Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2580/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2580
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 161/04.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, I și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se cererea scrisă prin care s-a solicitat judecarea în lipsă, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Curtea de APEL CRAIOVA prin sentința civilă nr. 161 de la 04 decembrie 2008 respins acțiunea formulată de reclamanții, I, împotriva pârâților Ministerul Justiției B, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL GORJ.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâților în solidar la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu data de 01 noiembrie 2000 până la 01 mai 2001, dată de la care au funcționat ca executori judecătorești în baza Legii nr. 188/2000, actualizarea sumei cu rata inflației, începând cu data nașterii drepturilor și până la executarea efectivă a hotărârii, precum și obligarea pârâtului MEF să includă în buget sumele necesare.
Conform art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Conform art. 166 alin.1 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin decizia nr. 21/ 10 martie 2008 Înalta Curte de Justiție și Casație a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a statuat că,n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost în vigoare în tot acest timp, iar reclamanții aveau posibilitatea să formuleze acțiune prin care să solicite plata acestui spor.
Astfel, că dreptul la acțiune s-a născut la data la care debitorii obligației nu au mai plătit acest spor și trebuia exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit. e Codul muncii și art.166 Codul muncii.
Acest termen a fost depășit în raport de data înregistrării cererii de chemare în judecată, 25.03.2008 deoarece de la data de 01 10 2000, respectiv 01 mai 2001 până la data de 25.03.2008 (data introducerii acțiunii) au trecut mai mult de 3 ani, și în consecință instanța a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
În conformitate cu art.137 Cod procedură civilă, instanța nu a mai analizat motivele care privesc fondul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea pentru faptul că nu a exercitat dreptul la acțiune în termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii, deoarece sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică este un drept de creanță, fiind vorba despre o sumă lunară stabilită cu titlu de spor de risc și această sumă nu se încadrează în sintagma "salarizarea și alte drepturi ale magistraților", ci în sintagma "spor salarial".
Sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, nefiind supuse prescripției extinctive.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate disp.art. 3041Cod pr.civilă Curtea a reținut următoarele:
Recurentul - reclamant a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % calculat la indemnizația brută lunară de încadrare pentru perioada 01.11.2000 - 01.05.2001.
Este adevărat că sporul de 50 % reprezintă un drept salarial și reprezintă un bun în sensul art.1 al Protocolului 1 al CEDO, care arată că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptu lui internațional, însă dispozițiile alineatului 2 al articolului mai sus menționat prevede că dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general.
Astfel, potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Față de considerentele arătate mai sus, Curtea reține că instanța de fond în mod corect a respins ca prescrisă acțiunea avându-se în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată, astfel că recursul este nefondat, urmând ca în baza art. 312.pr. civ. să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 161/04.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, I și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Vișan - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
2 ex/AS/27.05.2009
Jud. fond,
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
