Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2315/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2315
Ședința publică din 3 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către reclamantul și pârâta SC Trans SRL împotriva sentinței civile nr. 268 pronunțată la 13 martie 2008 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru reclamantul recurent avocat, pentru pârâta recurentă avocat.
Procedura completă.
Recursurile sunt scutite de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantului recurent a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, respingerea recursului pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Arată că urmare a admiterii acțiunii trebuiau acordate și cheltuielile de judecată, acestea fiind dovedite; că Legea nr. 22/1969 se referă la garanția pentru pagubele în gestiune, nu și pentru alte pagube; că din procesul verbal de contravenție rezultă că societatea este vinovată de necompletarea documentelor de transport în străinătate; că pentru a proceda la reținerea sumei trebuia să existe o dispoziție de reținere.
Reprezentantul pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului pârâtei, respingerea recursului reclamantului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Arată că instanța nu a apreciat corect starea de fapt, deoarece reclamantul a cauzat o pagubă prin săvârșirea unei contravenții pentru care a fost sancționată societatea; că suma a fost reținută în mod legal; că reclamantul nu a făcut dovada cu chitanță pentru plata onorariului avocațial.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 11 decembrie 2007 sub nr. 4655/108, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC Trans SRL A solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să constate că, sub durata contractului de muncă încheiat cu pârâta, aceasta a procedat la reținerea abuzivă a sumei de 5.138 RON din totalul de 6.720 RON constituiți ca garanție în numerar conform Legii nr. 22/1969; să oblige pârâta să-i restituie suma de 5.138 RON cu penalități începând de la data introducerii acțiunii; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că a fost angajatul pârâtei în funcția de conducător auto, calitate în care a încheiat cu pârâta și un contract de constituire de garanții în numerar, funcția presupunând activitate de gestiune în legătură cu autovehiculul încredințat și cu mărfurile pe care le transporta din însărcinarea pârâtei.
Mai arată că în contul garanției, pârâta i-a reținut lunar suma de 140n RON și că pârâta i-a reținut din garanția constituită suma de 5.138 RON, fără a se emite vreo decizie de imputare ori alt act prin care să i se aducă la cunoștință temeiul reținerilor; că în cursul anului 2007, pârâta i-a eliberat suma de 1.582 RON în contul garanției, refuzând restituirea diferenței.
In drept invocă dispozițiile Legii nr. 22/1969.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale cu motivarea că acțiunea este o acțiune în pretenții de drept comun, competența de soluționare a cauzei revenind Judecătoriei Arad.
Sub aspectul fondului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că reclamantului i s-a reținut drept garanție suma de 7.562,05 lei din care suma de 2600 lei a fost restituită reclamantului cu dispoziția de plată nr. 9 din 13 ianuarie 2005, iar suma de 3380 lei a fost utilizată pentru a achita amenda primită de reclamant în Germania; că suma de 1.582,05 lei a fost restituită reclamantului, reprezentat de cu procura specială nr. 2134 din 12 aprilie 2007, cu dispoziția de plată nr. 28 din 10 octombrie 2007.
In ce privește suma reținută pentru plata amenzii arată că la 7 iulie 2005, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, reclamantul a efectuat o cursă de mărfuri pe ruta România - Germania, iar în data de 9 iulie 2005 pe teritoriul Germaniei se efectuează un control de către autoritățile germane, cu privire la documentele de transport ce însoțesc marfa.
Mai arată că s-a constatat că documentele de transport nu sunt corect și complet întocmite, autorizația de transport nefiind completată de șofer; că s-a aplicat societății o amendă de 1.312,50 euro, deoarece șoferul a refuzat să se identifice în scopul aplicării sancțiunii și că suma de 3.380 lei a fost reținută pentru achitarea amenzii; că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 53/2003, decizie de imputare nu se mai putea emite.
Prin sentința civilă nr. 268 pronunțată la 13 martie 2008, instanța a respins excepția de necompetență materială, a admis în parte acțiunea reclamantului, a constatat preluată abuziv suma de 2530 lei din totalul de 6720 lei constituiți ca și garanție în numerar conform Legii nr. 22/1969, a obligat pârâta la restituirea sumei de 2.530 RON cu penalități începând cu data introducerii acțiunii; a constatat achitată suma de 4.190 lei către reclamant, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte din anul 2002, în funcția de șofer auto, calitate în care a încheiat cu pârâta și un contract de garanție în numerar, deoarece funcția ocupată presupunea și activitate de gestiune în legătură cu autovehiculul încredințat și cu mărfurile pe care le transportă în sarcina pârâtei.
