Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 231/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 231/
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, nr. 239 - prin avocat, împotriva sentinței civile nr. 30/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B,-, -. 2,. 2,. 26, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta pârâtă SC SA B avocat și pentru intimatul reclamant avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; termenul a fost acordat pentru studierea întâmpinării depusă de intimatul reclamant prin apărător și pentru ca recurenta pârâtă să depună înscrisuri, după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar raport de expertiză contabilă extrajudiciară cu precizarea că a comunicat și apărătorului intimatei.
Apărătorul intimatului învederează instanței că nu solicită termen pentru studierea raportului de expertiză, nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei susține că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, nemaifiind cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei-pârâte,susținând motivele de recurs formulate în scris, apreciază că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă și a deciziei comisiei paritare neluând în seamă clauza contractuală încheiată între patronate și sindicate, clauză ce exprimă voința reală a părților în sensul dezideratelor salariaților ca primele acordate de societate cu ocazia anumitor sărbători (Paște, C, etc.) să fie incluse în salariu. Acest fapt rezultă și din conținutul alineatului 9 al contractului colectiv de muncă, cu evoluția și modificările aduse art. 168, în sensul că interpretarea clauzelor din contract se face prin consens, potrivit voinței reale a părților. S-a verificat aleatoriu, pe un număr de 3 salariați, dacă a fost respectată cerința reclamanților. Pentru motivele expuse solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Avându-se în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă și faptul că hotărârea instanței de fond nu poate fi atacată cu apel, instanța de recurs putând examina cauza sub toate aspectele, solicită a fi avut în vedere la pronunțarea deciziei, în ipoteza nefavorabilă pentru societatea recurentă, că reclamanții au solicitat ca executarea să fie raportată la salariul brut fără a ține cont de faptul că acesta se impozitează cu 16 %.
În cazul în care instanța va respinge recursul să se aibă în vedere drepturile salariale reale ale reclamanților, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
Cu privire la cheltuielile de judecată precizează că în cazul admiterii recursului acestea vor fi solicitate pe cale separată.
Apărătorul intimatului-reclamantsolicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Instanța de fond a interpretat în mod just textele de lege invocate, respectiv dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă apreciind că primele nu au fost incluse în salariu. Primele urmau a fi introduse în salariul de bază din anul 2004. Contractul colectiv de muncă pe anii 2002 - 2004 nu prevedea acest aspect, motiv pentru care primele pentru anul 2003 au fost acordate suplimentar. Din anul 2004 până în anul 2007 primele urmau a fi primite conform negocierilor la salariu.
În recurs, deși s-a solicitat recurentei să depună înscrisuri din care să rezulte care au fost negocierile din care rezultă majorarea salariului reclamantei, aceasta a înțeles să depună un raport de expertiză extrajudiciar iar susținerile societății nu sunt dovedite pe înscrisuri.
Chiar societatea recurentă la fila 2 întâmpinării depusă la fond recunoaște că nu s-au acordat primele. Cu privire la decizia comisiei paritare nu există dovada că reclamanta a mandatat această comisie să-i solicite drepturile retroactiv. În urma deciziei comisiei primele au fost solicitate până în anul 2007. Chiar expertiza extrajudiciară depusă de recurentă, prin concluzii, contrazice punctul de vedere al societății expuse prin pledoaria apărătorului ales.
S-a susținut chiar că reclamanta nu mai are dreptul la aceste prime din anul 2003 pe motiv că acestea au fost incluse în salariul dar societatea nu a depus nici un înscris din care să rezulte că susținerile sale sunt reale.
În descrierea celor de mai sus apreciază nefondat recursul solicitând respingerea lui ca atare și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțată de prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 30/17.01.2008 a Tribunalului Brăila, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SA
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 7480 lei reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C pentru anii 2004-2007, actualizată cu rata inflației până la data plății integrale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată de 300 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr-, reclamantul, domiciliat în B, a solicitat ca pârâta Societatea comercială SA, cu sediul în B, să fie obligată la plata pentru perioada 2004-2007, sumei de 7080 Ron, reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C, și 1070,80 lei daune, calculate până iulie 2007.
