Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 262/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 262
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în comuna Vulturești, sat, județul S, împotriva sentinței nr. 34 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamantul-recurent și reprezentantul pârâtei-intimate COM SRL
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CU RTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 28.07.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Com pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 550 lei cu titlu de drepturi salariale și la daune interese în cuantum de 242,2 lei, reprezentând dobânzi calculate la suma datorată și penalități de întârziere.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 1 - 31 iulie 2005 fost angajat și a prestat activitate în folosul pârâtei pentru care, conform convenției anterior stabilite, urma să fie retribuit cu suma de 550 lei lunar, contractul ce urma să-l semneze fiind încheiat pe perioadă nedeterminată.
Precizează reclamantul că, deși nu a încheiat contractul de muncă în formă autentică, această calitate de salariat i-a fost recunoscută de angajator timp de o lună, prezentându-se zilnic la locul de muncă și prestând activitatea specifică postului.
Cu toate că angajatorul nu i-a contestat calitatea de angajat, a refuzat plata drepturilor bănești pentru perioada lucrată.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 283 al. 1 lit c și art 284 din Codul muncii.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 34 din 8.01.2009, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 16 din Codul muncii, contractul individual de muncă trebuie încheiat în formă scrisă, în lipsa formei scrise, existența sa putând fi dovedită prin orice mijloc de probă.
În speță, reține prima instanță, nu s-a făcut dovada existenței acordului de voință între părți, în sensul încheierii contractului individual de muncă începând cu data de 1.07.2005 și nici a prestării muncii de către reclamant în favoarea pârâtei în perioada 1.07.2005 - 31.07.2005, timp de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, astfel încât să poată pretinde drepturi salariale în sumă de 550 lei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, în motivarea căruia a arătat că, în considerarea dispozițiilor art. 287 din Codul muncii care statuează că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, societatea pârâta avea obligația prezentării în instanța a condicii de prezență, până la prima zi de înfățișare, astfel cum s-a solicitat prin cererea introductivă.
Însă, societatea pârâtă a depus la dosar statele de plată pentru luna iulie 2005, dar nu a prezentat condica de prezență.
Neprezentarea probei solicitate prin cererea introductivă face incidente dispozițiile art. 172 Cod procedură civilă și ale art. 288 din Codul muncii, impunându-se concluzia că pârâta nu a putut dovedi faptul că reclamantul nu a prestat muncă în folosul ei.
Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Întrucât reclamantul susține că a prestat activitate în favoarea societății pârâte, iar aceasta din urmă arată că nu avut încheiate raporturi de muncă cu reclamantul, sarcina probei revenea reclamantului, el fiind cel care a făcut afirmația în fața instanței de judecată.
Dispozițiile art. 287 din Codul muncii nu-și găsesc aplicarea în speța de față, deoarece instituie sarcina probei în favoarea angajatorului, dar numai în ceea ce privește date și fapte ce rezultă din actele și evidențele unității.
Este firesc să fie așa, deoarece angajatorul nu poate fi obligat să probeze pretențiile proprii ale reclamantului, în condițiile în care din actele și lucrările dosarului nu rezultă că între părți ar fi existat raporturi specifice angajator - salariat.
În aceste condiții, devenea aplicabilă regula generală instituită de art. 1169 din Codul civil, potrivit căreia cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o probeze.
Așa fiind, constatându-se că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor referitoare la sarcina și administrarea probelor, art. 287 și 288 din Codul muncii, respectând exigențele textelor de lege menționate, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în comuna Vulturești, sat, județul S, împotriva sentinței nr. 34 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex.2/09.04.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Apetroaie Eufrosina, Dumitraș Daniela