A mai reținut că art. 16 din Legea nr. 22/1969 prevede dreptul la ridicarea garanției cu ocazia încetării contractului de muncă în situația în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime și că reclamantul este îndreptățit la restituirea garanției deoarece la plecarea acestuia din societate, pârâta a completat fișa de lichidare cu mențiunea că nu a avut nici un fel de debite față de acesta.
Prin recursul declarat, reclamantul a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii și a cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Arată că în mod greșit a reținut instanța de fond că nu sunt incidente dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, deoarece la cuvântul în fond, reprezentantul său a solicitat cheltuieli de judecată; că în cuprinsul împuternicirii avocațiale este menționată plata onorariului de 300 lei, iar cu chitanța nr. -/16 octombrie 2007 plătit suma de 300 lei și ca atare apreciază că a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate.
In drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 6 cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, pârâta recurentă a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
In drept invocă dispozițiile art. 3041cod procedură civilă coroborat cu art. 81 din Legea nr. 168/1999.
Arata ca prima instanță nu a ținut cont de înscrisurile depuse de recurentă și acre dovedesc că suma de 2.530 RON a fost legal reținută în temeiul contractului de garanție încheiat între părți cu respectarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 22/1969; că scopul contractului de garanție încheiat între părți a fost de a garanta prejudiciile cauzate de angajat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și că urmare a faptului că intimatul și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile de serviciu, societatea fiind obligată la plata unei amenzi în cuantum de 1250 euro.
Mai arată că mențiunile din nota de lichidare sunt conforme cu realitatea, deoarece la acea dată reclamantul nu avea nici un debit față de societate, amenda fiind achitată din garanție; că nu s-a ținut cont nici de dispoziția de plată externă și nici de tabelul cu modul de constituire a acestei sume.
Niciunul dintre intimați, deși au fost legal citați, nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de recursul celeilalte părți.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul pârâtei ca neîntemeiat, cu următoarea motivare:
In mod corect prima instanță a dispus restituirea garanției reținute de către pârâtă în cuantum de 2530 lei.
Art. 16 din Legea nr. 22/1969 prevede că garanția în numerar și dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o altă funcție pentru care nu se cere garanție, în situația în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime.
Existența unei pagube în patrimoniul societății cauzată din culpa angajatului trebuie stabilită în condițiile legii, art. 269 (2) Codul Muncii prevăzând că în cazul în care angajatorul refuză să-l despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.
Existența unui titlu în acest sens este consfințită și de prevederile art. 164 (2) Codul Muncii care prevede că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, exigibilă și lichidă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
In speță, reclamantul nu a recunoscut cauzarea unui prejudiciu pârâtei, astfel că răspunderea acestuia trebuia stabilită în condițiile art. 269 și următoarele din Legea nr. 53/2003, hotărârea judecătorească irevocabilă constituind temei pentru reținerea sumei din garanția constituită.
Cum nu s-a stabilit răspunderea pârâtului pentru cauzarea prejudiciului constând în plata amenzii, pârâta nu putea proceda la reținerea sumei din garanția constituită.
In prezentul litigiu, instanța nu a fost investită cu o cerere reconvențională pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatului pentru prejudiciul cauzat, astfel că instanța nu poate aprecia dacă pârâtul este vinovat de producerea vreunui prejudiciu.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, instanța urmează a respinge recursul pârâtei ca neîntemeiat.
Analizând recursul declarat de către reclamant prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
Conform prevederilor art. 274 cod procedură civilă, partea căzută în pretenții va fi obligată la cerere să achite cheltuielile ocazionate de purtarea procesului.
In fața instanței de fond, pretențiile reclamantului au fost admise, astfel că acesta este îndreptățit la acordarea cheltuielilor de judecată efectuate.
In cuprinsul împuternicirii avocațiale depusă la fila 12 de la dosar fond este menționat că pentru exercitarea activităților avocațiale a fost încasat un onorariu de 600 RON, împuternicirea constituind și dovada de achitare a sumei, părțile consfințind sub semnătură aceasta.
Cum în cauză sunt incidente dispozițiile art. 274 cod procedură civilă și s-a făcut dovada onorariului avocațial achitat, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a modifica în parte sentința recurată în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
In baza art. 274 cod procedură civilă, va obliga pârâta recurentă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs către reclamantul recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta SC Trans SRL împotriva sentinței civile nr. 268 pronunțată la 13 martie 2008 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de către reclamantul împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului recurent suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 3 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru, aflat în O, semnează pentru, aflată în, semnează
președintele secției, președintele secției,
Grefier,
pentru, aflată în, semnează
grefier șef secție,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
1.08.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Ioan Jivan, Carmen
