Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 265/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 265
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, -, -, G, primag, -, AD.esei, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, cu sediul în mun. B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1441 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții-recurenți și reprezentanții pârâților-intimați Grupul Școlar " " B și Consiliul Local
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani - secția civilă - sub nr- Liga Sindicatelor din Învățământ în numele și pentru reclamanții, -, -, G, primag, -, AD.esei, membrii de sindicat a chemat în judecată pârâții Grupul Școlar " " B, Consiliul Local B și Consiliul Județean B solicitând obligarea acestora la calcularea și la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând prime de vacanță pentru perioada 2001 - 2008 cu actualizarea acestor drepturi în funcție de rata inflației și acordarea dobânzii legale conform OG9/2000 până la data plății efective.
În fapt, reclamanții au arătat că salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic este reglementată în principal de Legea nr. 128/1997, care prin art. 48 arată că drepturile salariale cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar sunt compuse din salariul de bază, alte sporuri și adaosuri și drepturi salariale suplimentare.
Potrivit art. 50 din același act normativ personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă. Reclamanții au statut de personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic, în cadrul instituțiilor școlare arondate Inspectoratului Școlar Județean B și deși au solicitat acordarea primelor de concediu pe anii 2001 - 2008 li s-a comunicat refuzul acordării acestor prime.
Conform Contractului Colectiv de muncă unic la nivel național aplicabil începând cu 30.01.2003 se poate stabili ca în raport de posibilitățile economic-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță.
Conform art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul Colectiv de muncă la nivel de învățământ 2003 - 2004 personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu.
În raport și cu prevederile art. 50 din Legea 128/1997 reclamanții consideră că au dreptul și la prima de vacanță încă începând cu 2001, drepturi salariale ce nu au fost plătite nici până în prezent de angajator. Au mai arătat reclamanții că prin OG 146/2007 s-a statuat că personalul din sectorul bugetar, căruia i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006, urmează să primească aceste drepturi în anul 2008. Atâta timp cât pentru alți angajați din cadrul altor unități s-au obținut drepturi de aceeași natură în instanță, nu există nici o rațiune pentru care în virtutea principiului dreptului la egalitate de șanse și tratament, consfințit de disp. art. 39 alin. 1 lit. din Codul muncii, reclamanții să nu beneficieze de primă de vacanță pentru anii 2005-2008.
Referitor la cuantumul primei de vacanță, reclamanții au susținut că ar fi egal cu salariul de baza brut pentru personalul didactic și didactic auxiliar, așa cum se calculează acesta conform art. 2 al. 2 din Ordinul nr. 1350/2007, iar pentru personalul nedidactic, cuantumul acestei prime ar fi egal cu un salariu de bază din luna premergătoare plecării în concediu.
În ceea ce privește modalitatea de interpretare a noțiunii de "venituri proprii" prevăzută în CCM aplicabile, reclamanții au precizat că textele nu se referă doar la veniturile proprii ale instituției de învățământ, ci la veniturile proprii ale instituției care are obligația să asigure finanțarea unității din cadrul învățământului preuniversitar de stat, în speță veniturile proprii ale consiliului local (sau județean, după caz) - art. 50 din Legea nr. 128/1997, coroborat cu dispozițiile art. 1 din nr.HG 538/2001 și cu cele corespunzătoare ale CCM la nivel de învățământ.
În drept, reclamanții au invocat contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2003-2010.
Tribunalul Botoșani - secția civilă prin sentința nr. 1441 din 20 octombrie 2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local B; a respins ca fiind prescrise pretențiile privind plata primelor de vacanță aferente anilor 2001-2004 inclusiv; a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect obligarea la plata primelor de vacanță aferente anilor 2005-2008 formulată de reclamanții, -, -, G, primag, -, AD.esei, prin reprezentant legal Liga Sindicatului din Învățământ în contradictoriu cu pârâtul Grupul Școlar " " B, Consiliul Local B; s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecata în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 48 și 50 din Legea nr. 128/1997 salarizarea personalului din învățământ este tratată distinct, după cum personalul este didactic ori didactic auxiliar.
