Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 229/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 229/R-CM
Ședința publică din 11 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.654/CM din 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.91/2007, emisă de Cabinet individual-Baroul A și avocat pentru intimata-pârâtă "", în baza împuternicirii avocațiale nr.133/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, desființarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Arată că intimata-pârâtă nu a făcut dovada plății salariului către recurentul-reclamant în perioada pretinsă. Declarația de martor nu poate constitui document justificativ.
Apărătoarea intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
Arată că s-au depus la dosar acte care constituie documente justificative, fiind greu de crezut că recurentul-reclamant nu și-a primit salariul în cinci ani de zile cât a lucrat în societate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la data de 3 aprilie 2007, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta &, pentru a fi obligată să-i plătească drepturile salariale pe perioada 2 aprilie 2004-1 ianuarie 2006 actualizat cu indicele de inflație și să-i acorde toate sporurile, primele, precum și dobânzile legale și cel de-al treisprezecelea salariu.
În motivarea acțiunii a susținut că în perioada 15 septembrie 2001-15 septembrie 2006, cât a fost salariatul pârâtei deși a prestat muncă nu a primit salariu și nici alte drepturi.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.654/CM/19 octombrie 2007, a respins acțiunea reținând următoarele:
Potrivit contractului de muncă existent între părți, reclamantul a prestat muncă la pârâtă pe postul de conducător auto în perioada 17 septembrie 2001-27 decembrie 2005, când raporturile de muncă au încetat prin acord în baza art.55 lit.b din Codul muncii.
Instanța a motivat că deși nu s-au produs dovezi din care să rezulte că pe perioada de mai sus, în calitate de angajat, reclamantul a semnat ștatele de plată, dovadă a plății salariului, faptul că a beneficiat de acest drept rezultă din alte mijloace de probă.
În acest sens, a făcut referire la dovezile de calculare a drepturilor salariale pe perioada 1 ianuarie 2004 - 1 ianuarie 2006 și la cele privind achitarea salariilor către alți angajați, depuse de către pârâtă la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Față de această constatare a înlăturat apărarea reclamantului potrivit căreia plata salariului se dovedește potrivit legii numai prin semnarea statului de plată, prezumând că acesta nu ar fi așteptat mai mult de 1 an după încetarea raporturilor de muncă pentru a introduce acțiunea dacă pretențiile sale ar fi reale.
În această ordine de idei, a înlăturat și susținerea potrivit căreia nu a acționat în judecată pe fostul angajator, deoarece garantase obținerea unui credit bancar de către acesta cu apartamentul său și avea temerea că nu va fi rambursat pierzând astfel bunul.
Din acest punct de vedere instanța a motivat că pârâta a achitat creditul contractat de la bancă la data de 12 iulie 2006, de la care reclamantul ar fi putut formula acțiunea în situația în care ar fi fost îndreptățit, or, acesta s-a adresat instanței la data de 3 aprilie 2007.
Oricum, instanța a arătat că este greu de crezut că pe toată perioada cât a fost angajatul pârâtei, reclamantul nu a fost plătit pentru prestația efectuată în favoarea acesteia și nu a inițiat nici un demers pentru a-și obține drepturile, mai ales că alți angajați au confirmat, prin declarațiile extrajudiciare depuse la dosar, primirea salariului.
Ca atare, a conchis că acțiunea acestuia pentru obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pe perioada menționată împreună cu toate sporurile, primele de care ar fi beneficiat și dobânzi legale la acestea, este neîntemeiată.
În privința solicitării la plată a celui de-al treisprezecelea salariu, a motivat că pârâta este o societate cu răspundere limitată, nefinanțată de la bugetul de stat care nu plătește acest salariu.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul motivelor prev.de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, precum și art.3041Cod procedură civilă, și a susținut în esență că prin hotărârea pronunțată tribunalul a încălcat legea, respectiv disp.art.154 alin.1 și art.161 alin.1, precum și art.163 din Codul muncii, și deopotrivă a nesocotit probele administrate.
În dezvoltarea criticilor aduse sentinței, a susținut că deși potrivit dispozițiilor legale evocate, plata salariului se face numai prin semnarea statelor de plată, instanța a reținut că deși nu s-a făcut această dovadă a primit drepturile salariale.
Deosebit, a mai susținut că pârâta nu a produs nici alte dovezi din care să rezulte că susținerile sale sunt neîntemeiate și cu toate acestea instanța i-a respins acțiunea.
Față de criticile formulate, corect motivele de recurs se încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă și disp.art.3041Cod procedură civilă.
Recursul este fondat.
Potrivit art.163 alin.1 din Codul muncii, dovada plății salariului se face prin semnarea statelor de plată precum și prin alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În pofida reținerii instanței de fond, pârâta căreia îi revine sarcina probei nu a făcut dovada că reclamantul și-a primit salariul pe perioada în discuție, întrucât nu a prezentat state de plată semnate de acesta și nici nu a făcut alte dovezi certe, indubitabile pentru a demonstra efectuarea plății.
Dimpotrivă, pârâta a recunoscut că reclamantul nu a semnat statele de plată, aceasta fiind de altfel o practică în unitatea respectivă, sancționată ca atare de inspectoratul Teritorial d e muncă, pentru care este corect să-și asume responsabilitatea.
Faptul că alți salariați au confirmat primirea drepturilor salariale pe perioada 2004-2005 semnând o listă ce reprezintă dovada încasării acestora, nu era de natură a conduce la concluzia că reclamantul s-a aflat în această situație, de vreme ce pârâta nu a făcut dovada, expres, în privința lui că i-a plătit salariul.
Nici prezumția că pasivitatea reclamantului o perioadă anume de timp în care nu și-a revendicat drepturile în justiție demonstrează primirea salariului nu poate fi primită, necoroborată cu alte mijloace de probă.
Față de cele de mai sus, rezultă că prin hotărârea pronunțată, tribunalul a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor administrate, apreciind că reclamantul și-a primit drepturile salariale pe perioada 1 aprilie 2004 - 1 ianuarie 2006.
Așa fiind, va admite recursul în baza art.312 Cod procedură civilă și va modifica sentința în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârâtă să-i plătească drepturile salariale aferente perioadei de mai sus, actualizate în raport de indicele de inflație.
În privința solicitării de a-i fi plătite sporurile, primele și dobânzile legale la aceste sume, precum și cel de-al treisprezecelea salariu, nefăcându-se probe că pe perioada respectivă ar fi beneficiat de acestea, nu pot fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.654/CM din 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta &.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 1 aprilie 2004-1 ianuarie 2006 actualizate în raport de indicele de inflație.
Respinge celelalte capete de cerere, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./20.03.2008
GM/4 ex.
Jud.fond:
.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Ion Rebeca, Constantina Duțescu
