Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 243/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.243/
Ședința publică din 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI,cu sediul în B,sector 1,str.- -,nr.22-24 împotriva sentinței civile nr.733/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII,chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR- B și reclamanții și, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu lipsit recurenta pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, intimații-pârâți MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, intimatul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR- B și intimații-reclamanți și .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al treilea termen de judecată; recurenta pârâtă și intimații reclamanți au solicitat judecarea recursului în lipsă; au sosit la dosar relațiile solicitate de la Curtea de Conturi a României;intimații - reclamanți au depus la dosar concluzii scrise și o cerere prin care invocă excepția tardivității recursului declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI;după care:
Curtea,din oficiu invocă excepția tardivității recursului declarat de către pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, și față de precizările formulate de către intimații- reclamanți și la acest termen,rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra excepției de tardivitate a recursului declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI,cu sediul în B,sector 1,str.- -,nr.22-24 împotriva sentinței civile nr.733/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 733/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila a fost admisă în parte ca fondată acțiunea civilă formulată de reclamanții și, împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României -
A obligat pe pârâtă să plătească pentru reclamanta pe perioada 26.07.2004 - 26.07.2005 și pentru reclamantul pe perioada 01.08.2004 - 01.08.2005 drepturile bănești, reprezentând spor de confidențialitate de 15% din salariu de bază brut lunar, actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A respins ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a României B, împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin acțiunea civilă nr-, înregistrată la Tribunalul Brăila reclamanții și au solicitat ca pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligați la plata pentru reclamanta pe perioada 26.07.2004 - 26.07.2005 și pe viitor și pentru reclamantul pe perioada 01.08.2004 - 01.08.2005 și pe viitor, a drepturilor bănești, reprezentând spor de confidențialitate de 15% din salariu de bază brut lunar, actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea cererii, reclamanții a susținut că au fost prejudiciați prin neplata sporului de confidențialitate față de natura obligațiilor lor de serviciu în perioada în care au avut raporturi de muncă cu pârâta Curtea de Conturi a României, iar situația în care se aflau a fost discriminatorie față de alte categorii de salariați, care au beneficiat de acest spor.
Față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cererea a fost motivată cu obligația acestuia de a asigura fondurile necesare achitării sumelor datorate.
În drept, acțiunea a fost motivată cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000.
Pârâta Curtea de Conturi a României B, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților, având în vedere faptul că în perioada în care aceștia au îndeplinit funcția de procurori financiari plata sporului nu a fost reglementată, iar dispozițiile legale privitoare la magistrați nu au aplicabilitate întrucât reclamanții nu au avut această calitate în perioada respectivă.
Totodată, instituția pârâtă a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, în baza art.60 din Codul d e procedură civilă, pentru ca în cazul în care cererea va fi admisă, acesta să fie obligat să asigure fondurile necesare achitării drepturilor bănești.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, ținând seama de lipsa raporturilor de muncă între părți și de prevederile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, constatat că cererea formulată în baza Legii nr. 167/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, este fondată în parte, pentru următoarele considerente.
Cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamanților instanța de fond a considerat că xcepția este nefondată față de motivele invocate în susținerea ei, respectiv faptul că în perioada în care aceștia au îndeplinit funcția de procurori financiari plata sporului nu a fost reglementată, iar dispozițiile legale privitoare la magistrați nu au aplicabilitate întrucât reclamanții nu au avut această calitate în perioada respectivă. Aceste argumente privesc fondul cauzei, neavând legătură cu calitatea reclamanților de titulari ai drepturilor pretinse.
Reclamanții au avut raporturi de muncă cu instituția pârâtă și în consecință, au calitate procesuală activă într-o acțiune având ca obiect drepturi salariale, la care se consideră îndreptățiți.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor instanța de fond a considerat că xcepția este fondată, ținând seama de faptul că, față de competențele legale ce-i revin acestei instituții și în lipsa raporturilor de muncă cu reclamanții, problema asigurării fondurilor nu poate fi soluționată în cadrul unui conflict de drepturi, reglementat de legislația muncii.
Cu privire la drepturile bănești,instanța de fond a reținut că eclamanții au susținut în acțiune că sunt îndreptățiți la plata sporului de confidențialitate față de natura obligațiilor lor de serviciu îndeplinite în perioada în care au avut raporturi de muncă cu pârâta Curtea de Conturi a României, existând o discriminare clară între ei și alte categorii de salariați, care au beneficiat de un astfel de spor.
Instituția pârâtă a apreciat că cererea este nefondată față de calitatea de procuror financiar și prevederile legale în baza cărora se stabilesc drepturile salariale ale acestora în perioada de referință, având în vedere faptul că actele normative nu au prevăzut sporul.
Susținerea nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Clauza de confidențialitate este definită în art.26 din Codul muncii, ca fiind clauza prin care părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite de regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părți atrage obligarea celui în culpă la plata de daune - interese.
În conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, Curtea de Conturi este instituția supremă de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.