Prin precizările de la fila 70, reclamantul a menționat că suma datorată este de 7480 lei, respectiv suma de 670,80 lei, care reprezintă actualizare cu coeficientul de inflație și a solicitat ca suma datorată să fie actualizată până la data plății.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în calitate de salariat al societății pârâte la punctul de lucru B, a fost prejudiciat prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Pârâta Societatea comercială SA, cu sediul în B, prin întâmpinare, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune față de termenul de 6 luni reglementat de art.283 al.1 lit. e din Codul muncii și cea a prematurității cererii, motivată cu lipsa negocierilor anuale, prealabile acordării drepturilor.
Pe fond, angajatorul a apreciat că pretențiile sunt nefondate față de decizia Comisiei paritare privitoare la intenția reală a părților la adoptarea art.168 din Contractul colectiv de muncă și față de interpretarea textului, așa cum a fost modificat în perioada 2003-2005.
În dovedirea susținerilor, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, a reținut următoarele:
Cu privire la prescripție s-a reținut că excepția este nefondată, având în vedere faptul că art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâtă, prevede un termen de 6 luni pentru formularea cererii de soluționare a unui conflict de muncă legat de neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Or, în cazul de față, obiectul cauzei îl constituie un conflict individual de muncă privind plata unor drepturi salariale neacordate, situație în care sunt incidente prevederile art. 283 al. 1 lit. c din Codul muncii.
Caracterul de drept salarial al pretențiilor rezultă chiar din art. 168 din Contractul colectiv de muncă, care le definește ca fiind "o suplimentare a drepturilor salariale", egală cu un salariu de bază mediu pe SA.
Cu privire la prematuritatea cererii, s-a apreciat că, față de motivul invocat, respectiv nerealizarea negocierilor anuale înainte de sărbători, apărarea nu constituie o excepție care face prematură sesizarea instanței, ci ține de fondul cauzei.
Cu privire la drepturile bănești, a considerat că dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În aliniatul 2 al textului se prevede că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând că cererea pentru plata drepturilor bănești este nefondată, având în vedere faptul că textul prevede acordarea drepturilor bănești suplimentare după negocieri prealabile, care nu au avut loc, întrucât nu s-au solicitat de către reprezentanții sindicatului.
Angajatorul a apreciat că, în lipsa negocierilor, salariații au acceptat implicit ca pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, în care drepturile suplimentare au fost incluse.
În acest sens, pârâta a adus ca argument faptul că în timp ce textul inițial al art. 168 folosea formularea "vor fi introduse", în contractele publicate în anii următori a fost folosită formularea "au fost introduse".
Totodată, au fost invocate dispozițiile art. 977 din Codul civil cu privire la interpretarea contractelor conform intenției părților.
Susținerea nu fost primită pentru următoarele considerente:
Drepturile pretinse sunt reglementate expres în art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Conform art. 977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art.978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce niciunul.
Or, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta s-a impus și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nici o rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
Totodată, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Art. 165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Potrivit art. 236 al. 4 din Legea nr. 53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Prin urmare, dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art. 248 al. 3 din Codul muncii.
Prin urmare, Tribunalul a admis cererea, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe SA datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada solicitată de salariat.
Reclamantul a precizat cuantumul sumei datorate, iar pârâta nu a făcut dovada că acesta ar fi greșit calculată.
Având în vedere faptul că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației până la achitare, a fost găsită fondată față de dispozițiile art.269 din Codul muncii.
Prin urmare, s-a dispus ca suma să fie actualizată până la data plății, ținând seama și de faptul că suma pretinsă în acțiune cu titlu de diferență rezultată prin aplicarea coeficientului de inflație, reprezintă un calcul parțial.
În conformitate cu dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B, pentru următoarele motive:
Evoluția modificărilor textului art. 168 din Contractul colectiv de muncă din perioada 2003-2007 arată faptul că alineatele 1 și 2 erau menite să reflecte evoluția drepturilor salariale în cadrul unității, în sensul includerii respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariile angajaților începând cu anul 2003 și deci inexistența unui drept al acestora de a le fi acordate sumele respective separat.
Părțile au intervenit asupra conținutului alineatul 2 al art. 168 în sensul clarificării acestuia în anul 2005, cu mul timp înainte de apariția prezentului litigiu.
Practic, timp de trei ani, prin atitudinea pasivă a salariaților dar și a sindicatului, a considerat recurenta că aceștia au recunoscut indirect introducerea acestora în salariul de bază și nu le-au solicitat.
