Curtea a constatat că, într-adevăr, lipsește mențiunea obligării în continuare la plata sporului de 50% cu toate că prin acțiune s-a solicitat și aceasta, iar în considerentele sentinței s-a reținut existența actuală a dreptului solicitat și care va continua și în viitor până la încetarea dreptului.
Împotriva sentinței civile nr. 5 din 01 octombrie 2008 au declarat recurs reclamantul și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct.9 pr.civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 8 din 14.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIa declarat recurs pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în baza art. 304 pct.9 pr.civilă.
Ministerul Justiției a învederat că, prin sentința nr.21/2008, se au în vedere categoriile profesionale ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, însă reclamantul nu se numără printre aceste categorii, având calitatea de personal conex.
Ca atare, consideră recurentul că acesta se încadrează în disp. art. 3 alin.3 din Legea nr.567/2004, modificat prin art.1 pct.3 alin.3 din legea nr.17/2006, cea din urmă intrând în vigoare la data la care legea specială de salarizare, respectiv OG. nr.8/2007, a intrat în vigoare.
Ca atare, recurentul consideră că, odată cu intrarea în vigoare a legii nr.567/2004, reclamantul nu mai beneficiază de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
După apariția OG nr.8/2008, dispozițiile acestei legi nu prevăd pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de 50%. Ca atare, art.47 din Legea nr.50/1996, instituie acest beneficiu până la apariția OG nr.8/2007.
Recurentul a criticat sentința recurată pe considerentul că instanța de fond a constatat, în mod greșit, ca fiind prescrisă perioada 2000- 10.04.2005, întrucât prin Decizia nr.21/10.03.2008 s-a întrerupt cursul prescripției.
De asemenea, recurentul consideră că, în baza aceleași decizii, sporul de 50% trebuia acordat și pe viitor.
Pe fondul cauzei, recurentul consideră că beneficiază de acest spor în baza art.47 din Legea nr.50/1996, astfel cum s-a reținut și prin Decizia ICCJ nr.21/2008.
Recurenta Curtea de APEL PLOIEȘTIa criticat sentința atacată considerând că sporul de 50 % nu poate fi acordat și pentru viitor, deoarece cererea de completare formulată de reclamant nu îndeplinește condițiile art.2811pr.civilă, iar dispunerea pentru viitor este echivalentă cu o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform disp.3041pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin Decizia nr.21/2008 pronunțată de ICCJ, s-a dispus acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică de 50 % către judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate, în care poate fi încadrat și reclamantul.
Potrivit art.1 din OG nr.8/2007, acest act normativ reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex. La această ordonanță face trimitere Legea nr.567/2004 care arată că aceasta va intra în vigoare odată cu legea specială de salarizare a personalului conex, adică OG nr.8/2007.
Din coroborarea acestor dispoziții rezultă că reclamantul se înscrie în categoria personalului pentru care se aplică decizia sus-menționată.
Or, prin această decizie, s-a arătat că disp. art.47 din Legea nr.50/1996 care prevede acordarea acestui spor a rămas în ființă și cu adoptarea OG nr.83/2000, art. 1 pct. 42, care, la rândul său, a fost emisă cu depășirea atribuțiilor conferite Guvernului de art.1 lit. Q pct. 1 din legea nr.125/2000 și Legea nr.24/2000.
Acest lucru presupune că, nici în prezent, disp. art.47 din Legea nr.50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea, astfel cum a reținut și ICCJ prin Decizia nr.21/2008, obligatorie pentru instanțele de judecată, în baza art. 329 alin.3 pr.civilă.
Prin decizia sus-menționată, ICCJ a acordat sporul de suprasolicitare pentru viitor, în continuare, astfel că nici critica referitoare la acest aspect nu va fi avută în vedere de către Ca atare, în mod corect reclamantul a solicitat pe calea cererii în completare acordarea acestui spor, în continuare, până la încetarea dreptului, fiind incidente în cauză disp. art.2812alin.1 pr.civilă.
Susținerile reclamantului privind întreruperea prescripției nu pot să opereze în cauză, deoarece cauzele de întrerupere a prescripției sunt în mod special prevăzute de disp. art.7 din Decretul nr.167/158, iar emiterea unei decizii în interesul legii nu se numără printre acestea.
Așa fiind, văzând și disp. art.312 pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul - cu domiciliul ales în P,-, județul P și de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 5 din 01 octombrie 2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI și Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 8 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Violeta
- - --- - -
Fiind în concediu fără plată
Prezenta se semnează de
Președintele instanței
GREFIER,
Tehnored. CP/MI;6 ex./10.12.2009
f- Curtea de APEL PLOIEȘTI
;--
Operator de date cu caracter personal;Nr. Notificare 3120
Emis 4 comunicări/17.12.2009
Grefier,
1. -
Ministerul Justiției și Libertăților Curtea de APEL PLOIEȘTI Ministerul Economiei și Finanțelor PublicePreședinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Violeta