În raport de aceste concluzii, prima instanță a conchis că în temeiul art. 50 al. 12 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, fără a face distincție dacă acesta este încheiat la nivel de ramură sau la nivel național.
Însă, conchide prima instanță din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 130/1996 și nr.OUG 24/2000, pentru personalul didactic auxiliar nu există o prevedere expresă de trimitere la contractul colectiv de muncă.
În cele trei acte normative menționate, respectiv Legea nr. 128/1997, Legea nr. 130/1996 și nr.OUG 24/2000, nu există nici o prevedere prin care să se arate în mod expres că se cuvine personalului salarizat în baza acestor acte și o primă de vacanță în afară de indemnizația de concediu.
În acest context, pentru intervalul 2005 - 2008, părțile contractante, respectiv federațiile sindicale din învățământ au stabilit prin art. 37 lit. din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de ramură pentru anii 2003 - 2004, prelungit și pentru anii 2005 - 2006, respectiv prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură - învățământ - aplicabil pentru 2007 - 2010, că personalului din învățământ trebuie să i se plătească o primă de vacanță din venituri proprii în condițiile legii.
Interpretând sintagma "în condițiile legii" înserată în prevederile art. 37 lit. g din contractul colectiv de muncă, prin prisma dispozițiilor art. 977 - 984 Cod civil, prima instanță a conchis că, inspectoratele școlare și unitățile școlare acceptă să plătească prime de vacanță numai în măsura în care există prevederi legale exprese de acordare a acestei prime, respectiv prevederi legale care să facă trimitere la clauzele contractuale relevante în ceea ce privește prima de vacanță.
Cu alte cuvinte, reclamanții care au calitatea de personal didactic auxiliar și personal contractual din cadrul unităților școlare nu au dreptul la constituirea și achitarea unor sume cu titlu de prime de vacanță pentru intervalul 2005 - 2008 în lipsa unor prevederi legale în acest sens.
Prima de vacanță pentru personalul didactic din unitățile școlare, reține prima instanță, se acordă din venituri proprii, iar înțelesul acestei sintagme trebuie stabilit, în lipsa unor prevederi exprese în contractul colectiv de muncă, în raport cu dispozițiile legale aplicabile.
Astfel, cele două acte normative care reglementează finanțarea sistemului de învățământ din România, respectiv HG538/2001 și nr.HG 2129/2004, folosesc sintagma de "venituri proprii" realizate de unitățile școlare, ca parte componentă a bugetului aprobat pentru fiecare unitate școlară în parte.
Așa fiind, personalul didactic din învățământ beneficiază de prima de vacanță doar în măsura în care unitatea școlară la care activează a realizat venituri proprii îndestulătoare pentru acoperirea sumelor necesare plății acestor drepturi.
Prima instanță, verificând bugetele anuale aprobate pentru anii 2005 - 2008, ale unității școlare la care activează reclamanții, a constatat că nu au fost evidențiate venituri proprii din care să poată fi plătite primele de vacanță.
În lipsa unor sume îndestulătoare pentru plata primelor de vacanță, conchide prima instanță, nu pot fi admise pretențiile reclamanților, personal didactic, privind acordarea drepturilor ce decurg din aplicarea art. 37 lit. g din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel național de ramură învățământ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Liga Sindicatelor din Învățământ B, în calitate de reprezentant al reclamanților, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit a reținut instanța de fond că eventuala lipsă a fondurilor proprii ale unităților școlare ar atrage caracterul nefondat al acțiunii.
În acest sens, recurenții au susținut că, prin textele invocate, nu s-a făcut referire la veniturile proprii ale instituției de învățământ, ci se face referire la veniturile proprii ale instituției care este obligată la asigurarea unității de învățământ din cadrul învățământului preuniversitar de stat, concluzie ce s-ar desprinde din analiza dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 128/1997, coroborate cu dispozițiile nr.HG 538/2001 și dispozițiile corespunzătoare în contractul colectiv de muncă la nivel de învățământ, cu referire la dispozițiile art. 37 alin. 1 lit.
