Drepturi salariale (banesti). Decizia 263/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 263
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Societatea Comercială SA B - Membru GRUP, cu sediul în municipiul B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței nr. 1435 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru pârâta-recurentă, lipsă fiind reclamanta-intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâta-recurentă, a cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 10.09.2008, reclamanta, a chemat în judecată pârâta SA B, solicitând ca, aceasta să fie obligată la plata sumei de 2.000 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate precum și daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor ce-i revin.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit prevederilor contractului individual de muncă, art. III alin. 3, în afară de plata salariului de bază pentru munca prestată mai beneficiază și de toate drepturile acordate pe baza Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate care prevede la art. 168 alin. 1 că, cu ocazia sărbătorilor de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Că, deși contractul colectiv prevede această obligație și pentru anul 2007 nu a beneficiat de aceste drepturi care se ridică la cuantumul de 20.000 lei. Mai arată că, pentru neacordarea la timp a acestor drepturi salariale pârâta îi datorează corecția sumelor neacordate în baza coeficienților de inflație și a dobânzii legale pentru perioada în discuție.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 166 din Codul muncii și art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății renegociat și editat în anii 2005 - 2007.
În apărare, arată pârâta că, începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin CCM, reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art. 168 alin. 1) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și înserat în CCM art. 168 alin. 2.
De asemenea, a mai arătat că, în timp ce în anul 2004 textul art. 168 alin. 2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003, cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, părțile au modificat acest text pentru a exprima mai clar intențiile părților în privința conținutului său, în sensul că, includerea drepturilor salariale mai sus menționate nu a fost operațiune cu aplicabilitate temporară limitată doar pentru anul 2003 ci a fost o operațiune care a fost efectuată în 2003 și a continuat să-și producă efecte și în anii următori. Ca atare, în fiecare an părțile au procedat la republicarea contractului colectiv de muncă după negocierile purtate anual, textul art. 168 fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005. Față de exprimarea oarecum defectuoasă a alin. 1 și 2 din art. 168 din CCM au apărut unele litigii de muncă printre care și cel inițiat de reclamant printre care unii dintre salariați au încercat să speculeze inadvertențele în formulare, în ciuda faptului că, partenerii de dialog social știau foarte bine care au fost drepturile salariale negociate.
De altfel, în cadrul Comisiei Paritare ce funcționează în baza art. 9 din CCM și anexa 2 la CCM s-a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori.
Totodată, pârâta a mai arătat că, prin decizia înregistrată sub nr. înregistrată sub nr. 5140/2007 adoptată de Comisia Paritară la 31.08.2007 s-a confirmat fără putință de tăgadă intenția reală a părților semnatare că, începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților și că, începând cu 2003 părțile au înțeles că art. 168 alin. 1 a rămas fără obiect.
În subsidiar, pârâta a arătat că în ipoteza în care se vor interpreta articolele aplicabile, în sens contrar, cererea reclamantei ar trebui respinsă ca prematură întrucât, dacă s-ar interpreta că, alin. 1 al art. 168 alin. 2 ar îndreptăți reclamanta la plata unor drepturi salariale suplimentare pentru C și Paști, separate de sumele pe care le-a primit ca salariu de bază la acest moment, un astfel de drept nu ar fi născut deoarece potrivit acestei clauze aceste sume se acordă doar după ce sunt negociate și stabilite de către cu.
Mai arată că pârâta a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă, prin aceea că, începând cu anul 2003 drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Totodată, pârâta a mai arătat că sumele pretinse de reclamantă au fost greșit calculate pornindu-se de la salariul mediu brut pe, deși art. 168 alin. 21 din CCM stipulează faptul că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite de valorile reprezentate de reclamant. Prin urmare, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 lit. c Cod procedură civilă, art. 9, 10 și 168 din contractul colectiv de muncă la nivel SA, anexa 2 la contractul colectiv de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1435 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost respinsă excepția prematurității acțiunii, admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei prima de C pentru anul 2007 potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă, respectiv un salariu de bază mediu pe SA; a mai fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei și actualizarea în funcție de indicii de inflație a sumei susmenționate de la data scadenței până la data plății efective și dobânda legală calculată de la data de 10.09.2008 până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prematurității invocată de către pârâtă, în subsidiar, pentru ipoteza în care s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, se va reține că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat. Că, lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă de a beneficia de aceste suplimentări.