Modul de atribuire a celor două prime este prin includerea lor în salariul de bază, la începutul fiecărui an iar, odată ce reclamantul beneficiază de apărare calificată, nu se poate susține că probele trebuie administrate de pârâtă iar instanța trebuie să aibă rol activ și să administreze probe din oficiu.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusă din reprezentanții salariaților () și a societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la CCM să facă parte din această comisie.
Conform prev. Anexei nr. 2 la CCM interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Reprezentanții sindicatului au avut mandatar pentru a semna respectiva deciziei acest mandat rezultând din actul adițional nr. 2 la CCM și din prevederile Legii nr. 54/2003.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a CCM.
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale CCM.
A depus la dosarul de fond o notă explicativă a societății prin care se precizează că modul de atribuire al primelor s-a stabilit însumând valorile celor două salarii de bază medii pe stabilite pentru fiecare semestru al anului anterior, suma rezultată fiind împărțită în mod egal pentru cele 12 luni ale anului în curs.
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare, s-a relevat voința reală a părților.
Raportul de expertiză contabilă instrumentat în cadrul dosarului - al Tribunalului Vrancea, într-un litigiu identic, a stabilit că suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2007, salariații reclamanți au beneficiat efectiv de aceste suplimentări salariale aferente pentru sărbătorile de Paști și C ar aceste drepturi au fost primite lunar, împreună cu drepturile salariale lunare.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare și a solicitat respingere recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentei, se apreciază că evoluția modificărilor textului art. 168 din Contractul colectiv de muncă din perioada 2003-2007 este astfel și anume:
Potrivit disp. art. 168 alin. 1 din CCM pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007 mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2007, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003.
Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004-2007 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din CCM 2004-2007, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004-2007, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2007, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Atitudinea pasivă a salariaților și a sindicatului nu echivalează cu o recunoaștere, așa cum susține recurenta, atât timp cât reclamantul s-a încadrat în termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Faptul că reclamantul a beneficiat de apărare calificată nu înlătură obligația societății recurentei de a face dovada susținerilor sale, conform disp. art. 287 din Codul muncii care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art. 9 din CCM dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din CCM. De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor CCM 2004-2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază" iar prin Notă se prevede că "începând cu anul 2003drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").
Mai mult, disp. art. 244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele CCM doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Față de cele arătate mai sus, nu prezintă relevanță faptul că reprezentanții sindicatului au avut mandat sau nu la emiterea Notei Comisiei Paritare.
Cu privire la susținerea recurentei că salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori, se apreciază că, din probele administrate la instanța de fond, respectiv statele de plată, nu rezultă că reclamantul ar fi beneficiat de Prima de Paște și de C în anii respectivi. Este adevărat că în fiecare an a operat o majorare salarială dar nu se precizează din ce se compune această majorare, deși recurenta avea sarcina probei.
Deși i s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar procesul-verbal de negociere a majorării salariale acordate pentru fiecare an în parte și de asemenea, să precizeze din ce se compune această majorare, acordându-se termen în acest sens, recurenta a înțeles să se folosească numai de raportul de expertiză contabilă extrajudiciară.
Referitor la raportul de expertiză contabilă instrumentat în altă cauză, se reține că are forța probantă a unui înscris. Atât timp cât recurenta nu a prezentat dovezi din care să rezulte concret, în ce au constat majorările salariale acordate anual, nu prezintă relevanță o expertiză contabilă extrajudiciară care nu se sprijină pe probe, ci se bazează doar pe Nota Comisiei Paritare. Din susținerile recurentei se poate reține că, de fapt, expertiza a avut în vedere nu voința reală a părților care a existat la data încheierii CCM din anii respectiv, ci modificările aduse art. 168 prin Nota Comisiei Paritare.
Față de toate considerentele mai sus expuse, se apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică din toate punctele de vedere și, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta
Văzând și disp. art. 274.pr. civilă, ca parte căzută în pretenții, se va obliga recurenta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, nr. 239 - prin avocat, împotriva sentinței civile nr. 30/17.01.2008 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant, domiciliat în B,-, -. 2,. 2,. 26, suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 07 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: - /07.05.2008
: 2 ex.//07 Mai 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