Au mai susținut recurenții că, prin contractul colectiv de muncă, nu se face trimitere limitativă la veniturile proprii ale școlii, fiind utilizată doar expresia de "venituri proprii" la modul general, așa încât rezultă că era vorba despre veniturile proprii ale instituției sau instituțiilor obligate la finanțarea acelei unități școlare, iar potrivit art. 1 din nr.HG 538/2001, instituția obligată să asigure finanțarea învățământului preuniversitar de stat este consiliul local al unității administrativ-teritoriale.
Precizează, de asemenea, că eronat a reținut prima instanță, din coroborarea art. 50 din Legea nr. 128/1997 și art. 37 al. 1 lit. g din contractul colectiv de muncă, că prima de concediu este recunoscută doar personalului didactic, nu și celui auxiliar și contractual.
Recursul, nemotivat în drept, dar care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că, prin cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, recurenta Liga Sindicatelor din Învățământ a criticat sentința doar sub aspectul respingerii, ca nefondată, a acțiunii reclamanților privind acordarea primelor de concediu de odihnă pentru anii 2005 - 2008.
Potrivit art. 95 alin. 1 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă".
Cu privire la concediul de odihnă al acestei categorii de personal, reglementarea enunțată stabilește, prin art. 103 lit. a, pentru cadrele didactice, "dreptul la concediu anual cu plata în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale", prin această lege nefiind reglementat și dreptul la prima de concediu de odihnă.
Este adevărat că, prin art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, s-a stabilit că, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și contractul colectiv de muncă, motiv pentru care, instanța de fond a făcut o analiză detaliată a dispozițiilor cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003 - 2004, respectiv a art. 37 alin. 1 lit. g, care prevede, pentru personalul din învățământ, "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
Pentru perioada ulterioară anilor 2001 - 2004, reclamanții au invocat ca temei legal contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2005 - 2006, respectiv contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, încheiate în baza Legii nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 59 alin. 1 din contractul de muncă 2001 din 31.01.2005 privind contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, publicată în partea V nr. 1 din 22.02.2005, s-a prevăzut că, pe durata concediului de odihnă, salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din luna în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu, precum și prevederea înscrisă la art. 59 alin. 3, conform căreia "prin contracte colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că, în raport de unitățile economico-financiare al unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță", o dispoziția similară fiind reglementată și prin art. 59 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, nr. 2895/21 din 29.12.2006, publicat în partea V nr. 5/29.01.2007.
Din interpretarea acestor texte rezultă că acordarea primei de concediu nu constituie o obligație pentru unitatea angajatoare, din moment ce acest contract colectiv de muncă valabil pentru anii 2005 - 2006, respectiv 2007 - 2010 utilizează, prin art. 59 alin. 3, sintagma "se poate stabili o primă de vacanță", respectiv "în funcție de posibilitățile economico-financiare".
Totodată, în mod corect instanța de fond a reținut că veniturile proprii privesc unitatea de învățământ și nicidecum unitatea administrativ teritorială prin care se asigură finanțarea de la bugetul de stat sau bugetele locale, un argument în plus fiind și faptul că raporturile de muncă se derulează între unitățile de învățământ și personalul didactic.
Referitor la al doilea motiv de recurs, corect a reținut prima instanță că în cele două acte normative care stabilesc expres condițiile de salarizare a personalului din învățământ, respectiv Legea nr. 128/1997 și nr.OUG 24/2000, există o singură prevedere aplicabilă doar personalului didactic, care arată că trebuie acordate și primele, adausurile ori sporurile stabilite în contractele colective de muncă.
Așa fiind, corect s-a conchis că doar pentru personalul didactic din cadrul unităților școlare există o dispoziție legală expresă prin care se acceptă acordarea unor prime, deci inclusiv a primei de concediu, iar pentru celălalt personal, respectiv didactic auxiliar și contractual, în lipsa unor prevederi exprese, nu se impune acordarea unei prime de vacanță.
Față de cele reținute, nefiind date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1. pr.civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Liga Sindicatelor din Învățământ B, în calitate de reprezentantă a reclamanților:, -, -, G, primag, -, AD.esei, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, cu sediul în mun. B, împotriva sentinței nr. 1441 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond
Tehnored.
Ex.2/16.03.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Apetroaie Eufrosina, Dumitraș Daniela