Potrivit art.4 din Lege, pentru îndeplinirea obligațiilor legale ce îi revin, Curtea de Conturi are acces neîngrădit la acte, documente și informații necesare exercitării funcțiilor sale de control și jurisdicționale, oricare ar fi persoanele juridice sau fizice deținătoare.
Dacă în exercitarea funcțiilor sale, Curtea de Conturi ia cunoștință de informații care constituie secret de stat, de serviciu, comerciale sau individuale, aceasta este obligată să respecte caracterul lor și să le facă cunoscute numai autorităților îndreptățite.
Atribuțiile procurorilor financiari, care au funcționat pe lângă Curtea de Conturi, au fost reglementate de prevederile art.97- 102 din Lege, principalele obligații fiind legate de sesizarea colegiului jurisdicțional cu privire la faptele cu caracter infracțional și persoanele care au constituit obiectul controlului, susținerea actului de sesizare în fața instanței și executarea hotărârilor definitive pronunțate de instanțele Curții.
Potrivit art.118 din Lege, nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter, constituia abatere disciplinară.
Textele de mai sus, cuprinse în legea specială privitoare la statutul procurorilor financiari, prin conținutul lor, se constituie în clauze de confidențialitate, a cărei nerespectare angajează răspunderea disciplinară a acestora.
Obligația de a respecta clauza de confidențialitate, prin interdicția de a transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, este susținută în administrația publică, în armată, poliție și alte domenii, prin plata unui spor al cărui cuantum variază de la 15% până la 30 %, reglementat prin OG nr.9/2001, Legea nr.444/2006 prin care s-a aprobat OG nr.19/2006, OG nr.6/2007 și Legea nr.656/2002.
Tratamentul diferențiat creat prin dispozițiile legale sus indicate confirmă discriminarea procurorilor financiari față de alte categorii profesionale prin neacordarea sporului de confidențialitate, în condițiile în care obligația rezultă în sarcina acestora din texte de lege cu caracter imperativ.
Împrejurarea că legea nu reglementa un astfel de spor în beneficiul procurorilor financiari și faptul că aceștia nu erau considerați magistrați, nu înlătură discriminarea, iar un tratament egal pentru cei care își desfășoară activitatea în instituțiile publice ale statului poate fi asigurat doar prin plata drepturilor bănești.
În consecință, tribunalul a constatat că cererea pentru plata sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar, pe perioada în care reclamanții au îndeplinit funcția de procurori financiari, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate, este fondată față de dispozițiile art.269 din Codul muncii.
În ceea ce privește cererea pentru viitor,instanța de fond a reținut că ererea este nefondată pentru viitor, având în vedere faptul că prejudiciul fiind eventual și incert, nu sunt îndeplinite condițiile de stabilire a răspunderii angajatorului.
Referitor la obligarea pârâtei la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă,instanța de fond a apreciat că cererea este nefondată, având în vedere faptul că reclamanții în prezent îndeplinesc funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, situație în care, în conformitate cu dispozițiile art.4 din Decretului nr.92/1976, carnetul de muncă se păstrează și se completează de către această instituție, inclusiv pentru drepturile bănești obținute de la un alt angajator și atestate pentru o perioadă determinată printr-un înscris întocmit în condițiile legii.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de către Curtea de Conturi a României, împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor,instanța de fond a reținut că erere de chemare în garanție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor a fost motivată cu competențele acestei instituții în elaborarea bugetului de stat, respectiv în asigurarea fondurilor necesare pentru plata sumelor datorate reclamanților.
Având în vedere faptul că instituția pârâtă, în calitatea sa de ordonator de credite, are posibilitatea de a solicita alocarea fondurilor bănești necesare achitării sumelor datorate în baza titlurilor executorii, cererea de chemare în garanție, formulată în baza art. 60 din Codul d e procedură civilă, este nefondată.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. 2 - 4 se aplică în mod corespunzător.
Cu titlu special, în cazul conflictelor de muncă dispozițiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 prevăd că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În speță, sentința civilă nr. 733/30.11.2007 a Tribunalului Brăila a fost comunicată pârâtei Curtea de Conturi a României la data de 19.12.2007 (fila 51 din dosarul de fond) astfel că termenul legal de recurs s-a împlinit la data de 31.12.2007.
Se au în vedere astfel dispozițiile art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici până când s-a sfârșit termenul.
În conformitate cu dispozițiile art. 102 Cod procedură civilă termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data comunicării actului de procedură, respectiv 19.12.2007, moment de la care s-a născut și dreptul pârâtei la exercitarea căii de atac, considerându-se împlinit la data de 31.12.2007.
Ca atare, declararea în cauză a recursului la data de 09.01.2008 apare ca fiind îndeplinită cu nesocotirea termenului prevăzut de lege în mod imperativ, fapt ce atrage stingerea dreptului procedural pe baza căruia ar fi putut avea loc examinarea căii de atac.
În consecință, urmează a fi respins ca tardiv recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr.733/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, cu sediul în B, sector 1,--24 împotriva sentinței civile nr.733/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca fiind tardiv formulat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
și tehnored.decizia
Grefier /2 ex./07.04.2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