Potrivit art. 168 alin. 1 din CCM 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C -salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu unitate, iar cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii concrete a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor.
Alineatul 1 al art. 168 cuprinde aceeași formă în CCM negociat pentru anul 2005 și în CCM negociat pentru anul 2006.
Pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor drepturi conform art. 163 alin. 1 din Legea 53/2003.
Din statele de plată pe care aceasta le-a depus nu rezultă achitarea indemnizațiilor ca drepturi salariale suplimentare.
În apărarea sa, pârâta a invocat faptul că plata acestor drepturi salariale s-a făcut prin includerea în salariul de bază a acestor indemnizații conform acordului părților, acord ce ar rezulta din modul de reglementare a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din CCM.
În articolul 168 al. 2 din CCM pe unitate, pentru anul 2004, se precizează că - pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Contractele Colective de Muncă negociate la nivel de unitate pentru anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art. 168. A fost însă modificat în forma " în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Cum alineatul 2 al acestui articol nu a făcut nici o referire la includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază pentru anii ulteriori, respectiv pentru anii 2004, 2005 și 2006 și având în vedere faptul că prevederile articolului 168 alin. 1 s-au menținut pentru acești ani rezultă că părțile semnatare ale CCM au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 din CCM iar, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 aceste suplimentări să nu fie introduse în salariul de bază al salariaților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc. civilă.
În susținerea recursului a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru drepturile stabilite conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă, acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, enunțând și dispozițiile art. 154 din Codul muncii potrivit căruia salariul cuprinde atât salariul de bază cât și sporurile dar și adaosurile la acesta. Cum reclamanta a solicitat acordarea unor drepturi suplimentare care nu fac parte din salariu, neavând un caracter periodic, a susținut că sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Pe fondul cauzei a susținut că începând cu anul 2003 drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază, conform contractului colectiv de muncă încheiat între și Federația Sindicatelor Libere Independente, clauză reluată și în cuprinsul Contractului colectiv de muncă, încheiat în anul 2003 modificat în anul 2005 prin act adițional, astfel încât voința părților semnatare a fost aceea de a include în salariu primele la salariu.
Recursul, nemotivat în drept dar care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română, s-a stabilit (alin. 1) "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA", valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile dar și criteriile de acordare, fiind stabilite cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Din analiza textului invocat ca temei legal rezultă cu certitudine că prin negocierea Contractului colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, care potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 constituie "legea părților", s-a prevăzut că salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale la nivelul a încă unui salariu de bază mediu brut pe unitate, pentru fiecare eveniment în parte, acesta fiind deci un drept de natură salarială.
În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, conform căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", dispoziții ce urmează a fi corelate și cu textul art. 166 alin. 1 din Codul muncii referitor la dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor de plată a salariilor, prin care se stabilește termenul de 3 ani, care curge de la data la care aceste drepturi erau datorate.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei și anume faptul că sumele pretinse nu sunt datorate întrucât ar fi fost cuprinse începând cu anul 2003, în salariul de bază al fiecărui salariat, din documentația depusă de recurentă în sprijinul susținerii acestui motiv de recurs rezultă că dispozițiile art. 168 se regăsesc și în conținutul contractelor colective de muncă existente la nivelul anilor 2004, 2005, 2006, 2007.
Se reține faptul că prin alin. 2 al art. 168 că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al aceluiași articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, dar cum această prevedere a fost negociată doar pentru anul menționat, este evident că nu poate fi extinsă și pentru anii ulteriori.
Față de cele arătate, sentința instanței de fond fiind legală, nefiind date motive de nelegalitate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul va fi respins ca nefondat, nefiind date nici motive de casare de ordine publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Societatea Comercială SA B - Membru GRUP, cu sediul în municipiul B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței nr. 1435 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex.2/27.03.2008
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Apetroaie Eufrosina, Dumitraș Daniela
